3,537 matches
-
110-113; Mincu, Poezie, 177-183; Piru, Poezia, II, 294-302; Ungheanu, Arhipeleag, 241-245; Alexiu, Ideografii, 157-160; Poantă, Radiografii, I, 175-178; Raicu, Practica scrisului, 334-338; Grigurcu, Poeți, 226-231; Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 67-72; Raicu, Fragmente, 221-226; Braga, Sensul, 134-139; Flămând, Intimitatea, 114-140; Negrici, Introducere, 98-115; Pop, Jocul, 364-382; Grigurcu, Existența, 43-46; Micu, Limbaje, 167-181; Nicolae Manolescu, Proustianism liric, RL, 1986, 37; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Cistelecan, Poezie, 22-44; Munteanu, Jurnal, IV, 159-163; Gheorghe
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
și trei,/ cearcă patru, dacă n-are/ șaptele mai mult temei,/ cearcă nouă și-ncercare/ sfântă dacă zecele-i// [...] cea că Numărul de Aur,/ în plai hiperboreean,/ dup-acela faurmaur,/ deschizându-l la Tețcani/ și văzând prin nori balaur,/ lup flămând de mii de ani,// și visând cel fir de aur,/ legând viețile-i colan,/ toată karma-i aduna-or/ în cel galeș plai nirvan,/ cum acelui Minotaur/ vergine și băietani;// mâinile cu-ale lor zece/ degete îmi sunt precept,/ toate
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
Camil Baltazar, „Luntrea sublimă”, LCF, 1961, 12; Ion Bălu, Viitorul enigmatic, VR, 1966, 7; Cezar Baltag, Victor Kernbach, „Povestiri ciudate”, GL, 1968, 1; Constantin Cubleșan, „Enigmele miturilor astrale”, TR, 1970, 36; Cornel Robu, „Enigmele miturilor astrale”, ST, 1971, 1; Dinu Flămând, „Tabla de oricalc”, LCF, 1971, 26; Dan Cristea, „Tabla de oricalc”, RL, 1971, 30; Manolescu, Literatura SF, 120-125; Elena Tacciu, Vocația mitografiei, RL, 1983, 42; Horia Aramă, O carte a lumii, VR, 1984, 2; Dicț. scriit. rom., II, 698-701; Opriță
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
Cristea, Un an, 192-195; Felea, Secțiuni, 94-98; Piru, Poezia, II, 424-427; Mincu, Poezie, 206-208; Iorgulescu, Scriitori, 96-97; Nicolae Manolescu, Strategie lirică, RL, 1979, 38; George Alboiu, Un poet, 134-135; Raicu, Contemporani, 141-148; Ion Cristoiu, Poezia fragmentarului, ST, 1979, 4; Dinu Flămând, Fragmente din mai multe regiuni, AFT, 1979, 9; Lucian Alexiu, „Va fi liniște va fi seară”, O, 1979, 52; Regman, Noi explorări, 90-100; Gheorghiu, Reflexe, 97-99; Tuchilă, Cetățile, 94-98; George Alboiu, „Guillaume, poetul și administratorul”, LCF, 1984, 3; Radu G.
