4,001 matches
-
spre scena tronului zeiței, am fost stopat la timp - din fericire pentru nefericitul de mine! - de acel sahaja yoghin care, într-o engleză perfectă și seacă, m-a temperat: - Nu cred că este cel mai potrivit moment pentru a O fotografia pe Shri Mataji! Am înțepenit locului! Mă aflam într-o mare de sahaja yoghini cu fețele transfigurate de măreția momentului, cu mâinile întinse spre scenă, iar eu... Mi-a fost rușine! Am reușit astfel să ratez și plecarea Mamei... Am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la noi, de altfel. Întunericul coboară dintr-o dată. Am observat atunci cum vânzătorul de banane, vecin celui cu ananasul, scoate o lampă clasică cu gaz, o amorsează și o aprinde. Entuziasmat de ceea ce văd și trăiesc, am deschis aparatul de fotografiat și am imortalizat imaginea. În câteva minute, întreaga piață era inundată de lumina a zeci de astfel de lămpi. Am regretat că mi se terminase filmul și n-am putut să înregistrez și acest clișeu indian. Încercați să vă închipuiți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
inedită pe Lakshmi Road, am avut-o cu sfânta vacă indiană. Înhămată la o mică teleguță, în așteptarea stăpânului rătăcit prin cine știe ce magazine, animalul se prezenta cu o demnitate ce rezulta, cred, din acel interior sfânt și secret muritorilor. Am fotografiat-o. Comparând-o cu surata românească, se deosebește printr-un început de cocoașă și prin coarnele lungi, lăsate pe spate. Studiind acum fotografia, observ privirea cu care mă fixa, vrând parcă să-mi transmită ceva mie, turistului ignorant, vânător de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
le-a dăruit și fetelor câte o floare. Ne-a spus că nu are importanță cine face oferta - el sau noi - acestea oricum vor ajunge la destinația Puritate din partea tuturor. Mi-a plăcut acest spirit indian. Având două aparate de fotografiat la gât și voind să imortalizez momentul, l-am întrebat pe oficiant din priviri dacă-mi permite aceasta; mi-a permis și, astfel, am adus cu mine în România și imaginea lui SHRI GANESHA din templul din Pune, India. Între
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alterate. Îndatoritori, vânzătorii m-au servit cu o prăjitură adusă chiar atunci din laborator, ce era caldă încă. Aș fi preferat una de la frigider. Depășită faza oficială a gustării produselor dulci, la final, și eu și doamna Dejeu ne-am fotografiat cu personalul cofetăriei. Au fost tare drăguți și mi-am promis că voi reveni la ei, dar n-o să mai emit tâmpenii cu România sau cu... prăjituri alterate! ... Voi mai ajunge, oare, vreodată, în India? Voi regăsi cofetăria? Va mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
suita", între care Oprea și Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre a și fost înconjurat de "ai mei", dotați cu camere de luat vederi, prăjini cu microfoane, aparate de fotografiat, reportofoane, care l-au asaltat în engleză, franceză, germană, spaniolă, cu tot soiul de întrebări. Nu fusese informat că o să fie prezentă și "presa străină" și în primele momente a fost descumpănit. S-a întors în spate și a întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara, pe furiș, cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș fi fotografiat scena cu mine oficiind un autodafé în anul de grație 1979, dând pe cei doi pradă "flăcărilor iadului", poate aș fi obținut și eu râvnitul statut de "dizident", care astăzi aduce atâtea beneficii celor care "și dă-i și luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
latifundiari patagonezi și indieni răposați după epidemia de gripă. În final la "documentarea" noastră am făcut o descindere la "Zona franca", ce oferea la prețuri mult reduse toate minunile comerciale ale lumii electrocasnice, băuturi, țigări, îmbrăcăminte, încălțăminte, ceasuri, aparate de fotografiat... Am cumpărat câte ceva, având în vedere prețurile și apropierea Crăciunului. Întrucât zonele de maxim interes ale regiunii Puerto Natale, situat pe malul golfului "Ultima Esperanza" și "Parque Nacional Torres del Paine" (declarat de UNESCO "rezervă a biosferei") se aflau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
