9,441 matches
-
anatomo-clinică, cu relații precise între cauza anatomică și efectul patologic era aplicabilă unui sector restrâns (în psihiatrie, în special, foarte restrâns, doar la demențele organice). Etapa interpretării biochimice a luminat câmpul etiologic și a permis conturarea unor noi premize terapeutice, fiziologice. Sub aceste incidențe, psihiatria se apropie progresiv de biochimie. În cadrul procesului respectiv, una din căile cele mai moderne era optica endocrină. Enorma cantitate de fapte descoperită în cazuistica endocrină și psihiatrică, întărind, confirmând suportul materialului anatomic, dar și biochimic, a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu numeroase fapte noi, între timp elucidate. Încă din 1913, C. I. Parhon întrevedea ca metode utilizabile pentru studiul relațiilor endocrino-psihologice următoarele căi: a) studiul clinic: studiul alterațiilor psihice legate de endocrinopatii și al modificărilor psihice din perioadele de modificări fiziologice ale echilibrului endocrin individual; b) metoda experimentală: ablația unei glande sau a unui complex glandular și, pe de altă parte, opoterapia (în diverse modalități, inclusiv implantul sau transplantul); c) metoda anatomohistopatologică; d) cercetările umorale (biochimice). Trebuie să remarcăm că acest
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
I. Parhon un factor creator care va fi viu încă mult timp. O serie din aceste lucrări au stabilit corelații neuroendocrinologice (în special acelea privind miopia primitivă), corelații în spiritul concepției despre rolul glandelor cu secreție în determinismul tuturor comportamentelor fiziologice și în special neuropsihice. Sunt remarcabile, de asemenea, cercetările privind dinamica unor elemente (calciu, fosfor, sodiu, potasiu) în afecțiunile nervoase. Unele dintre cercetările reluate mult mai târziu au primit confirmarea timpului. Mai multe lucrări se referă la epilepsie, boală care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sindroame anatomo-clinice puțin cunoscute la acea dată, prin lucrările sale în acest domeniu situându-se printre promotorii acestei discipline în România, alături de Marinescu, Noica, Minea. * În evoluția psihiatriei românești, aceste studii au contribuit la menținerea unor poziții conceptuale organice și fiziologice care au caracterizat evoluția ulterioară a psihiatriei românești. Activitatea desfășurată de C. I. Parhon în domeniul neuropsihiatriei nu poate fi desprinsă de aceea dedicată endocrinologiei. De altfel, am subliniat că endocrinologia, pe atunci o disciplină care abia se profila, a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
publicat la Iași, la Viața Românească, în 2 volume, 1923) a reunit cea mai mare parte a cercetărilor anterioare cu referire la tiroidă, cuprinzând "Studiul morfologiei normale și patologice a glandei, la om și animale; variațiunile observate în raport cu diferitele stări fiziologice și patologice, vârsta, pubertatea, graviditatea, lactația, regim alimentar, inaniție, tulburările echilibrului glandular, ale sistemului nervos, ale aparatului circulator, respirator, digestiv, renal, genital etc. Un studiu clinic al glandei din aceleași multiple puncte de vedere. Studiul insuficienței glandei, clinic și experimental
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a sistemului osos, a celui pilos, tendința de îngrășare sau slăbire etc. Într-un cuvânt, aceste glande țin sub dependența lor generală un organism dat. Ele joacă rol însemnat, oricât de curioasă ar părea unora această idee, în formațiunea personalității fiziologice și prin urmare și psihologice a individului". Lucrarea, citată de Moebius (în "Geschlecht und Entartung", Halle, 1903), conține germenul unei viziuni de o valoare excepțională, atunci temerară (oricât de curioasă ar apărea unor această idee!). Relațiile amintite au constituit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
importance dans la physiologie, la pathologie et la thérapeutique, Rev. șt. med. (București) 1912, nr. 11. 97. C. I. Parhon, Secțiunea internă a ovarului și opoterapia ovariană, Higiena (București), 1913, nr. 29, p. 1. 98. C. I. Parhon, Asupra acțiunii fiziologice și terapeutice a lipoizilor glandelor genitale, Comunicare la Congresul național de medicină (București), aprilie 1914, 11 p. 99. C. I. Parhon, Involution estivale des caractères sexuels secondaires chez le canard mâle (în colaborare cu M. Parhon), C. R. Soc. Biol., 1922
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
informație, aproape că nu a greșit. A fost autor al unui număr de cca. 400 de lucrări științifice, îmbrățișând cele mai multe aspecte ale psihiatriei, dar a stăruit, în preocupările sale, în mod deosebit, asupra neuro-sifilisului. Caracteristică pentru Școala Ballif este orientarea fiziologică în patogenia bolilor psihice, concepție care s-a reflectat în timp destul de mult, în plan național, în domeniul specialității bolilor psihice. A fost un democrat convins, militant declarat pentru socialism, suferind mult timp consecințele unei atitudini care a fost plină
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Socola, conturate încă în epoca lui Brăescu și concretizate prin opera prof. C. I. Parhon. Contactul îndelungat cu fiziologia experimentală în care prof. Ballif s-a format în tinerețe a întărit această concepție materialistă. Ne explicăm deci viziunea biochimică și fiziologică cu care a abordat profesorul Ballif studiul bolilor psihice, lucru care rezultă din întreaga sa activitate științifică. Într-o vreme când psihiatria a fost agitată de unele curente excesiv de psihologizante, optica profesorului Ballif a rămas medicală, biologică. Trebuie subliniat însă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sau a nonexistenței unor scopuri ale schimbărilor și a măsurii în care se poate stabili o apropiere între transformările lumii fizice și transformările limbii. În acest context, s-au evaluat și posibilitățile de implicare a unor factori fizici de natură fiziologică în producerea unor astfel de procese. Cauzalitatea în limbă Desigur, cea mai importantă cauză a schimbării limbii este însăși folosirea ei în vorbire, trecerea ei de la o experiență la alta, de la o generație la alta sau de la o zonă la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adoptarea, fiecare element favorizator al schimbării reprezentînd unul dintre tipurile de condiții. Astfel, inovația ar fi explicată de cele mai multe ori prin condiția necesară, care favorizează producerea fenomenelor întîmplătoare, fără a exclude în cele mai multe cazuri (așa cum procedează Coșeriu) factorii de natură fiziologică (baza de articulație). De asemenea, factorii sociali pot reprezenta condițiile sificiente (cauzele obișnuite, de obicei multiple), care pot fi mobilul atît pentru schimbările în limbă, cît și pentru schimbările limbii în procesul adoptării. Pe de altă parte, admiterea unor condiții
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nici în ortografie și nici în ortoepie, normele pseudoetimologice păstrate în vremea sa în scrierea limbii române. Privitor la baza de plecare în normare, acest lingvist crede că maniera cea mai nimerită este să se fixeze scrierea prin stabilirea bazei fiziologice a articulațiilor, iar nu numai după sunetele tip, chiar dacă și printr-o asemenea procedare se păstrează un anumit grad de relativitate. (Titu M a i o r e s c u, deși partizanul altui principiu, proceda în acest mod cînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
refuzul de a învăța, prin note slabe. O preocupare permanentă a părinților trebuie să fie îngrijirea sănătății copilului. Când sunt sănătoși, cu un organism normal dezvoltat, robust, copiilor le vine mai ușor să învețe. Sănătatea, dezvoltarea fizică normală sunt premise fiziologice ale atitudinii pozitive față de învățătură. Scurte concluzii Creșterea și educația copiilor este o muncă complexă, îndelungată și de foarte mare răspundere. Aceasta nu este o problemă personală a fiecărui părinte, ci o îndatorire socială. Copilul nu aparține numai părinților și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
meritele filosofului german, puțină smerenie s-ar impune aici. Apoi cred că avem de a face cu o înțelegere greșită a ființei umane; ar fi un truism să spunem că Omul e mult mai mult decît componenta lui anatomică și fiziologică, e mai mult chiar decît el însuși, e parte a Nenumitului Creator, iar termenului de "ființă", recuperat de Heidegger de la greci și preluat de aceștia de la hinduși, nu cred că îi lipsește și un astfel de înțeles spiritual. Sein-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
generic de masaj, referirea nu se face doar la una sau alta dintre metode, ci la tot ceea ce înseamnă „... aplicarea, manuală, mecanică sau electrică, metodică și sistematică, a unor procedee specifice asupra părților moi ale corpului, ̀ n scop igienic (fiziologic), profilactic și terapeutic-recuperator”, ceea ce ̀ nseamnă că se abordează atât masajul clasic (cel mai bine cunoscut și aproape singurul aplicat de către maseurii din „vechea gardă”, motiv pentru care această metodă s-a substituit și s-a suprapus, în timp, peste
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
locul pe care se aplică. Efectele mecanice se produc sub acțiunea mecanică a procedeelor și tehnicilor de masaj și constau în schimbările fizice de tensiune din țesuturi și ̀ n modificările ̀ n concentrația umorilor. Efectele reflexe rezultă din efectele fiziologice ale masajului și din schimbările produse de acestea ̀ n sistemul hormonal și nervos. Efectele parțiale corespund unor acțiuni locale, reduse ca întindere și intensitate. Efectele generale se produc în urma unor acțiuni complexe, întinse ca suprafață și pătrunzătoare ca profunzime
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
ca urmare a aplicării tuturor procedeelor și tehnicilor, care produc modificări în concentrația umorilor. Masajul Terapeutic Efectele reflexe se realizează prin excitarea terminațiilor nervoase de la periferia corpului, prin stimularea receptorilor (extero-, interoși proprioceptori), care declan șează o serie de reacții fiziologice, biochimice etc. cu efect asupra circulației, nutriției, excreției, sensibilității ș.a.m.d., prin mecanisme foarte complexe a căror intensitate este condiționată și de tehnica folosită din cadrul fiecărui procedeu. Aceste aspecte legate de căile prin care se obțin efectele masajului clasic
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