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
1984, 13; Alexandru Paleologu, „Va fi liniște va fi seară”, RL, 1984, 33; Nicolae Prelipceanu, Amintirea poetului, TR, 1984, 35; Nicolae Oprea, Din propria-i cenușă, VR, 1984. 11; Felea, Aspecte, III, 94-98; Simion, Scriitori, III, 298-306; Negrici, Introducere, 123-128; Flămând, Intimitatea, 162-176; Grigurcu, Existența, 303-310; Mincu, Eseu, II, 191-197 ; Cistelecan, Poezie, 76-82 ; Dan Arsenie, Memorial Virgil Mazilescu, LCF, 1990, 4; Toma Roman, Statura poetului, RL, 1990, 4: Horia Gârbea, „Așteptând arpentorul”, LCF, 1990, 11; Florin Manolescu, Poezia unui mușchetar tragic
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
în Troița. Iarna, pe un ger atroce, dascălul Pălălaie împreună cu doi soldați încearcă să se încălzească punând foc unei troițe de lemn găsite pe câmp. Se rătăcesc apoi în viscol și sunt înconjurați și atacați de o haită de lupi flămânzi. Obsesia păcatului, ascunsă în subconștient și defulată acum, generează resemnarea în fața iminentei ispășiri și credința că pedeapsa, consecutivă arderii sfintei troițe, este de esență divină. Nuvelele produc, în cele din urmă, impresia unei colecții de fișe de observație clinică, atent
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Mircea, ECH, 1971, 3; Victor Felea, „Istm”, TR, 1972, 1; Dumitru Radu Popa, „Istm”, AFT, 1972, 2; Nicolae Manolescu, „Istm”, CNT, 1972, 5; Iorgulescu, Rondul, 96-97; Regman, Explorări, 9-10; Grigurcu, Poeți, 490-493; Mircea Tomuș, „Tobele fragede”, T, 1978, 6; Dinu Flămând, Spectacolul inteligenței poetice, AFT, 1978, 7; Nicolae Manolescu, Tineri poeți, RL, 1978, 36; Valentin F. Mihăescu, Ceremonial de purificare, LCF, 1978, 40; Victor Felea, „Tobele fragede”, TR, 1978, 46; Constantin Pricop, „Tobele fragede”, CL, 1979, 3; Florin Mugur, „Tobele fragede
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
000 de imagini”, RL, 1984, 16; Marin Mincu, „Copacul cu 10 000 de imagini”, LCF, 1984, 19; Victor Felea, „Copacul cu 10 000 de imagini”, TR, 1984, 19; Costin Tuchilă, „Copacul cu 10 000 de imagini”, ST, 1984, 5; Dinu Flămând, „Copacul cu 10 000 de imagini”, AFT, 1984, 6; Valentin F. Mihăescu, „Copacul cu 10 000 de imagini”, LCF, 1984, 44; Tartler, Melopoetica, 91-95; Dan Cristea, „Copacul cu 10 000 de imagini”, VR, 1985, 12; Mircea Iorgulescu, Poezia în mișcare
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
din contră, suntem mai educați decât ei... ei au avut privilegiul de au trăit în alte regimuri... Avem oamenii... Dacă le schimbăm un pic mentalitatea... Și știi cum e... Și prin stomac mai trece chestia asta... Că dacă ești tot flămând, deraiezi...” (fost lider local). „Și acolo muncesc foarte mult... Fiul meu e șofer pe TIR acolo... Banul e ban acolo... Lucrezi, dar și câștigi... Nici acolo nu găsești loc de muncă chiar așa... Sunt femei care lucrează la îngrijit de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pe i-o aducem Maicii lui Dumnezeu? Fecioara a zis: „Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți”3. Observați care este locul săracilor și cel al bogaților în Biserică. Încercați să comparați mâncarea din cantinele seminariștilor cu bucătăria etalată în palatele metropolitane de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
morala bunei intenții cu care, în cel mai bun caz, profesioniștii cunoașterii de tip istoric își justifică profesia. Sfântul trăiește experiența compasiunii într-un dublu registru. Trupește, el asumă durerea sub toate formele privațiunii, trăind fecioria pruncilor, sărăcia săracilor, foamea flămânzilor sau boala bolnavilor. Despre această experiență a compătimirii filantropice, Sf. Maxim Mărturisitorul (Mystagogia, 24) are câteva fraze extraordinare: Nici un mijloc nu ne duce atât de ușor la dreptate sau la îndumnezeire, ca să zic așa, la apropierea de Dumnezeu, ca mila
