119,707 matches
-
dezgroape/ O tânără față..." Astfel intrăm în "scenariu": babă avea un fiu care se înrolase în oastea "tiranului barbar" Mihnea. Ca să-și facă odrasla "ferice și mare", aprigă mama semnase pactul faustic: "Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin luptele sale"). În posesiunea unor imense puteri satanice, babă l-ar nimici pe tiran, dar (detaliu important), înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin luptele sale"). În posesiunea unor imense puteri satanice, babă l-ar nimici pe tiran, dar (detaliu important), înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om ar fi putut fi și un soi de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în "Blestemul". Așadar, gazda din caverna îi întinde lui Mihnea o hârca conținând sângele cald al obsedantului fiu: "Na, soarbe, sau sorb eu pe-al tău de nu vrei". Deducem că inconsistentul tiran se supune acestei injoncțiuni, apoi nu întârzie să se retragă și să fugă spre calul sau (nu va încalecă decât în secțiunea a opta a
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și mii de spaime/ Veneau din iad râzând/ Pe Mihnea să-l defaime." Urmează trei versuri explicative, care confirmă interdicția postuma a răzbunării, data de vindicativa babă încă de la prima apariție: "fiu-meu în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare". Deci, toata înscenarea contra "tiranului" chemat prin vraja focului are un scop precis: "Căci astfel babă are/ Mijloc de răzbunare/ Pe mort nesupărând." Cu alte cuvinte, ea vrea sa
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de cincizeci de ani care a scris o singură carte de succes, reeditată de mai multe ori, citită de toată lumea, o carte care va rămîne după el și datorită căreia a putut să-și întrețină familia și să-i asigure fiului său, Tichiro, studiile universitare. Cartea se numește O fată de șaisprezece ani și povestea de acolo e adevărată: în urmă cu douăzeci de ani Oki a trăit o poveste de dragoste cu o fată foarte tînără care a rămas însărcinată
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest sens. Există bineînțeles florile de cireș, există plantațiile de ceai, există o abia perceptibilă obediență a femeii în fața bărbatului, există urme de paternalism exagerat - Oki se opune ca fiul său să se ocupe, ca tînăr universitar, de o anume perioadă din literatura japoneză. Există și kimono-uri, dar femeile poartă pantaloni ca să se miște mai ușor, Otoko merge la universitate și-l studiază pe Chagall. Există, de asemenea, numeroase indicii
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
Mircea Mihăieș Articolul meu de acum câteva săptămâni, "Doar "o răfuială între bandiți"?" ("România literară", nr. 17, p. 2) mi-a atras replica plină de indignare a domnului Andrei Ursu. Sub titlul "Calomnii" (aceeași revistă, nr. 20, p. 11), fiul lui Gheorghe (Babu) Ursu mă definește drept "colportorul unor incredibile, îngrozitoare calomnii lansate în mod iresponsabil (sau cu bună știință, și atunci e mult mai grav) de un anume domn Cristian Bădiliță". Cum activitatea mea de până atunci ("un critic
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
nici un rând al meu din care să nu răzbată îndoiala, dezacordul, repulsia față de un procedeu (aici sunt de acord cu dl. Andrei Ursu) ce face parte din "strategia diversionistă a securiștilor de ieri și de azi". Psihologic, îmi explic reacția fiului: în mintea domniei sale nu exista nici o rațiune să mă refer la rândurile incriminatorii dacă n-aș fi fost de acord cu ele! Ei bine, le-am citat tocmai pentru că enormitățile susținute de dl. Barbăneagră (și făcute public cu inadmisibilă ușurință
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare, e un simptom al "epuizării care durează": "Ce să fac bine gloria sapă vechile galerii pentru fiii ei mai mărunți cineva îmi băgase programul acesta de victimă și nu voia nicidecum să-nțeleagă că scena se mai petrecuse o dată" (Un fel de răspuns). La un moment dat, lepădîndu-și masca bacoviană (o ipostază, totuși, imaginativ-productivă), Nicolae Sava se
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
