425,743 matches
-
o elegantă ușor desueta, specifică limbii scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un "ei care sună artificial și pedant. Că și în alte cazuri, îi mai rămîne o soluție isteața: să evite, prin dibăcia întorsăturilor de condei, folosirea la genitiv sau dativ a numelui feminin!
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
la Green Hours, se poate naște fenomenul under-ground, că acolo vor coborî artiști importanți, din toate generațiile, ca să-și împrospăteze instrumentele, ca să testeze altfel de contact cu spațiul, cu spectatorii, ca să caute în ei înșiși, cu un soi de dezinhibiție, forme și fonduri în care să-și exprime momentul, revolta, binele, sinele. Începutul a însemnat un one-whomen-show cu Maia Morgenstern, acompaniată de Dorina Crișan Rusu și altul, cu Coca Bloos. Am fost, atunci, aproape de frămîntarea tuturor, de repetiții, de zbucium, de
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
a-și publica însemnările încă din timpul vieții, rezervându-le posterității. Numai că, pe parcurs, ele capătă tot mai pronunțat " deși cu intermitențe " un caracter ce nu se vrea avuabil, nici sub raportul elementelor de conținut, nici sub cel al formelor de exprimare stilistică, cu toate că acestea din urmă își atenuează întrucâtva corozivitatea, pe măsura înaintării în timp. Este evident că Lovinescu nu se gândea și nu ar fi dorit nici o clipă ca Agendele să i se publice vreodată. în sprijinul afirmației
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
lucidității sale să acorde altora dreptul de a le avea. Prin structura sa mentală și sufletească nu părea să le împărtășească. Și totuși, omul a fost un democrat în cea mai înaltă accepție a cuvântului. Nu concepea violențele sub nici o formă și legionarilor nu le-a iertat niciodată că i-au ucis pe Duca, Iorga, Madgearu și mulți alții încă, în virtutea unei morale a asasinatului și a unui cult al morții. E lucru știut că împotriva oricărei ideologii de extrema dreaptă
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
hîrtie cît codrii patriei ca să vă spunem tot ce știm" (Academia Cațavencu, 16, 2000, 3); "Eh, feții moșului... Am zis că vreau să aflu ce se întâmplă" (computergames.ro); "Numa' că, feții moșului, într-un mileniu nou, musai să găsim forme noi de telerevelioane, nu?" (Monitorul de Cluj, arhiva, 01.06.2001). Formula de adresare care transformă o narațiune în discurs (auto)ironic a fost folosită și în poezie, de Mircea Cărtărescu: "Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului./ Acum nu
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
astfel, tinde spre structura cea mai echilibrată, mai omogenă. Enunț legat de celălalt, anume că și energia tinde să efectueze travaliul cu valoarea cea mai mică raportată la necesitățile lucrului respectiv. Balonul de săpun, de ex., spunea același Metzgger, prinde forma care poate să închidă cel mai mare volum sub cea mai mică suprafață. Interesantă și legea lui Chatelier � dacă o mișcare se produce într-unul din factorii care determină o condiție de echilibru, echilibrul se modifică într-un fel ce
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
o serie de lucruri diferențiate, decât unele omogene... Repetiția nu mai garantează - ca în psihologia clasică - fixarea, memorarea unor lucruri, ci ea doar creează ocazii favorabile organizării acelor elemente. Repetiția nu e eficace decât în măsura în care aceste ocazii sunt profitabile � teoria formelor... Sub titlul Evocarea, puterea de a-ți aminti repede ceva, s-a făcut următoarea experiență cu grupuri de silabe, care... (urmează o frază lungă indescifrabilă...)... * Textul... (seminarului de psihologie) se întrerupe aici, și urmează o însemnare la zi, care însă
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
descrierea propriului sine, acum eu-l propriu este în mod programatic ținta însemnărilor. Ideea care stă la baza acestei cărți este aceea a deslușirii unei dileme care îl frămîntă pe scriitorul devenit septuagenar: dacă existența sa de pînă acum îmbracă forma unui destin sau este o simplă biografie? Pretext nimerit de sondare a memoriei, de scoatere la suprafață a unor amintiri ce păreau definitiv uitate (unele din primii ani ai copilăriei), de analiză critică a deciziilor luate în momentele de răscruce
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
