2,684 matches
-
Cihirin și o regiune cu mai mare autonomie, Zaporojia, a cărei capitală s-a mutat de mai multe ori de-a lungul timpului. În timpul domniei țarului Petru I, cazacii au fost obligați să lucreze la construirea de canale navigabile și fortificații. Se estimează că aproximativ 20.000 - 30.000 de cazaci au fost trimiși în fiecare an în nordul Rusiei, la construcția canalului spre lacul Ladoga. Munca grea în climatul rece, la care nu erau adaptați, a dus la moartea unui
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
de grupuri mici de cazaci, care au fugit astfel din Siciul asediat. Cazacii care au evadat au călătorit până în Delta Dunării, unde au format Siciul Dunărean, sub protectoratul Imperiului Otoman. Tekeli și-a dat seama de stratagemă doar când în fortificație rămăseseră puțini cazaci. Siciul a fost ras de pe suprafața pământlui. Atamanul Petro Kalnișevski a fost arestat și exilat în Insulele Solovețki, unde a trăit la Mănăstirea Solovețki până la o vârstă înaintată. Toți liderii de frunte cazacilor ci, are au fost
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
a acestor mandate, puterile mandatare să fie supervizate - nu controlate - de Ligă”. Nivelul controlului exercitat de puterea mandatară a fost decis în mod individual de către Liga Națiunilor. Ca o prevedere general valabilă, puterile mandatare nu au avut dreptul să construiască fortificații sau să recruteze militari pentru forțele lor armate pe teritoriul mandatului și au avut obligația să prezinte un raport anual cu privire administrarea teritoriului în fața Ligii Națiunilor. În ciuda unor asemenea prevederi, teritoriile sub mandat au fost considerate în epocă colonii
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
între Franța și Prusia privind statutul politic al Luxemburgului. Confruntarea a fost pe punctul de a degenera în război între cele două părți, dar a fost rezolvată pașnic prin tratatul de la Londra. Orașul Luxemburg avea unele dintre cele mai impresionante fortificații din lume; proiectat de mareșalul Vauban, era poreclit "Gibraltarul Nordului". De la Congresul de la Viena din 1815, Marele Ducat al Luxemburgului fusese în uniune personală cu Regatul Țărilor de Jos. Într-o concesie făcută Prusiei, Luxemburgul urma să fie membru al
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
capitală pentru Prusia. Neutralitatea Luxemburgului, stabilită prin primul tratat de la Londra, a fost reafirmată. Acele părți care nu semnaseră primul tratat urmau să devină garanți ai neutralității Luxemburgului (cu excepția Belgiei, și ea obligată la neutralitate). Pentru a asigura neutralitatea Luxemburgului, fortificațiile din Luxemburg urmau să fie demolate și să nu mai fie niciodată reconstruite. Demolarea fortificațiilor a durat șaisprezece ani, a costat 1,5 milioane de franci aur, și a impus distrugerea a peste 24 km de structuri subterane și a
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
părți care nu semnaseră primul tratat urmau să devină garanți ai neutralității Luxemburgului (cu excepția Belgiei, și ea obligată la neutralitate). Pentru a asigura neutralitatea Luxemburgului, fortificațiile din Luxemburg urmau să fie demolate și să nu mai fie niciodată reconstruite. Demolarea fortificațiilor a durat șaisprezece ani, a costat 1,5 milioane de franci aur, și a impus distrugerea a peste 24 km de structuri subterane și a 40.000 m² de cazemate, baterii, cazărmi etc. Mai mult, garnizoana prusacă, aflată în Luxemburg
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
analitică a principiului vitezelor virtuale și a stabilit teoria asupra pierderii de energie prin ciocnire elastică, teorie care îi poartă numele și care a fost demonstrată riguros de către Lagrange și Coriolis. Carnot a aplicat calculul mecanic în unele lucrări de fortificații. În 1791 este ales în Adunarea Națională a Franței, în Comitetul Legislativ și în Consiliul Militar. În anul următor, este desemnat președinte al Convenției Naționale și a susținut condamnarea la moarte a regelui Ludovic al XVI-lea, ceea ce, ulterior, a
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
care izvorăște din centrul Apeninilor, curgea prin Cassino și traversa intrarea în valea Liri (la confluența râului Liri cu Rapido) după care râul rezultat primea numele de Garigliano (adesea denumit „Gari” de Aliați) care continua către mare. Cu solidele sale fortificații montane, cu traversări dificile de râuri (care erau nu doar rapide, ci și deviate de germani pentru a inunda fundul văii și a face condițiile de înaintare și mai grele pentru orice atacatori), Cassino era cuiul Liniei Gustav, cea mai