reflexoterapia, shiatsu și stretching, metodele tradiționale asiatice; Prin procedee și tehnici de masaj aplicate pe zone sau segmente cutanate (dermatoame) bine delimitate (corespunzătoare unor țesuturi și organe inervate de același segment nervos metameric al măduvei spinării), putem influența în sens fiziologic sau curativo-profilactic, țesuturile și organele profunde, folosind metode și tehnici ca: masajul reflex, metoda Grossi. 3.2. Efectele masajului asupra țesutului conjunctiv Țesuturile subcutanate, sunt formate din celule și fibre dispuse în straturi mai mult sau mai puțin voluminoase, străbătute
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
zonă bine delimitată a corpului”, această modalitate de definire referindu-se îndeosebi la efectele reflexe ale masajului clasic și ale metodelor complementare aplicate pe segmentele reflexogene ale pielii. Aplicarea procedeelor de masaj determină producerea ̀ n organism a unor reacții fiziologice, corespunzătoare, pe de o parte, naturii și funcțiilor țesutului sau organului masat, iar pe de altă parte, intensității și duratei procedeului aplicat, reacții care se produc mai ales prin intermediul sistemului nervos. Acțiunea procedeelor și tehnicilor de masaj excită terminațiile aparatului
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
cea a țesutului subcutanat, deoarece (chiar dacă acest lucru este posibil ̀ n unele regiuni), cel mai frecvent palparea nu permite diferențierea clară a acestor două structuri, în afara raporturilor lor foarte apropiate din punct de vedere anatomic, ele având și relații fiziologice foarte strânse. Convorbirea cu subiectul - urmărește obținerea unor informații în legătură cu eventualele contraindicații pentru aplicarea masajului și permite evidențierea existenței unor senzații de furnicături, mâncărimi, tensiuni, arsuri, dureri spontane sau provocate, senzații care însoțesc adesea o hiperestezie. Examinarea vizuală - are în
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
protide). Energia rezultată este înmagazinată sub forma unor constituienți celulari (ATP, CF etc.) și va fi eliberată treptat, manifestându-se ca energie mecanică (contracție musculară), energie electrică (transmitere nervoasă), calorică etc. Valorile metabolismului sunt influențate de o serie de factori fiziologici (vârstă, sex, stare de activism, ingestie de alimente, temperatură etc.), dar și de o serie de stări patologice, în special de disfuncțiile unor glande endocrine hiperfuncțiile hipofizei, medulosuprarenalei și ̀ n special a tiroidei, determinând creșteri, iar hipofuncțiile tiroidiene și
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
scopul stimulării glandelor endocrine, care trebuie obligatoriu asociat, în fiecare intervenție. 9.4. Obiectivele masajului în obstetrică Foarte frecvent asimilată unei stări patologice, sarcina a fost mult timp citată printre contraindicațiile masajului. în timp, s-a dovedit că nici un argument fiziologic nu susține această interdicție, fapt care a condus la concluzia că masajul poate fi aplicat fără riscul apariției unor incidente. Cu toate acestea, obstetricienii recomandă foarte puțin sau deloc această modalitate simplă și foarte eficientă de a preveni sau ̀
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
modalitate simplă și foarte eficientă de a preveni sau ̀ nlătura o serie de tulburări care apar și cu care se confruntă. Astfel, în cazul femeii însărcinate, masajul are următoarele obiective: menținerea tonusului fizic și psihic general, ̀ n limite fiziologice; menținerea și, dacă este nevoie, îmbunătățirea proprietăților pielii și, mai ales a troficității și elasticității sale, pentru a preveni apariția vergeturilor; mențierea greutății corporale ̀ n limite fiziologice, prin aplicarea masajului în scopul înlăturării țesutului adipos în exces; prevenirea și
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
are următoarele obiective: menținerea tonusului fizic și psihic general, ̀ n limite fiziologice; menținerea și, dacă este nevoie, îmbunătățirea proprietăților pielii și, mai ales a troficității și elasticității sale, pentru a preveni apariția vergeturilor; mențierea greutății corporale ̀ n limite fiziologice, prin aplicarea masajului în scopul înlăturării țesutului adipos în exces; prevenirea și înlăturarea tulburărilor circulatorii (sanguine și limfatice), frecvente la nivelul membrelor inferioare (edeme, sezație de greutate și oboseală etc.); întreținerea și eventual tonifierea musculaturii suprasolicitate și combaterea durerilor care
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
în absența aspectului patologic, masajul poate contribui la con știentizarea și acceptarea propriului corp, așa cum este el. în ultimii ani au fost descoperite suficiente argumente ̀ n sprijinul ideii că ”mizeriile” bătrâneții nu se datorează decât ̀ n parte proceselor fiziologice, o parte ̀ nsemnată revenind factorului psihologic alterat de singurătate, la care se adaugă senzația de nesiguranță (mai mult sau mai puțin puternică), agravând sentimentul de neputință; ca atare, pe lângă senescența psihică, subestimarea sinelui și autoexcluderea din mediul social determină
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]