ani ai copilăriei), de analiză critică a deciziilor luate în momentele de răscruce ale existenței sale și de punere în evidență a rolului pe care l-au avut diversele experiențe culturale în formarea sa intelectuală. Devine previzibil faptul că această formă de abordare nu face decît să parcurgă drumul în sens contrar (dinspre eu spre exterior) și că, în final, volens, nolens, autorul va ajunge și în acest volum la temele de dizertație, la raționamentele și la personajele mitice, livrești sau
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
și de clientela îndoită din șale gata să le execute cele mai fanteziste dorinți, pesedeii habar nu mai au cine sunt și ce vor românii. Și-au imaginat că dorința noastră de a ne alătura Europei e încă una din formele fără fond, încă o fandacsie a unor imbecili și naivi cărora e suficient să le promiți, că oricum au memorie scurtă și minte puțină. Ei bine, realitatea a lucrat împotriva lor cu o virulență la care nu se așteptau nici unul
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
Năstase e neapărat superior unuia provenind de la universități de mare prestigiu. Pervertirea valorilor, iresponsabilitatea și incompetența s-au impus, ce e drept, cu binecuvântarea, directă sau indirectă, a multora dintre români. Și nu mă gândesc doar la semi-analfabetul pentru care forma supremă de socializare e crâșma sordidă de cartier și rafinamentul în materie de băutură tescovina. Mă refer la așa-numita elită culturală, la artiștii și creatorii ce constituie mândria oricărei națiuni. Or, bătălia respingătoare pentru ordine și medalii, înghesuiala jenantă
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
Ion Buzași Scrisoarea amicală, intens cultivată în secolele trecute, a dobândit și virtuți literare, dacă ne gândim numai la vestitele Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica. La scriitorii ardeleni din secolul al XIX-lea era mai ales o formă de comunicare, căzută în desuetudine în secolul XX, concurată de telefon, telegramă, mai nou Internetul. Mircea Zaciu (1928-2000) este unul dintre epistolierii ardeleni care prelungește scrisoarea amicală cu valențe documentare și literare până aproape de zilele noastre. Ion Brad (n. 1929
Dialog epistolar by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12753_a_14078]
-
recepțiile mondene de la mijlocul secolului al XIX-lea, pe atît de mare devenea tentația de a le copia vestimentația și modul de a fi) și de a propune modele alternative de existență, scandaloase, dar fascinante. Și dacă miza lor pe formă în detrimentul fondului putea părea rizibilă la momentul respectiv (probabil că astăzi aparițiile lor publice, combinație contradictorie de lux și decădere, de haine purtînd semnele vechimii - uneori, pe cale artificială; se cunosc exemple de dandies care își puneau servitorii să le poarte
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
această întrebare, chiar și cei care nu au auzit niciodată George Bryan Brummell, etalonul tuturor dandy-lor mai vechi sau mai noi, fie și prin simpla descriere a pozei poetului Alexandru Macedonski din manualele de istoria literaturii române sau, într-o formă caricaturală, a personajului Rică Venturiano interpretat de Radu Beligan în ecranizarea clasică a piesei O noapte futunoasă de I.L. Caragiale. Pentru că, se știe, esența unui dandy este dată de propria sa apariție publică, de felul în care se îmbracă, de
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
caricaturală, a personajului Rică Venturiano interpretat de Radu Beligan în ecranizarea clasică a piesei O noapte futunoasă de I.L. Caragiale. Pentru că, se știe, esența unui dandy este dată de propria sa apariție publică, de felul în care se îmbracă, de forma mustății, de aerul său aerian, de disprețul pentru natură (inclusiv femei, aici exemplul amorezatului Rică Venturiano nu mai este valabil), de sfidarea regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie, revoltă, revoluție, satanism, scenariu, sectă, seducție, sistem de apărare, stare, stoicism
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
românească. Mă bucură cartea lui Andrei Oișteanu, deși nu o citesc pe de-a întregul pentru prima dată. Sub titlul Mithos & Logos, mai multe dintre eseurile cuprinse aici au apărut, cîțiva ani în urmă, într-o succesiune și într-o formă ușor diferită, la editura Nemira. Atunci, ca și acum, mi-a plăcut fragmentul despre legarea magico-erotică, inclus în această ediție într-un capitol mai amplu despre labirint ca monstru arhitectonic. Asupra lui mă voi opri, oarecum în detaliu, timp de
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
