19,543 matches
-
să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer, întinde arătătorul spre mine și zice: — Am auzit de așa ceva. E un descântec de adormire, nu? În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Rezultatul ultim al morții este chemarea renașterii. De-a lungul blatului lustruit al biroului ei de cireș este o zgârietură lungă și adâncă. Ce poate să-mi spună despre descântecele astea? o întreb. — Toate cărțile le pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vezi fetița de colo? arată cu coada ochiului spre masa unde stă Letiția. Mănîncă pui și bea brandy... fără nici un ban. La o adică, dacă e să vă dezbrac pe amîndouă, ea e mult mai... Ovidiu se oprește la jumătatea frazei, rămînînd așa aplecat spre femeie, simțind dureros mîna care i-a apucat strîns umărul: Mă tem că pe doamna n-ai s-o poți dezbrăca; are poale cam lungi, ți-ar trebui prea mult timp... Mulțumește-te cu fetița aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urc la bord în seara asta?“ sau „Ce-ai zice de o abordare în seara asta, draga mea?“. Până la urmă, Carol începuse să fixeze cu o privire ucigașă farfuria ovală pe care o avea în față de fiecare dată când auzea fraza aceea pe care o detesta atât de mult. Odată, când tăiase prea viguros o bucată din puiul Kiev, un strop din marinata cu unt a sărit din pasărea sfârtecată și a căzut, cum nu se poate mai oportun, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acolo care să îi poată răspunde. Beverley și Derek plecaseră, iar Gary nu se mai întorsese. Pe Carol o găsi sus, în pat, uitându-se la televizor. Înjură văzând ceasul din colțul ecranului, dar fu nevoit să se întrerupă în mijlocul frazei. Stomacul îmbibat de alcool îi fusese strâns timp de opt ore în betelia blugilor. Abia ajunse la baie. Carol încercă să îi acopere icnetele fredonând și nici nu-l băgă în seamă când se cuibări lângă ea și își vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un aer spiritual și demonstrativ. Avea o mulțime de ilustrate și autocolante, pe care le distribuia noilor acoliți. Pe ele erau desenați cățeluși drăgălași, în coșuri de nuiele, cu cel mai drăguț dintre ei atârnând în afara coșului. Dedesubt era o frază cursivă, scrisă cu înflorituri: „Credința nu e credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime de îmbrățișări!“. Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la tăcere. — Mai bine să călătorești plin de speranță decât să ajungi la destinație. Nu ești de acord? Mesajul transmis de acest citat în legătură cu valoarea așteptărilor poate fi transpus în toate domeniile vieții, nu-i așa? Mi se pare că fraza asta din... a cui e, apropo? Chiar nu-mi amintesc... ne transmite ceva în legătură cu valoarea poveștilor, nu ți se pare? Ne arată caracterul pozitiv al relatării. Categoric, o poveste presupune un deznodământ, dar acesta trebuie să fie mai important decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Știa că ne așteaptă doar o serie de romane groase, greu de digerat, un soi de substitut pentru penis. Și, dat fiind că nu mai putea să i-o tragă nimănui, Henry a decis să ne-o tragă tuturor cu frazele lui alambicate, care să ne pătrundă mințile ca niște scule în perpetuă erecție. Henry James și Mihail Bakunin, celălalt mare bărbat fără sculă al secolului al nouăsprezecelea care îmi vine în minte. Bakunin pe baricade, la 1848, cu arma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îmi vine în minte. Bakunin pe baricade, la 1848, cu arma în mână. Bakunin la ședința inaugurală a Internaționalei Întâi, izbind cu tăișul baionetei în pupitru și retezând pe veci organul revoluționar; de-acum n-avea să-și mai puncteze frazele dând cu bărbăția în tribuna de lemn. Die Lust der Zerstörung ist zugleiche eine schaffende Lust! Hai, dragă, așa e, cum zici tu. Și știu foarte bine că e o chichiță pe undeva, doar că nu am nici un chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care se petrecea destul de des - spunea despre ea că „iar creează“. — Iar creează, îi raporta pe un ton neutru lui Alan, lăsându-se pe scaunul de lemn cu trei picioare pe care acesta îl punea la dispoziția pacienților. Tocmai această frază se asocia acum în mintea lui Alan cu izul acela ca de ouă, punând capăt inventarului său moral. Cristoase, doar nu e, se gândi el, sigur nu, sigur nu e? Apoi imaginația lui crease pernițe cu miros de lavandă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
