2,756 matches
-
până în acest moment la numărul de 2.000, iar Smith a trimis din nou flancurile. Când trei companii de boluntari au prins în ambuscadă avangarda forței principale fie lângă ferma lui Ephraim Hartwell sau (mai probabil) a lui Joseph Mason, flancurile au strâns înspre centru și au prins milițiile din spate în încercuire. Flancurile au prins și miliția din Bedford după o ambuscadă reușită lângă limita dintre Lincoln și Lexington, dar pierderile britanicilor creșteau cu fiecare ciocnire și erau amplificate de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
nou flancurile. Când trei companii de boluntari au prins în ambuscadă avangarda forței principale fie lângă ferma lui Ephraim Hartwell sau (mai probabil) a lui Joseph Mason, flancurile au strâns înspre centru și au prins milițiile din spate în încercuire. Flancurile au prins și miliția din Bedford după o ambuscadă reușită lângă limita dintre Lincoln și Lexington, dar pierderile britanicilor creșteau cu fiecare ciocnire și erau amplificate de tirul persistent la distanță, iar soldații extenuați începeau să-și epuizeze muniția. După ce
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
să se odihnească, să mănânce, să bea, și să fie îngrijiți la cartierul general de teren (Munroe Tavern) înainte de a-și relua marșul. Au plecat din Lexington pe la ora 15:30, într-o formație ce punea accent pe defensiva pe flancuri și pe ariergardă. Soldații răniți mergeau pe tun și au fost obligați să coboare atunci când se trăgea asupra lor de grupurile adunate din loc în loc. Oamenii lui Percy s-au văzut de multe ori înconjurați, dar aveau avantajul tactic al
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
lui Smith în mijlocul coloanei, în timp ce companiile din Regimentul 23 alcătuiau ariergarda. Din cauza informațiilor primite de Smith și Pitcairn despre cum atacă americanii, Percy a ordonat rotația ariergărzii la fiecare milă, pentru a permite soldaților să se odihnească periodic. Companiile de pe flancuri au fost trimis în ambele părți ale drumului și o forță puternică a marinei a acționat ca avangardă pentru a elibera drumul înainte. În pofida acalmiei de la Lexington, generalul de brigadă William Heath a sosit și a preluat comanda milițiilor. Mai
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
devreme, el călătorise mai întâi la Watertown pentru a discuta tacticile cu Joseph Warren, care plecase din Boston în acea dimineață, și cu alți membri ai Comisiei de Siguranță din Massachusetts. Heath și Warren au reacționat la mișcările artileriei și flancurilor lui Percy ordonând milițiilor să evite formațiunile strânse care ar atrage tirul de artilerie. În schimb, ei au înconjurat formația pătrată a lui cu un inel mobil de atacuri de la distanță cu scopul de a produce pierderi maxime cu risc
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
de la distanțe mari, în speranța de a nimeri pe cineva din coloana principală de soldați de pe drum, întrucât atât britanicii cât și coloniștii au folosit muschete cu o rază de acțiune efectivă de circa . Unitățile de infanterie puneau presiune pe flancurile coloanei britanice. Când ieșea din raza lor de acțiune, aceste unități se deplasau înainte pentru a reataca coloana mai înainte pe drum. Heath a trimis curieri să intercepteze unitățile de miliție, direcționându-le spre locurile potrivite pentru a-i ataca pe
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
după ce au tras în soldații care i-au urmărit înăuntru. Casa Jason Russell încă mai există și mai are și urme de gloanțe de la luptă. O miliție care a încercat o ambuscadă din livada lui Russell a fost prinsă de flancuri și unsprezece oameni au murit, unii chiar după ce s-ar fi predat. Percy a pierdut controlul asupra oamenilor săi și soldații britanici au început să comită atrocități pentru a pedepsi presupusele scalpări de la North Bridge și pierderile lor cauzate de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
din subordinea lui Smith, Percy aflase că minutemanii se folosesc de ziduri de piatră, copaci și clădiri în aceste localități mai dens populate din apropierea Bostonului pentru a se ascunde și pentru a trage în coloană. El a ordonat companiilor de flanc să îndepărteze milițiile coloniale de aceste locuri. Numeroși ofițeri de rang inferior din grupările de pe flanc aveau dificultăți în a-i opri pe soldații lor de la a ucide pe toți cei găsiți în aceste clădiri. De exemplu, doi bețivi nevinovați
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