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
apropierea coastei, Corpul X britanic (Diviziile 56 și 5) au forțat traversarea lui Garigliano (fiind urmat după două zile de Divizia 46 britanică în dreapta lor), ceea ce l-a determinat pe generalul von Senger, comandantul Corpului XIV Panzere german, responsabil de fortificațiile Gustav din jumătatea sud-vestică a liniei, să se îngrijoreze serios în ce privește capacitatea Diviziei 94 Infanterie germană de a apăra linia. Ca răspuns la îngrijorările lui Senger, Kesselring a ordonat Diviziilor 29 și 90 Infanterie Ușoară să vină din zona Romei
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
Ringel, câștigând poziții pe pantele obiectivului lor de bază, Monte Cifalco. Unitățile din ariergarda Divizii 3 algeriene trecuseră pe lângă Monte Cifalco și capturaseră Monte Belvedere și Colle Abate. Generalul Juin era convins că și Cassino poate fi ocolit și că fortificațiile germane pot fi dislocate pe această rută nordică, dar cererile sale de trupe din rezervă pentru a menține viteza de înaintare i-au fost refuzate și singurul regiment de rezervă disponibil (din Divizia 36) a fost trimis să întărească Divizia
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
34 americane (împreună cu Regimentul 142 din Divizia 36) să lupte către sud de-a lungul dealurilor înlănțuite către intersecția lor cu creasta de la capătul de sud al așa-numitului Deal al Mănăstirii. Ei puteau atunci pătrunde în valea Liri în spatele fortificațiilor Liniei Gustav. Misiunea era una dificilă: munții erau stâncoși, plini de bolovănișuri și tăiați de râpe și viroage. Săpatul de tranșee și gropi pe pământul stâncos era exclus, fiecare trăsătură de relief fiind expusă focului din partea punctelor înalte din jur
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
dimineții zilei de 18 mai, Divizia 78 și corpul polonez făcuseră joncțiunea în valea Liri la 3 km vest de Cassino. În dimineața zilei de 18 mai, o misiune de recunoaștere a Regimentului 12 cavalerie Podolia al polonezilor a găsit fortificațiile mănăstirii abandonate și au înălțat un drapel polonez peste ruinele sale. Ultimii parașutiști germani (în număr de circa 200), ale căror linii de aprovizionare erau amenințate de înaintarea de-a lungul văii Liri, se retrăseseră cu o noapte înainte pe
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
a fi primul care ajunge la Roma deși unii sugerează că el s-ar fi îngrijit să dea un respiro trupelor lui obosite (fără a ține cont că trupele sale trebuiau să efectueze un atac frontal în noua direcție asupra fortificațiilor pregătite de germani pe linia Caesar C). Truscott a scris apoi în memoriile sale că Clark „se temea că britanicii uneltesc să ajungă ei primii la Roma,” sentiment confirmat și de propriile scrieri ale lui Clark. Alexander delimitase însă clar
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
într-o situație complexă. Deși situat pe terenurile ducatului Guyenne, deci a regelui Angliei, el aparținea comunității religioase din Sarlas, care era dependentă de regele Franței. Când Montpezat, stăpân gascon al Saint-Sardos, deci vasal al regelui Angliei, a construit o fortificație, Parlamentul de la Paris a proclamat că el se găsește pe teritoriul regatului Franței. Gasconii conduși de Montpezat au răspuns francezilor care s-au instalat la palat și ofițerii care au avut ghinionul să se ducă la Saint-Sardos au fost spânzurați
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
clopotniței, peste vechea intrare în incintă, se ridică chipul Mântuitorului între doi îngeri. În dreapta și stânga lui Iisus, pe coama zidurilor, sunt chipurile apostolilor, în mărimea statului de om. Ansamblul de la intrare în incintă își găsește paralele atât în arhitectura fortificațiilor moldovene cât și în monumente sacrale similare din Ucraina de vest și Polonia. Sculptura poartă caracteristicile artei baroce. Corpul bisericii este format din bârne de lemn încheiate în cheotori netede, bisericești. Structura de lemn stă pe o fundație de piatră
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
o trecere la înălțime de un mic pavilion imperial atașat edificiului principal. Este vorba de un mic pavilion extern, ornamentat cu ferestre multicolore, cu uși sculptate și cu faianțe fine. În zidăria edificiului s-a încorporat o veche poartă a fortificațiilor vechiului Constantinopol, "Poarta Hebraica". Constructorii turci au adus porții antice unele modificări estetice, pentru a servi exclusiv accesului sultanului. Astfel, această poartă a fostelor fortificații a devenit una dintre cele mai bine protejate de vitregiile timpului și de acțiunile oamenilor