directă. Ecranizînd Caracter (Olanda, 1996) de F. Bordewijk, Mike van Diem a construit printr-un montaj simfonic un terifiant univers în manieră pencilensiană în care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos portărel, vestit pentru cruzimea față de săraci, și fiul său nelegitim, hărțuit anume pentru a-i căli voința și a-l insensibiliza asemeni lui. O artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
viață: "în trenul de la Arad la Timișoara am trăit prima experiență de coșmar după reîntâlnirea cu țara (ce păcat că n-am avut la mine un aparat de fotografiat!). Pe bancheta din față călătorea o familie țărano-proletară (mama și doi fii). Pe lângă faptul că erau nespălați și puțeau îngrozitor (deși aveau toți blugi nou-nouți!), felul lor de a comunica și de a se comporta ținea nu de o cu totul altă epocă, ci de un cu totul alt regn. Aproape că
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
Tonul generos este susținut de o consistență a sentimentului ce anulează - în cazul lucrării concertante - conveniențele unei partituri situate în zona începuturilor clasicismului muzical. Aceluiași teritoriu stilistic îi aparține și Simfonia concertantă în la major, de Johann Christian Bach, celălalt fiu al maestrului, lucrare realizată de Natalia Gutman în colaborare solistică cu violonistul Sviatoslav Moroz, tânăr artist aflat într-o viguroasă, într-o promițătoare expansiune a talentului său. Muzician bachian învederat, pe parcursul aceleiași seri de muzică l-am urmărit pe pianistul
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
chiar pus în situația de a refuza cele mai înalte onoruri (ceea ce nu știam pînă acum, protestînd, în articolele noastre, împotriva faptului că dl Marino nu este academician, precum împotriva unei nedreptăți!): Mi s-a propus de trei ori să fiu membru al Academiei Române; am refuzat". Rezultă de aci un voluntarism picant, o autoapreciere tot timpul cabrată, care au fost puse uneori în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
a mamei îi oferă artistului, în proporții sensibil egale, o grijă domestică blîndă, o permanentă securitate morală și chiar o formă reală de protecție magică. În cadrul unei ședințe de spiritism, de pildă, ea îl întreabă pe N. Grigorescu dacă lucrările fiului său vor sta vreodată într-un muzeu, iar maestrul o asigură, de dincolo de hotarele acestei lumi, că da! În acest context, privirile pictorului surprind un chip în plină lumină, cu ochii profunzi și cu o expresie în care severitatea și
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
să anticipeze sezonul următor prin avanpremiere de răsunet. Pînă să mă hotărăsc dacă să continui cu Filmul de duzină/ Quickie realizat de siberianul Serghei Bodrov în Germania, dar relatînd despre mafia rusească din Santa Monica, sau să optez pentru Bodrov fiul și istoria a două Surori despărțite de soartă, mi-am acordat un moment de respiro să-mi clătesc ochii cu furnicarul de senin Babilon, în care toate etniile pămîntului conviețuiesc pașnic, locuind și muncind, după preferințe și capacități, în blocuri
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
multe și în literatura, putem să-i zicem universală. Oameni suntem. Din păcate, doar atât; și nu zei, încă... Pentru Fănuș Neagu am o veche amiciție și simpatie. Nu că am fi fost noi prieteni la toartă...Dar, orișicât. El, fiul puternic al Brăilei. Eu, machedonul subtil din urbea caiselor, Urziceni. Așa că nu ne-am lua la harță niciodată. Pun pariu!... Afară doar dacă nu intervin țuțerii, personajele despre care vorbea N. Manolescu în editorialul R.l. nr. 37 a.c. Deși, în
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
verde stînjenitoare, am ajuns pe un scaun, arzînd de curiozitate să văd spectacolul Năzdrăvanul Occidentului. De ce? Din trei motive: 1. pentru că textul irlandezului John Millington Synge este foarte actual, o tragi-comedie modernă, de la 1907, despre moarte, despre omorîrea tatălui de către fiu într-o lume rurală năucită de alcool, turmentată. Dacă nu beată de-a binelea și aproape tot timpul. Un fiu tîmp care prin crimă ar putea deveni erou, și-ar putea modifica destinul dintr-unul banal, insignifant, într-unul excepțional
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