clădiri în aceste localități mai dens populate din apropierea Bostonului pentru a se ascunde și pentru a trage în coloană. El a ordonat companiilor de flanc să îndepărteze milițiile coloniale de aceste locuri. Numeroși ofițeri de rang inferior din grupările de pe flanc aveau dificultăți în a-i opri pe soldații lor de la a ucide pe toți cei găsiți în aceste clădiri. De exemplu, doi bețivi nevinovați care au refuzat să se ascundă în subsolul unei cârciumi din Menotomy au fost uciși doar
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
râul Menotomy (astăzi denumit Alewife Brook) și au intrat în Cambridge, și luptele au crescut în intensitate. Noi miliții au sosit strânse în grup și nu în formație împrăștiată, iar Percy s-a folosit de cele două tunuri și de flancuri la o răscruce denumită Watson's Corner pentru a le produce pierderi mari. În aceeași zi, Heath ordonase demontarea Great Bridge. Brigada lui Percy încerca să se apropie de podul rupt și de un mal al râului plin de miliții
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
principală însăși urmau să fie atacate simultan în aceeași seară. La ora 00:30 în ziua de 21 ianuarie, Dealul 861 a fost atacat de aproximativ 300 de soldați nord-vietnamezi. Pușcașii marini erau, însă, pregătiți. Infanteria nord-vietnameză, deși susținută din flancuri de tirul de artilerie, a reușit, totuși, să penetreze perimetrul defensiv și a fost respinsă doar după lupte dure corp la corp. Baza principală a fost, apoi, supusă unui foc intens de rachete și mortiere. Sute de proiectile de mortier
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
încă un regiment al Diviziei 324. Două batalioane ale Regimentului 3 s-au mutat ulterior spre sud către Hue pentru a participa la lupta pentru acel oraș în fazele ulterioare ale Ofensivei de Tết. Pentru a elimina orice amenințare la adresa flancului lor, nord-vietnamezii au decis să atace batalionul laoțian BV-33, aflat la Ban Houei Sane, pe Drumul 9 în Laos. Batalionul a fost atacat în noaptea de 23 ianuarie de trei batalioane APV susținute de șapte tancuri. Laoțienii au fost învinși
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
și jumătate AIF a participat la majoritatea bătăliilor majore de pe frontul de vest. Deși cruțată de dezastruasa primă zi a bătăliei de pe Somme, în câteva săptămâni patru divizii australiene au intrat în focul luptelor. Divizia a 5-a, poziționată în flancul stâng, a intrat prima în acțiune în timpul bătăliei de la Fromelles din 19 iulie 1916, suferind 5.533 de pierderi într-o singură zi. Divizia I a intrat la 23 iulie asaltând Pozières iar până la înlocuirea de către Divizia a 2-a
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Varro. Hannibal a reușit să captureze proviziile de grâne destinate armatei romane. Bătălia a început la 2 august 216 î.H. Știind că Hannibal avea o cavalerie superioară, romanii au ales un câmp de bătălie îngust, dorind să-și protejeze flancurile împotriva unui atac prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
prin învăluire al cavaleriei inamice. Bătălia trebuia să fie căștigată de infanteria grea, plasată central. Hannibal a sperat să-i învingă pe romani cu propria forță. A plasat în dreapta cavaleria numidiană. În centru erau cavaleriile galică și iberică. În spatele fiecărui flanc al liniei principale erau plasați infanteriștii libieni. Infanteriștii romanii au intrat în luptă cu galii și spaniolii. Cavaleria punică grea a rupt linia cavaleriei, condusă de Aemilius Paulus. Infanteria cartagineză a cedat sub presiunea romanilor, însă, legionarii au ieșit din
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
din Operațiunea "Mo", strategia Imperiulul Japonez din Pacificul de Sud și Sud-Vest în 1942. Planul cerea ca Marina Imperială Japoneză să captureze Tulagi și insulele dimprejurul ei aflate în protectoratul Solomon. Scopul ocupației Insulei Tulagi de către japonezi trebuia să acopere flancul, să ofere susținere de recunoaștere pentru forțele japoneze care înaintau către Port Moresby în Noua Guinee, să ofere profunzime defensivă pentru baza japoneză din Rabaul, și să servească drept bază pentru forțele japoneze în scopul de a amenința și a
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
pădurile denumite „sălbăticia Spotsylvaniei”, semnificativul avantaj al artileriei ar fi fost minimizat, întrucât artileria nu ar fi putut fi folosită acolo cu eficiență. Au început luptele între divizia confederată a general-maiorului Lafayette McLaws pe de o parte și divizia de flanc drept a general-maiorului George Sykes, parte a din Corpul VV Corps al general-maiorului George G. Meade pe de altă parte. Sykes a început o retragere ordonată, sub acoperirea diviziei generaluli Winfield S. Hancock. Deși se afla într-o situație potențial