precis, a subiectului tratat de concurență - Bull trebuise să vadă cum stă treaba cu Razza Rob, așa cum mai fusese nevoit să facă de multe ori până atunci. — Așa-i că vreți să știți? Așa-i că vreți să știți? Era fraza pe care Razza Rob o folosea ca să-și atragă publicul. Pronunța cuvintele exagerat de nazal, învârtindu-se pe loc tot timpul, astfel încât corpul său mic și păros devenea foarte-foarte obscen. — Așa-i că vreți să știți ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și mai multe urlete. Din motive necunoscute, gagurile cu vagine prinseseră la public mult mai bine decât glumele de mai devreme ale lui Razza Rob, unele cu căcat, pișat și borâtură. Așa-i că vreți să știți? Așa-i? Folosea fraza la potențialul maxim, punctând fiecare silabă cu o mișcare sugestivă a pelvisului, care i se mișca încoace și încolo ca un cărucior de cumpărături. Punga minusculă dintr-un material cu picățele, care avea ghinionul de a conține organele sale genitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ăsta de comedie chiar prinde. Știi foarte bine că nu suntem aici ca să le dăm sfaturi cititorilor, ci să descriem ceea ce le place lor. Nu trebuie sub nici o formă să le spunem ce să facă. Bull mormăi nemulțumit. Aceasta era fraza de căpătâi a directorului. O introdusese chiar în programul Get Out!, care fusese distribuit autorilor neinspirați de articole neinspirante sub forma unui cartonaș plastifiat cu cinci idei. De bază era cea de-a treia: „Nu Prescriem, ci Descriem. Arta oglindește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe tărâmurile psihoterapiei, adoptase ideea că toate comentariile cu dublu sens și un conținut sexual mascat erau, de fapt, afirmații subiective și auto-revelatoare. Exista o singură excepție de la regulă - ea însăși. Se știa despre Juniper că, pe la petreceri, mormăie caustică fraza „Nu face decât să proiecteze“ când cineva spunea chestii nevinovate, fără nici o legătură cu psihopatologia vieții cotidiene, de pildă „Fosta Uniune Sovietică e în rahat, să știi“. — Se poate, se poate să fie așa. Din ură de sine, Bull devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Păăăi, nu prea știu. Era clar că avea o altă invitație, se gândi Bull, numai că nu fusese încă nimic confirmat. — Sună-mă sâmbătă dimineața și vedem ce și cum. „Vedem ce și cum“. Din toată conversația telefonică asta era fraza ce revenise în mintea lui Bull pe când privea noaptea suburbană. Numai că era tot un eufemism, la fel ca ideea de cină; merita, deci, ceva mai bun? Și, în definitiv, de ce era el așa de interesat de Juniper? Sincer vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spre Ten O’Clock Club de la Centrul de Sănătate Grove. Fiecare casă avea propriul abțibild de campanie lipit pe fereastră, însă în acea dimineață Naomi nu le dăduse atenție. Probabil că în orice altă dimineață le-ar fi salutat cu fraza „Vai, ce dovadă sănătoasă a unei societăți cu adevărat pluraliste“, pentru că se putea spune orice despre Naomi, dar nu și că nu era devotată acestei cauze. Numai că devotamentul se cam dusese naibii în dimineața aceea londoneză întunecată, umedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de la distanță. Ea/el simțise că e genul ei/lui de client. Continuase să discute cu Gail și Leroy, dar nu îi stătea mintea la pălăvrăgeală. — Sherri are niște marfă. Știu că are și pizda mi-e datoare. Gail rostise fraza și luase o dușcă din Berea ei Specială; șuvițele de diferite culori îi fluturau pe frunte. — N-o mai pupi tu, fetițo. Punem pariu dacă vrei. Te aranjez eu după ce câștigi ceva. N-am io mereu grijă de tine, fetițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lipseau, pe moment, de puțina înțelepciune de stradă pe care o avea. — Companie? Îmi pare rău, nu sunt sigur că te înțeleg. — Am o cămăruță, dragă, nu departe, la câțiva pași de aici. Am putea să ne cunoaștem mai bine. Fraza consacrată se lăsase rostită mai lesne decât își imaginase Ramona. Reușea să anticipeze respingerea potențialilor clienți. Era suficient ca aceștia să-i privească fața colțuroasă, cu trăsături prea ferme și cu urmele albăstrii care i se conturau deja pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de suportul material, pe care numai slănina sau brânza o poate da. Sunt gazetari care suferă fizic văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd niște bucăți de fraze în WC-ul redacției, tușate cu produsul celuilalt orificiu digestiv. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Nu m-a cuprins melancolia efemerului și deșertăciunii. Dimpotrivă, am simțit asta ca pe un soi de acreditare. Un om poate cumpăra o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu minciuna, în vreme ce acum au un adversar cu mult mai puternic și nemilos: adevărul. E infinit mai ușor să lupți cu minciuna decât cu adevărul. „Nu putem să subvenționăm la infinit locuri de muncă ce nu mai sunt adevărate” - această frază a premierului Năstase are în spate realitatea dură a unui sistem în care intrăm tot mai adânc, de la o zi la alta. În societatea capitalistă mai ușor răstorni un regim decât să obligi pe cineva să-ți cumpere produsul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui Dumnezeutc "Pâinea lui Dumnezeu" Când eram mai tânăr, sfâșiam cu sete și prăzile ușoare. Preotul era și el tânăr, sincer și auster - din păcate și cu duhul. Încerca să-mi predice iubirea de Domnul rostind cu convingere, aproape cântat, fraze de-a gata din inventarul bisericesc. Îl contraziceam metodic, devastator, cu logica mea crănțănind metalic ca un arc de proteză. Cei mai copți clătinau din cap, tinerii râdeau crud și fals. După ce l-am înecat într-un val de hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
i-aș sugera s-o taie de la început cu bisturiul. Absolut înspăimântătoare frecvența cu care dl Beuran își acoperă neputința verbală spunând „lucrul”, „lucrurile” de zeci de ori într-un sfert de oră. Nu mai vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după cutremur. Cum să scrie sau să traducă o carte, de orice fel, în românește, un ins care vorbește așa? Cum predă studenților un ins cu asemenea fracturi de limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe vreunul dintre milioanele de oameni care l-au votat și în numele cărora se afla la Cotroceni. Cât despre prim-ministrul său, Victor Ciorbea, copil instituționalizat al politicii românești, statul pe tușă l-a adus la disperare. A început o frază acum câțiva ani și ține morțiș să ne-o spună până la capăt. Pentru asta e dispus să intre în Parlament cu țărăniștii lui, oricum, fie și lipindu-se pe listele PRM, bot în bot cu C.V. Tudor, numai să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu se înmormântau cu numele avut în viață, el murea o dată cu omul; pe stela funerară se trecea alt nume, păstrat pentru lumea de dincolo. După ce, în clarobscurul sălii de întruniri a României literare, Nicolae Breban a zis limpede și satisfăcut fraza de mai sus, numele său de cruce mi-a sărit în ochi: Crapul Gonflabil. Când îl vezi pe acest Breban alături de Paul Niculescu-Mizil sub semnul României literare, începi să înțelegi de ce a ajuns această țară în cloaca Europei după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
siguranță se miră de ce nu simți mireasma Zefirului... Bazat pe cuplul mizil-breban, fripto-comunismul românesc ar fi putut supraviețui până la transformarea soarelui într-o gigantă roșie. „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” Am retranscris fraza pentru a mă convinge că n-am halucinații. Va să zică trebuie să moară oamenii de foame și frig sau în temniță, sau să fie împușcați pentru ca Crapul Gonflabil (căci de el și numai de el e vorba în substantivul „genii”Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
urmă poezie, închinată Partidului, apare un vers emblematic pentru întreaga lucrare poetică a lui N.S.: Spre trilobiți o lume veche se cufundă. Asezonarea cântării comunismului cu trilobiții - așa înțelegea să-și justifice prostituția artistică N.S., plasând lângă propaganda ordinară cuvinte, fraze, concepte, poezii „intelectualiste”, „savante”, „nobile”, „înalte”, „nepătrunse”. La început, pesemne că tovarășii se vor fi temut ca trilobiții ăia să nu fie un soi de troțkiști, apoi, după ce i-au prins metoda lui N.S., au zis: „Just, tovarășe poet!”. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]