pentru că textul irlandezului John Millington Synge este foarte actual, o tragi-comedie modernă, de la 1907, despre moarte, despre omorîrea tatălui de către fiu într-o lume rurală năucită de alcool, turmentată. Dacă nu beată de-a binelea și aproape tot timpul. Un fiu tîmp care prin crimă ar putea deveni erou, și-ar putea modifica destinul dintr-unul banal, insignifant, într-unul excepțional; 2. regizorul Bocsardi László, un regizor matur și profund deși a debutat tîrziu, absolvent în 1994 al școlii de regie
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
pe mama sa, ca și pe sora sa Ileana (presupusa fiică a lui Barbu Știrbei), o ținea departe pe mama sa de treburile publice, a silit-o pe fosta sa soție, Elena, să părăsească țara, cu obligația, mereu nerespectată, ca fiul ei, principele Mihai, să o viziteze în vacanțe la Florența, unde se stabilise. Pe cînd Elena Lupescu, curînd cunoscută printre partizani sub apelativul Duduia, avea parte de un regim de mari favoruri. Intimii Curții neoficiale constituiau ceea ce, în epocă, s-
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
Nicolae Manolescu La prima vedere pare forțată asocierea dintre personajul Furtunii lui Shakespeare și talibanii afgani aflați de cîtva timp în centrul atenției întregii lumi. Se pare că dramaturgul elisabetan a avut drept sursă pentru Caliban (fiu al unui demon marin, pește sau amfibie) eseul lui Montaigne despre canibali, schimbînd, în numele personajului, două consoane între ele. Talib înseamnă în arabă student coranic. în timpul războiului împotriva sovieticilor, studenții teologi de la Kabul au organizat o mișcare politică și militară
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
abia în 1978, cînd scriitorul pleacă cu soția, așezîndu-se mai întîi în Franța, unde însă "era foarte greu de trăit", apoi la München, unde li s-a asigurat locuință, un ajutor îndestulător și, în scurtă vreme, locuri de muncă. Dar fiul emigranților a fost nevoit să rămînă în țară. Așadar a intervenit una din acele tipice încercări dureroase la care autoritățile statului concentraționar îi supuneau pe cei ce nu doreau altceva decît exercitarea, firească în lumea civilizată, a drepturilor omului: "S-
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
vocile, visul și gândul sunt înăbușite. Ce diferență față de cea de la Tescani! Cu umerii slăbuți înveliți strâns într-un șal negru, croșetat de fiica ei, Maria Sturdza, afectuoasă și bătrână, tricotează neobosită pentru cei săraci. Alături de ea, Matei Ghica Cantacuzino, fiu adoptiv al casei, melancolic mic Voievod 1), cu bucle blonde și mutriță tristă de copil fără mamă, joacă tric-trac cu preceptorul lui, un refugiat șters, îmbrăcat ca un personaj din Dickens, unic tovarăș al lui Matei. Ochelarii negri ai stăpânului
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
profunzime și orice profunzime are un sunet grav. Dacă nu ne-am grăbi să confundăm tristețea cu gravitatea, această formulă de viață ni s-ar părea singura posibilă la un anumit grad de evaluare. El îi va spune mai târziu fiului meu: Toate reușitele sunt zadarnice, doar conținutul moral al acțiunilor și al gândurilor asigură devenirea ființelor". După-amiază Soare palid de după-amiază, acum, pe balconul hulubăriei mele, cu mirosuri domolite de toamnă; la celălalt capăt al câmpurilor golașe, se zbenguiesc, îmbrăcați
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
că prin întinderea, prin durata chiar a acestei suferințe și a nenorocirii universale, care depășesc posibilitățile noastre de a îndura, și cu caracter colectiv, anonim, derutant, descurajând compasiunea individuală. Conducându-mă până la piciorul scării care se clătina, din Buna Vestire, fiul meu îmi mărturisește intenția de a-i vinde bătrânului Ilie vrăbiuțele pe care este sigur că le va vâna în tufișurile de la Tescani, cu carabina de la Saint-Etienne. Care Ilie le va servi numitele vrăbiuțe la masă, cu orez - pilaf turcesc
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
cu carabina de la Saint-Etienne. Care Ilie le va servi numitele vrăbiuțe la masă, cu orez - pilaf turcesc, adaugă el. O specialitate a bătrânului bucătar de la Curte. 1) Cumnata mea, Irina, a murit la puțin timp după ce l-a născut. 2) Fiul cel mic al familiei ducilor de Bolingbroke. 3) Bătălie victorioasă comandată de Averescu.
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]