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ajuns azi să locuiască În vilă, să i se plătească drept și cinstit pentru munca lui, să fie scutit de grijile zilnice care au gâtuit atâtea talenteă Partidul a spulberat credința falsă că artistul nu poate creia dacă nu-i flămând, dacă nu-i murdar, dacă nu-i tuberculos și alcoolic. (Ă). Să ne luăm sarcini și să le Îndeplinim cu mândrie”. UN SIMPTOM BEHAVIORIST Ar fi greșit dacă s-ar crede că părerile anterioare vin din excesiva gratitudine a unui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
roman, autorul limitându-se la o prezentare reportericească a evenimentelor. Cele două personaje a căror încărcătură sufletească este mai bine conturată sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul Huliganii de Mircea Eliade, Convoiul flămânzilor încearcă abordarea aceleiași teme - destinul tinerei intelectualități văduvite de șansa împlinirii, însă nu reușește să atingă profunzimea dezbaterilor filosofice și să deschidă unghiurile multiple din care este
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
a căror încărcătură sufletească este mai bine conturată sunt Ion Tudor și Gheorghe nebunul, primul fiind, de altfel, introdus și în următorul roman al lui A., Convoiul flămânzilor (1935). Apărut în același an cu romanul Huliganii de Mircea Eliade, Convoiul flămânzilor încearcă abordarea aceleiași teme - destinul tinerei intelectualități văduvite de șansa împlinirii, însă nu reușește să atingă profunzimea dezbaterilor filosofice și să deschidă unghiurile multiple din care este privită condiția tânărului intelectual în Huliganii. Schimbările de situație, rapide, neașteptate, mai puțin
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
transporta răniții grav de pe front. Escadrila albă (1937) a stat la baza unui scenariu de film, realizat de cineaștii italieni în colaborare cu cei români. SCRIERI: Piatra neagră, pref. Liviu Rebreanu, București, 1930; Povestiri pentru îngerii pământului, București, 1932; Convoiul flămânzilor, București, 1935; Prințul Bărăganului, București, 1935; Copilul norilor, București, 1936; Escadrila albă, București, 1937; Herculanele au răsărit din legendă, Sibiu, 1939; Biruitorii, oameni cu suflet de zei, București, 1941; Rex Poeta Cotis, pref. A. Rădulescu, Milano, 1978; Piatra neagră. Convoiul
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
București, 1935; Prințul Bărăganului, București, 1935; Copilul norilor, București, 1936; Escadrila albă, București, 1937; Herculanele au răsărit din legendă, Sibiu, 1939; Biruitorii, oameni cu suflet de zei, București, 1941; Rex Poeta Cotis, pref. A. Rădulescu, Milano, 1978; Piatra neagră. Convoiul flămânzilor, îngr. Ion Nistor, pref. Al. Piru, București, 1990. Repere bibliografice: Lucian Boz, „Piatra neagră”, RP, 1931, 3897; Pompiliu Constantinescu, „Piatra neagră”, VRA, 1931, 164; Perpessicius, Opere, IV, 341-345, XII, 431-432; b., Cu d. George Acsinteanu despre „Convoiul flămânzilor”, FCL, 1935
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
neagră. Convoiul flămânzilor, îngr. Ion Nistor, pref. Al. Piru, București, 1990. Repere bibliografice: Lucian Boz, „Piatra neagră”, RP, 1931, 3897; Pompiliu Constantinescu, „Piatra neagră”, VRA, 1931, 164; Perpessicius, Opere, IV, 341-345, XII, 431-432; b., Cu d. George Acsinteanu despre „Convoiul flămânzilor”, FCL, 1935, 1214; Nicolae Roșu, Doi romancieri: T. C. Stan și George Acsinteanu, CL, 1935, 3-5; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881; Nicolae Scurtu, Un prozator, RL, 1988, 1; Dicț. scriit. rom., I, 9-10; George Acsinteanu, RRI, I, 1-3; George Acsinteanu
ACSINTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285155_a_286484]
-
