66,268 matches
-
compusă din Luka (Slavko Stimag), inginer de căi ferate, Jadranka (Vesna Trivalic), bovarica sa soție cu veleități de cîntăreață de operă, Milos (Vuk Kostic), fiul lor, adolescent care vrea să se facă fotbalist se află undeva în apropierea nou apărutei frontiere dintre Serbia și Bosnia, într-un spațiu muntos, într-o gară uitată, într-un peisaj de o mare frumusețe. Luka proiectează o stațiune turistică, cabane, un teleferic, Jadranka o carieră fabuloasă oriunde altundeva decît în pustietatea munților, iar Milos vrea
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
-și exercite dreptul la liberă circulație? O persoană care se ocupă de hoții sau de proxenetism, dar care nu e în pușcărie are același drept la pașaport ca oricare alta. Ce pot spune emitenții români de pașapoarte sau polițiștii de la frontieră cînd Vasilică Mînă Ușoară, român cu cazier, vrea să plece în Italia? "Vasilică, tu te duci la Roma să furi din buzunare!" Acuzat de infracțiuni virtuale, Vasilică are tot dreptul să protesteze. Dacă el declară că vrea să vadă Roma
Hoții noștri și mafioții lor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9195_a_10520]
-
Comisariatul Militar Huși. Eram un om cu dorința de cunoaștere și aș fi vrut să fac armata mai departe, dar ne-am pomenit luați de la comisariat de un delegat și duși în cazarma din Huși unde azi sunt polițiștii de frontieră. Prima operațiune a fost tunsul și primirea hainelor, unitatea având un efectiv mare de ordinul sutelor de militari, cadre și civili. A urmat o perioadă de acomodare, două săptămâni de zile, timp în care am luat cunoștință cu tehnica specifică
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd c-o să se dea bătută, n-a fost și nu va fi nici de-acum înainte o victimă, va lupta pînă la capăt, își va plăti toate datoriile, hotărîse. O fi iubit-o Părințelul vreodată? începea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aceea că ea ar fi un fel de eroină temerară care pășește prin viață plină de exuberanță, în căutarea noutății și a aventurii, încasând scatoalce pentru spiritul ei de pionierat. De fapt, pare să se considere o femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noi, și vechi. Am vizitat hrubele de la Carmel, ferestrele lui Chagall (împreună cu o sută de doamne de la Hadassa 1 din Detroit), Universitatea Ebraică, săpăturile de la Bet Șe’an - am vizitat kibuțurile înverzite, ținutul deșertic pârjolit de soare, avanposturile camuflate de la frontiere, din munți; ba chiar am urcat nițel spre Masada, sub tirul de artilerie al soarelui. Mi-am dat seama că sunt în stare să înțeleg și să asimilez tot ce vedeam. Era istorie, natură, artă. Până și Negev-ul, halucinația aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre Haifa; venea de la un kibuț de lângă frontiera libaneză, unde își vizitase părinții. Avea douăzeci și unu de ani, aproape un metru optzeci înălțime și lăsa impresia că o să mai crească. Părinții ei erau sioniști din Philadelphia, care veniseră în Palestina cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu Stein. „Vei vedea“, promisese el, Încrezător În propria-i viclenie, dar Jacob Myatt spuse doar atât: „Eckman e deștept. Avem nevoie de un om deștept acolo“. Myatt știa că nu avea rost să Încerce să doarmă Înainte de ajunge la frontieră, la Herbesthal. Scoase cifrele pe care Eckman le propusese ca bază de negocieri cu Stein, valoarea stocului disponibil, valoarea reputației firmei și suma despre care era Încredințat că i se oferise lui Stein de către alt cumpărător. E adevărat că Stein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de așteptare a gării de țară, mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui nu era alterat pentru că se făcuse vinovat de trufie și de alte câteva răutăți. Lăsase odată o fată Însărcinată. Chiar și motivele lui de a călători cu clasa Întâi erau amestecate: era mai ușor să treacă de poliția de frontieră, dar era, de asemenea, și mai confortabil, mai potrivit cu orgoliul unui lider. Se surprinse rugându-se „Doamne, iartă-mă!“ Dar nu avu sentimentul siguranței nici unei iertări, dacă exista vreo putere care să ierte. Conductorul veni și Îi examină biletul. — Ninge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Lukici și se strâmbă la Ninici din spatele maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de deplină siguranță, după ce scăpase peste frontieră În urmă cu cinci ani. Tovarășul lui, care conducea mașina, spărsese tăcerea pentru prima oară de la plecarea lor din Belgrad ca să-i spună „Vom fi la Buda Într-o oră și un sfert“. