4,010 matches
-
Și, Încet-Încet, ajunsese să-l creadă lumea. Devenise de acum o instituție - deși nimeni nu Înțelegea pe ce se baza puterea lui. Iar cu președintele juca tenis cu adevărat: cei doi, parteneri de dublu, cu pantalonași albi și mușchi fleșcăiți, fotografiați pe terenul de tenis al vilei din Capri a președintelui, ajunseseră pe paginile lucioase ale revistelor ce se adresau bărbaților cu pretenții În lumea afacerilor - așa cum apar acei actori, industriași sau politicieni care se strecoară aproape pe furiș Între paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se lăfăia În fața lor, caldă și rumenă În lumina solară a după-amiezii. De cafeneaua aceea știa și ea, era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cel mai adesea este simptomul unui dezechilibru mintal incipient, și se gândi că soția lui ar fi trebuit să afle. Dar În clipa aceea o blondă Îmbrăcată cu un veșmânt ce părea luat de pe un leopard Îl rugă să se fotografieze alături de ea. Elio Îi puse o mână pe umăr. Și simți cum fericirea se scurgea din el și se transmitea prin mână tinerei femei ca o descărcare electrică. Dăruiesc fericire oamenilor, gândi el, ca Isus. Și atunci, Îmbătat de puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tău, ai spune că o plimbare pe apă este destul de monotonă. Nu este deloc așa. Am fost foarte atent la cei din jurul meu. Voiam să văd cum reacționează turiștii la tot ce este atât de diferit pe apă. Cineva a fotografiat continuu, aveam impresia că nu mai are vreme să mai și vadă pe unde trece. Cu lăcomie voia să-și ia marea cu el. Frumos, am admirat intenția sa de a strânge marea într-un album. Un copil, privea prin
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rebecca Wand, o minunată cercetătoare pe care am avut-o parteneră. Mulțumiri Departamentului de Studii Feministe al Universității Brandeis care m-a chemat ca profesor invitat și Muzeului de Arte Plastice din Boston, penru că mi-a dat permisiunea să fotografiez Statuia Doamnei Sennuwy. Elen Grabiner, Amy Hoffman, Renee Loth și Marla Zarrow - membrele grupului meu de creație literară - mi-au oferit trei ani de încurajări, de lectură atentă, sfaturi bune și o prietenie care m-a susținut. Colegii mei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știam, însă, că tata o să vină acasă, o să vină după mine și o să mă ia cu el la mare, și mai știam că dacă el nu m-ar recunoaște, l-aș recunoaște eu pe el, pentru că purtam mereu cu mine fotografia pe care o scosesem din vechiul lui livret militar, vroiam deci să merg acasă, abia așteptam să mai încasăm un gol și să se termine meciul. Noi tocmai atacam, mingea se afla la Prodan cel Mare, iar excavatoarele au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Loïc Îl apropie mai mult de fiul lui. Obiectele Îi aminteau de momente mult prea rare Împărtășite de amîndoi, cadouri de ziua nașterii sau de Crăciun, bucuria puștiului În fața bradului, ceasurile petrecute Într-un magazin pentru alegerea unui aparat de fotografiat... O să stea de vorbă cu el, o să reușească să-l aducă pe calea cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau ațintite asupra trupului lui Nicolas aproape În Întregime scos de sub pietre. Alături de el se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu pomeții proeminenți; aceiași ochi mari și verzi. Puțin mai târziu, Janine Începu să-l Înșele. El suferi probabil, dar e greu de spus sigur, fiindcă vorbea din ce În ce mai puțin. Construia mici altare din pietricele, ramuri, carapace de crustacee; apoi le fotografia sub o lumină razantă. Reportajul despre Saint-Tropez cunoscu un mare succes printre specialiști, dar el refuză să dea un interviu pentru Cahiers du cinéma. Cota lui mai urcă puțin cu ocazia difuzării unui scurt documentar filmat În primăvara lui 1959
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zice el. — A, mersi. Îi zâmbesc nonșalantă. Nu e mare lucru. Fâl. Trecem podețul și ne oprim să privim râul. Potârnichile albe se scufundă în căutarea hranei, iar soarele presară apa cu pete de chihlimbar. Un cuplu de turiști se fotografiază unul pe altul și mă cuprinde un sentiment de mândrie. Eu nu sunt în trecere prin locul ăsta, îmi vine să le spun. Eu locuiesc aici. — Și unde mergem ? îl întreb când pornim din nou. — La pub, zice. E OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de parcă aș fi pe o bandă rulantă. Cu un singur sens, înainte. Îmi croiesc drum cu picioarele ca plastilina spre mijlocul peluzei, unde a fost aranjată o tribună cu microfon. Soarele glisează în toate lentilele aparatelor de filmat sau de fotografiat și sunt parțial orbită. Îl caut pe Nathaniel din priviri în mulțime, dar nu-l văd nicăieri. Trish se află la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face semn cu mâna frenetică. Eddie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Și crezi că ăia de la ziar or să vină ș-or să salveze câinele? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Oricum, or să facă ceva. BĂRBATUL CU BASTON: Îți spun eu ce-or să facă! Or să vină, or să fotografieze tot și or să plece. Asta or să facă. Pentru că ei asta știu să facă, nenorociții; Când e vorba de ziare și de poliție mai bine o lași baltă, ascultă ce-ți spun eu. N-avem noi nevoie nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