la interior. Firele sunt răsădite pe rânduri cu o distanță de 30 de centimetri între ele și cu o distanță de 15 centimetri între plante odată ce au ajuns de mărimea unui creion. praz De reținut Prazul este o legumă foarte „flămândă”. Așteptați patru ani înainte de a începe să o cultivați în același loc. Mazărea Familia: fabacee, leguminoase Când înflorește? Vara. Culoarea florilor: albe Are nevoie de soare? Da. Tipul de sol potrivit: un sol ușor și bogat în humus Aciditatea solului
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
pitice pentru jardiniere și soiul cățărător pentru ziduri: planta poate ajunge la mai mulți metri înălțime! Indiferent care va fi alegerea dumneavoastră, trebuie să știți că varianta „cățărătoare” se cultivă foarte bine și în ghivece și că nu este prea „flămândă” pentru sol și îngrășăminte. Dimpotrivă, apreciază solul uscat, nisipos și puțin fertil. Dacă vreți să folosiți îngrășăminte pentru condurul-doamnei, e bine să puneți o cantitate destul de mică: astfel, veți evita dezvoltarea excesivă a frunzelor, care se produce în detrimentul florilor. Bine
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau, erau mutilați, răniți de geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Acolo, în bezna nopții a o mie de crime, erau oameni care mureau, erau mutilați, răniți de geamuri sparte, turtiți de volan sau zdrobiți sub roțile automobilelor sau camioanelor. Erau oameni bătuți, jefuiți, strangulați sau uciși, femei violate. Oamenii erau flămânzi, bolnavi, plictisiți, deznădăjduiți din pricina singurătății, remușcărilor sau fricii, furioși, sălbatici, scuturați de friguri ori zguduiți de suspine. Un oraș care nu era mai rău decât altele, un oraș bogat, viguros și orgolios, un oraș pierdut și bătut, și plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
luni mai târziu, după una dintre cele 33 de operații de cancer pe care le-a făcut, Freud scria unuia dintre corespondenții săi, cu referire la un os care amenința să i se desprindă din maxilar: „Aștept ca un câine flămând un os ce mi-a fost promis, numai că are să fie unul de-al meu” (Schur, 1972/1975). Într-o scrisoare către Marie Bonaparte, Freud își mărturisește pesimismul, dar reușește o dată în plus să glumească pe seama morții sale iminente: „Un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
avuției statului. Politicienii cutreieră casele oamenilor, cer, făgăduiesc, cheltuiesc în alegeri și odată ajunși la putere se despăgubesc din bugetul statului de sumele cheltuite în alegeri. Principiile rămân principii și activitatea miniștrilor se rezumă în primul loc la satisfacerea partizanilor flămânzi și liniștirea cluburilor politice, care au făcut țării cel mai mare rău posibil. Se cere o reacțiune, o nouă credință, un ideal înălțător, altfel țara aceasta clădită cu atâtea sacrificii se va ruina. Așteptăm deci de la femeie pe care o
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a nu fi folosiți de turci ca iscoade. Mai mult, țiganii primesc și arme, gestul intenționând trezirea unui sentiment de responsabilitate în măsură să-i transforme în oșteni fideli intereselor întregii comunități naționale. După un popas între satele Alba și Flămânda, proaspăta oaste țigănească este trecută în revistă de Vlad Țepeș și îndrumată să-și așeze tabăra la Spăteni, între Bărbătești și Inimoasa. Călătoria se desfășoară anevoie, datorită gâlcevilor neîntrerupte dintre țigani, neputinței lor de a se alinia unei discipline elementare
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit nicicând, nicicând Focul ce le-a stat în gând, Ura ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră-nsângerată, Martor ai să fii odată! Nu se-oprește-aicea lupta, Nu se-oprește niciodată! Cele trei cântece despre viața și moartea lui Nikos Beloianis sunt și ele elocvente pentru patosul de care e însuflețit adeseori versul lui Rău. (...) D.
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]