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
ziua de 2 mai. În noaptea de dinainte, Lee și gen.-lt. Thomas J. "Stonewall" Jackson, au convenit asupra unui plan riscant care avea să despartă armata sa deja divizată. Confederații trebuia să găsească un punct slab al Armatei Potomacului. Flancul stâng unionist era apărat de Corpul V al lui Meade, care ocupa o poziție aproape impenetrabilă. Centrul din jurul luminișului de la Chancellorsville era și el prea puternic pentru a fi atacat frontal. Flancul drept însă, apărat de Corpul XI, era o
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
să găsească un punct slab al Armatei Potomacului. Flancul stâng unionist era apărat de Corpul V al lui Meade, care ocupa o poziție aproape impenetrabilă. Centrul din jurul luminișului de la Chancellorsville era și el prea puternic pentru a fi atacat frontal. Flancul drept însă, apărat de Corpul XI, era o țintă potențială. Jackson avea să-și conducă Corpul al Doilea, de 28.000 de oameni spre flancul drept unionist pe un drum de scânduri descoperit în pădure, la vest de armata unionistă
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Centrul din jurul luminișului de la Chancellorsville era și el prea puternic pentru a fi atacat frontal. Flancul drept însă, apărat de Corpul XI, era o țintă potențială. Jackson avea să-și conducă Corpul al Doilea, de 28.000 de oameni spre flancul drept unionist pe un drum de scânduri descoperit în pădure, la vest de armata unionistă. Lee, pe de altă parte, avea să conducă personal restul de 12.000 de soldați (cealaltă jumătate din Corpul Întâi al lui Longstreet) în fața întregii
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
70.000 de soldați a lui Hooker la Chancellorsville. Pentru ca planul să aibă succes, trebuia să se întâmple mai multe lucruri. În primul rând, Jackson trebuia să efectueze un marș de 19 km pe drumuri lăturalnice pentru a ajunge în flancul drept unionist, pe cât posibil neobservat. În al doilea rând, Lee trebuia să spere că Hooker va sta în defensivă. În al treilea rând, Early trebuia să-l țină pe Sedgwick cantonat în Fredericksburg. Iar când Jackson își lansa atacul, trebuia
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Corpului XI al Uniunii, gen.-mr. Oliver O. Howard. Howard, ai cărui 11.000 de oameni erau postați în extrema dreaptă a liniei unioniste, nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker îi ordonase explicit aceasta. Flancul drept unionist nu era ancorat de vreun obstacol natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către desiș. De asemenea, Corpul XI avea și moralul scăzut. Comandantul lor fusese generalul de brigadă Franz Sigel
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
postați în extrema dreaptă a liniei unioniste, nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker îi ordonase explicit aceasta. Flancul drept unionist nu era ancorat de vreun obstacol natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către desiș. De asemenea, Corpul XI avea și moralul scăzut. Comandantul lor fusese generalul de brigadă Franz Sigel, un general numit politic pe baza părerilor sale aboliționiste. Deși incapabil ca lider militar, el era foarte
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
luptă, iar restul de 15 nu câștigaseră niciodată o bătălie. Și deși mulți imigranți luptaseră în armate europene, ei nu se comportau bine în condițiile disciplinei laxe a armatei americane de voluntari. Din cauza acestor factori, Hooker pusese Corpul XI în flanc și nu avea planuri majore pentru el; acesta urma să fie un corp de rezervă sau de curățare a câmpului de luptă după terminarea bătăliilor. În jurul orelor 5:30 p.m., Cei 26.000 de oameni ai lui Jackson au izbucnit
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Poiana Alunilor, după care a instalat artileria în acea poziție pentru a-i bombarda pe artileriștii unioniști. Până în dimineața zilei de 3 mai, linia unionistă semăna cu o potcoavă uriașă. Centrul era apărat de corpurile III, XII și II. Pe flancul stâng se aflau rămășițele Corpului XI, iar flancul drept era deținut de Corpurile V și I (ultimul sosit pe câmpul de luptă cu o noapte înainte). Cele trei divizii ale Corpului al Doilea confederat au atacat în valuri, divizia lui
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]