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
sculptate și cu faianțe fine. În zidăria edificiului s-a încorporat o veche poartă a fortificațiilor vechiului Constantinopol, "Poarta Hebraica". Constructorii turci au adus porții antice unele modificări estetice, pentru a servi exclusiv accesului sultanului. Astfel, această poartă a fostelor fortificații a devenit una dintre cele mai bine protejate de vitregiile timpului și de acțiunile oamenilor. Mihrabul este decorat cu stalactite aurite, iar mimberul este acoperit de un foișor conic cu colonete fine. Asemănător unor alte moschei imperiale din Istanbul, este
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
este un complex de fortificații de tip "vallum" aflate pe teritoriul României, Moldovei și Ucrainei. Există trei linii de fortificații, în partea central-sudică a Dobrogei, întinzându-se de la Dunăre la Marea Neagră, cel mai probabil construite de către bizantini în secolele al X-lea - al XI-lea
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
este un complex de fortificații de tip "vallum" aflate pe teritoriul României, Moldovei și Ucrainei. Există trei linii de fortificații, în partea central-sudică a Dobrogei, întinzându-se de la Dunăre la Marea Neagră, cel mai probabil construite de către bizantini în secolele al X-lea - al XI-lea, în timpul împăraților Ioan I Tzimiskes și Vasile al II-lea. Zidul cel mai vechi și
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
54 km și se suprapune pe anumite secțiuni primului. Începe la Dunăre, urmează valea Carasu și se termină la Palazu Mare, în vestul Constanței. Având o înălțime de aproximativ 3,5 m, prezintă șanțuri pe ambele laturi și 63 de fortificații: 35 mari numite "castra" și 28 mici numite "castella", având între ele o distanță de aproximativ 1 km. Construit în timpul lui Ioan Tzimiskes, a fost distrus de populațiile migratoare, fiind reconstruit mai târziu. Ultimul construit, "Zidul de piatră", este făcut
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
târziu. Ultimul construit, "Zidul de piatră", este făcut tot din pământ, însă are piatră pe partea superioară. Se întinde pe o lungime de 59 km de la sud de Axiopolis până la Marea Neagră, ajungând la 75 m sud de primul zid de fortificație. Baza de pământ are aproximativ 1,5 m, în timp ce zidul de piatră ajunge și la 2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1-4 km. În partea de nord a Dobrogei a
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
Axiopolis până la Marea Neagră, ajungând la 75 m sud de primul zid de fortificație. Baza de pământ are aproximativ 1,5 m, în timp ce zidul de piatră ajunge și la 2 m. Are un șanț defensiv pe latura nordică și 26 de fortificații, la distanțe de 1-4 km. În partea de nord a Dobrogei a existat un zid de apărare de piatră construit de romani (probabil de Traian) pe lângă brațul sudic al Dunării (Sf. Gheorghe) plecând din apropierea orașului Tulcea de astăzi (Aegyssus) până
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
Tarnopol în Ucraina de astăzi. Dupa istoricul A.V. Boldur, zidul era plasat în partea de vest a teritoriilor bolohovenilor și brodnicilor iar după nume era opera unor populații românești Localitatea Valu lui Traian (fostă "Hasancea") este numită astfel după fortificație.
Valul lui Traian () [Corola-website/Science/316469_a_317798]
-
datare a construcției. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a mutat capitala Principatului Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. Cu toate acestea, scaunul mitropolitan a rămas încă un veac în vechea capitală. Viitorii mitropoliți au condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava. Ori de câte ori veneau la Iași, mitropoliții Moldovei locuiau într-o casă aflată lângă
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]
-
în comuna Gâdinți din județul Neamț. Este o ctitorie a lui Ștefan cel Mare și a fost ridicată în 1466. Ea a fost una dintre cetățile care alcătuiau planul de apărare al Moldovei. Cetatea nouă a Românului a fost o fortificație realizată exclusiv din piatră, comparativ cu prima cetate a Românului care a fost construită din lemn și pământ. Cetatea are particularitatea de a nu fi așezată într-o zonă greu accesibilă, ea fiind așezată pe plan drept. Fortăreața cuprindea 7
Cetatea Nouă a Romanului () [Corola-website/Science/322437_a_323766]