soției lui Săvescu Alin.( NB: Explicam mai sus "făcătura" ziua soției este pe 22 August și nu pe 21 August și pe 22 August mi-am serbat "jumătatea" în afara Ambasadei, la restaurantul "Don Augusto"!) în mai multe rânduri, Nicolas a fotografiat, cu aprobarea lui Săvescu Alin, întreg exteriorul și saloanele Ambasadei, unde sunt instalații de asigurare a pazei și securității exterioare a clădirii. (NB: Cum arătam, la data sosirii mele la Santiago, la 6 ani de la lovitura de stat militară, Ambasada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fi suficient că au pe cineva în Italia. „Ce rost mai are să muncim! Las’ că ne trimite ea!” Nu-i vorba de copiii mei, sau nu doar de ei, ci în general. În scurta mea vizită în România, i-am „fotografiat” pe vecinii mei. Sticla de Coca-Cola nu lipsea, nici țigara din mână... De unde? Apoi la telefon se vaită toți că nu au, că e scumpă viața, că alții cum pot și tu nu... și tot așa. Dar nu spun că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
eveniment. Încă de la debut din 1971 decupam acele texte și le adunam într-un registru alături de fotografiile lucrărilor de artă realizate. Desigur nu am reușit să adun tot, a fost mai greu nereușind să ajung la toate ziarele și să fotografiez toate lucrările mele. Acum când scriu aceste rânduri am posibilitatea să folosesc datele adunate. Am uitat să povestesc ceva despre Felicia. Deși era sociabilă, avea o atitudine mai detașată față de noi se implica mai rar în problemele noastre. Venea mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și pânze tratate gata întinse pe șasiu, nu am putut să mă despart de pensoanele mele personale, fapt pentru care le-am și pus în geanta de voiaj împreună cu tuburile de vopsea așezate într-o cutie de plastic. Aparatul de fotografiat, trepiedul și blițul îmi erau necesare. Știam că am să calc pe niște meleaguri necunoscute mie, îmi doream foarte mult să am ocazia să prind câteva cadre deosebite pentru expozițiile de artă fotografică. Era un prilej foarte bun, fiind și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
dintr-un caiet liniat din clasa întâi. Mi-a plăcut foarte mult traseul de la Drobeta-Turnu Severin la Orșova. Fiind și o noapte cu lună plină de vară, Dunărea arăta minunat. Aș fi vrut să fac câteva cadre cu aparatul de fotografiat. Luna arăta minunat oglindită în apele Dunării. Era imposibil, trebuia să lucrez pe manual cu aparatul așezat pe trepied, fără să fie mișcat și nu aveam posibilitatea aceasta. Luminile de la Centrala Porțile de Fier ce se reflectau în apă formau
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fiind cu tot grupul. Urcăm din nou prin pădurea destul de deasă, depășim diferite sate, cu case construite specific zonei. Ajunși în vârful dealului privim pe partea dreaptă, observăm lacul pe care tocmai îl răpisem pentru un moment cu apăratul de fotografiat, o imagine care peste ani avea rolul să ne amintească că am trecut și prin acest loc cândva. Drumul începea să coboare, mașina parcă răsuflă ușurat prinzând din ce în ce mai multă viteză. Pe un asemenea traseu uitasem și de mâncare, iar somnul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fără a se cunoaște că o parte dintre noi nu dormiseră mai deloc. După servirea mesei mă hotărâsem să plec spre Semenic. Nu era nimeni amator, datorită distanței foarte mari, așa ca am plecat singur luându-mi doar aparatul de fotografiat. Doream să mă întorc până la masa de prânz. Bucătăreasa îmi garantase că dacă am să întârzii, îmi va păstra porția ce mi se cuvenea. În legătură cu traseul ce îl aveam de parcurs eram bine informat, având cu mine și o hartă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de creștin am urcat, așezându mă pe stâncă în apropierea releului de televiziune. Era un loc minunat pentru meditație și liniște sufletească. Privind în depărtare aveam impresia că plutesc, privind lumea de sus. Am realizat câteva cadre cu aparatul de fotografiat pentru a-mi rămâne o amintire a zonei, a peisajului minunat al munților Semenic. După un timp suficient de recreere, atât fizic cât și spiritual, am început să cobor spre Gărâna, cu dorința de ajunge totuși la masa de prânz