scrieri de nucleul dur și pur reprezentat de specificul SF-ului. Aici însă, Radu Pavel Gheo pune punctul pe i: "În contextul modificărilor petrecute în literatura postmodernă, disoluția genurilor și comunicarea intertextuală impun ca transformările SF-ului să îmbrace două forme diferite. Una este cea a adoptării unor strategii narative deja acceptate în literatură ș...ț Cealaltă este ce a acceptării ideii de abolire a granițelor dintre genuri, specii și moduri literare, dintre text și metatext. Universul SF se poate combina
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
atât hazardul intervine de mai puține ori. în general, este o deosebire frapantă între adevăratele soluții și cele produse de hazard. Știința nouă, cu ajutorul computerului, a explicat seriile norocoase, luând o mare distanță față de W. Koehler, marele psiholog cu teoria formelor, gestaltismul său. Adevărata soluție se desfășoară în timp și în spațiu ca un proces unic, cu neputință de a fi înlocuit. E mecanica secretă a creației. Momentul veritabilei soluții, marcat la om ca și la animal de o atitudine specială
Zguduitura ori șocul – note 1944 – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12757_a_14082]
-
al XIX-lea al lui Aron Pumnul: ciunismul sau pumnismul. Cum se știe, teoria lui Pumnul se întemeia pe evoluțiile normale în trecerea de la latină la română, în care terminația -tionem devenise -ciune (ca în rugăciune, tăciune), pentru a propune forma tradițională ca transpunere firească în adaptarea și crearea unor neologisme culte după model latino-romanic. Româna literară a preferat totuși paralelele în -țiune și mai ales -ție, formele propuse de Pumnul și adepții săi fiind ironizate de scriitorii vremii (Negruzzi, în
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
în care terminația -tionem devenise -ciune (ca în rugăciune, tăciune), pentru a propune forma tradițională ca transpunere firească în adaptarea și crearea unor neologisme culte după model latino-romanic. Româna literară a preferat totuși paralelele în -țiune și mai ales -ție, formele propuse de Pumnul și adepții săi fiind ironizate de scriitorii vremii (Negruzzi, în Muza de la Burdujăni: "De nu vrei protestăciune / Să întind în orice loc"; Alecsandri, în Rusaliile: "ți-am dat esplicăciunile necesarii"... etc.). Multe creații efemere s-au păstrat
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
păstrat doar în texte de epocă și în dicționarele mai vechi; în 1957, Dicționarul invers înregistra cîteva zeci de cuvinte cu terminația -ciune, majoritatea absente din uz: întrebăciune, vindecăciune, eliminăciune, emulăciune, preponderăciune, premedităciune, prostituciune, peregrinăciune etc. În realitate, sînt puține formele în -ciune cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
un derivat care pare de dată relativ recentă: furăciune nu a fost înregistrat de Dicționarul Academic (DA), nici, ulterior, de DEX sau de MDA - și aparține registrului colocvial-argotic. Chiar dacă am găsi atestări ale cuvîntului în texte vechi, e cert că forma actuală constituie o refacere modernă. Termenul este construit probabil prin analogie, din verbul a fura și sufixul -ciune (modelul cel mai aproape semantic din seria citată e înșelăciune), demonstrînd astfel că sufixul nu este total neproductiv. (De altfel, în mesajele
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
și la Teatrul ACT, un film alcătuit din cîteva fragmente din operele puse de el în scenă în ultimii zece ani, mi-am întărit sau mi-am nuanțat frămîntările. Orice revenire a lui Andrei Șerban, în fiecare an, sub o formă sau alta, este un contact viu, o provocare intelectuală. Chiar dacă unii o văd și altfel. Își păstrează prospețimea, curiozitatea, nevoia vioiciunii și a comunicării. Ca și lui Vlad Mugur, îi plac enorm șuetele, îi place să rîdă puternic, cu poftă
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
matematic al cuvântului. Fără a fi însă matematician, Vieru extrage un model matematic ad-hoc: pe baza acestuia își creează și dezvoltă modurile într-o lucrare, le încrustează în marile blocuri sonore cu care experimentează asupra timpului muzical. Vor rezulta inedite forme muzicale - "clepsidre", "site", "ecran", "psalmi" - ce revin în diferite ipostaze în creațiile lui Vieru, fără ca aceste prototipuri să devină o manieră. Dincolo de aceste trasee, un aspect anume m-a interesat: acela al unei particulare concepții asupra timpului muzical, problemă care
Anatol Vieru și Ciaccona by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12744_a_14069]