noaptea. Nu-ți închipui ce veselie a fost... Clătină nemulțumit din cap, încă plin de amintirile de atunci. - Mai urât e că au intrat și șuții în activitate. Nici nu-ți închipui cum se fura. Umblau capitaliștii cu aparatul de fotografiat pe umăr și ciorditorii le tăiau curelele din mers. Nu știu dacă îl știi sau ai auzit de Brandaburlea ăl Bătrân. Venise atunci în București cu o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu trei ani mai înainte, pentru o înscenare de atentat la morala socialistă. Urdinare făcuse rost de un aparat cu infraroșii de poza cu el femeile și alea ieșeau goale pușcă. Chemat la o conferință județeană a organizației de femei fotografiase tot ce-i ieșise în cale. De la centru venise vicepreședinta sau chiar președinta și îi pozase și ea lui Vasilică. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei . O fotografiase chiar pe 6 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a organizației de femei fotografiase tot ce-i ieșise în cale. De la centru venise vicepreședinta sau chiar președinta și îi pozase și ea lui Vasilică. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei . O fotografiase chiar pe 6 mai 1971, ziua în care Ceaușescu a primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Ordinul „Victoria Socialismului“, instituite în aceeași zi. I-a arătat pozele lui Burtăncureanu, ba chiar i-a dat câteva, și romancierul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea în fund pe o pernă. Fiecare pagină o prezenta într-o altă perioadă de dezvoltare. - Cine e? - Bunica ta, mi-a răspuns Z. - Și ce-i cu ea? - Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fi folosind pentru convorbirile telefonice de pe un continent pe altul sau ca să trimită de la un capăt la altul al lumii imagini ale unei fete în bikini îndemnând la consumul de băuturi răcoritoare. Poate o fi vorba de un „satelit-spion“ care fotografia lumea - inclusiv mlaștina, caiacul și pe el însuși - sau un auxiliar meteorologic care repartiza traficul aerian, pronostica ploi și avertiza vapoarele în caz de furtună. „Progresul - comentă pentru sine. Mă spionezi sau încerci să mă ajuți? Porți pe cineva înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au fost martori. Și am fotografii. — Fotografii? strigă colonelul, sărind de pe scaun. Cine dracu’ v-a autorizat să faceți fotografii? — Nimeni nu mi-a interzis vreodată să fac fotografii. Și nu sunt singurul. Mulți dintre oamenii mei aveau aparate de fotografiat. — Aduceți-mi fotografiile alea. Toate. Și pe cele ale soldaților dumneavoastră. Și căutați negativele. Vreau materialul ăla aici, chiar azi. Întârzie să răspundă. Își măsură cuvintele: — Îmi pare rău. Nu am negativele. M-am temut să nu le pierd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
doar cei care se droghează? Uită-te la Inti Ávila și la soția lui. Ți-am vorbit despre ei. Sunt tineri, frumoși și inteligenți. Și umblă prin lume liberi, cu o pereche de pantaloni vechi, două cămăși, un aparat de fotografiat și un carnet de notițe. Azi trăiesc în selvă, mâine pe o insulă studiind focile, poimâine, în inima Londrei. Îi interesează lumea pe care părinții lor vor să o distrugă, lumea selvelor și a pădurilor, și nu-i interesează absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nevoie de dezinfectante. Alcool, whisky, orice o fi... — Am în raniță o sticlă de whisky și câteva medicamente, spuse Inti Ávila. Mă duc să le caut. — O să mă duc eu. Cunosc mai bine drumul. Te rog, adu-mi aparatul de fotografiat... îl rugă Sierralta. O apucă pe drumul de întoarcere. Niciodată nu i s-a părut atât de mare distanța. Își zgârie brațele și fața în hățișuri și picioarele îi sângerau când ajunse la colibă, dar nu dădu atenție rănilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai exista niciodată altcineva ca Ulla... Încotro s-a dus avionul? Arătă spre Nord-Vest. — S-a întors de unde a venit. De la șosea... Nu e cu putință. Pe șosea nu există pistă de ateri... se întrerupse și fugi spre Sierralta, care fotografia tot ce vedea. Spune-mi! îl rugă el, agitat. Pe șosea poate ateriza o avionetă...? — Probabil... Ce lățime este între copaci...? — Vreo cincizeci de metri... — Atunci, e clar... Acolo s-a alimentat... — Și poate că tot acolo a încărcat muniția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
din Piața Armelor, ci pe malul râului San Pedro, încercând să decidem ce se va întâmpla cu yubani-i și cu aceste selve. Se întoarse spre Cáceres și îl privi stăruitor. De ce ați venit? Dacă ați căutat impactul publicitar, ați reușit fotografiindu-vă cu acești indieni. Ce veți face acum pentru ei? Văd că vă place să mergeți direct la țintă. Se scărpină în cap, gânditor. În ziua de azi, eu nu pot decât să-i folosesc ca să denunț politica guvernamentală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sunt necesare pentru ca femeile astea să poată combina, la modul armonios, biroul și căminul, bla, bla, bla - ai prins ideea. O să mă întorc în următoarele zile. Te anunț. —Te întorci? a icnit Hugo. — Păi, altfel cum mama naibii o să ne fotografieze împreună? Hugo a simțit că i se face rău. Nu voia ca Amanda să se întoarcă acasă. Nu voia absolut deloc. Se obișnuise cu absența ei. Se dezobișnuise să-i vadă fața. El și Theo se descurcau foarte bine fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
al câtelea e oare, dar ce mai contează?, auzi vocea interioară -, apoi merg către frigider, scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot așa. Un cerc vicios... Iată o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]