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Crișciu, Dumitru Răducă, Bogdan Brăila, Vasile Popovici, Costel Iftinchi A doua zi, după servirea micului dejun la care nu a lipsit nimeni, indiferent de numărul de ore pe care l-am dormit fiecare, Viorel Rău a ținut foarte mult să fotografieze toate lucrările ce au fost realizate în tabără, urmând apoi o fotografie de grup cu cei ce au participat la cea de a XI-a ediție de tabără de pictură naivă organizată de Fundația Arplana. La masă După plecarea la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
după-amiază s-a culcat ca de obicei să se odihnească puțin, pe un divan, s-a plâns că-i este frig, tanti Manea l-a acoperit cu un palton... și s-a stins. Atunci, în vara-toamna lui 1956, ne-am fotografiat cu toții, am făcut un tablou de familie. Îl am și acum. „Tabloul” pe care prefer să-l contemplu, care mi-a rămas în cap (de ce tocmai el - nu știu) este însă acesta: am ieșit la plimbare din proaspăta noastră locuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bunica maternă, „mămăică”, murise în 1970). Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam cu toții vacanța acolo) l-am surprins, fără să vreau, pregătindu-se să fotografieze fotografia bunicii, aflată din vremuri imemoriale pe perete, între pat și sobă. Marius avea pe atunci un aparat adus din Extremul Orient (unde, lucrând în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, călătorea des, în Singapore mai ales), faimosul Polaroid cu care ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sicriul a fost coborât în mormânt. * Pentru mine nu acesta a fost momentul cel mai greu - cum a fost, cred, pentru tata, pe care în acele clipe - nu stăteam lângă el, cum ar fi trebuit, ci lângă unchiu’ - l-am „fotografiat”, plângând un plâns, i-aș spune, al nedumeririi: „cum se poate așa ceva? Iată că chiar o bagă în pământ!” Citisem înfiorat de atâtea ori despre ceremonia înhumării și văzusem, cu un nod în gât, atâtea secvențe cinematografice înfățișând-o „pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
domneau stupefacția și revolta. Țin minte că, exasperat, i-a spus domnului Valentin Silvestru pe care, după cum mi-a mărturisit mai târziu, expresia feței mele îl șocase: „Credeți că e normal ca în locul lui Eminescu să apară în acest număr fotografia cutăruia...”. Nu, nu socotea normal un asemenea lucru, firește. A rămas, la rându-i, consternat. Nu știa. Cu toții eram indignați. Desigur, presiunea redacției spontan și compact solidarizate a jucat un rol important în bătălia pentru pagina întâi care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sărmani în general, dar suntem indulgenți ori poate ne prefacem că nu vedem sau nu auzim dezordinile, destrăbălările, modul de a vorbi și de a se comporta al categoriilor înstărite? Nu este adevărat că textul Scrisorii Sfântului Iacob (2,1-9) fotografiază prin detaliile sale modul nostru de a proceda, pe care încă nu ne-am gândit încă să-l corectăm? De câte ori poporul nostru nu ne-a auzit repetând spusele Domnului nostru Isus Cristos împotriva folosirii nelegiuite a bogățiilor; împotriva vieții stricate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sub asemănările pâinii? Și cine ar putea spune că Răstignitul de pe altare ne oferă contururile Sale, dacă artistul se abandonează geniului său personal? Și cu toate acestea El este; dacă nu este exact ca Om, este precis ca Dumnezeu. El fotografiat pe patul de moarte (n.n. cruce). Acel cap înclinat spre noi, acei ochi plini de sânge și de iubire, acele brațe neîncetat deschise pentru a ne primi pe toți, acel piept sfâșiat ca să deschidă cărarea spre Inima Sa rănită, acea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
putem face ? SĂ trimitem jandarmii să vă apere“. După care a venit Iliescu. Și eu mi-am adunat curajul și i-am făcut reproșul. M-am dus glonț la el, i-am zis cine sunt, eram cu fotograful nostru care fotografiase acele abuzuri cu Proclamația de la Timișoara, și, fărĂ să-i cer permisiunea, i-am aruncat pe masă fotografiile și i-am spus : „Uitați-vă aici, oameni bătuți. Tot ce am scris în revistă este adevărat. E iresponsabil din partea dumnea‑ voastră
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
burduhănoși, amabili și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i se urca la cap și a-i veni să se mute
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]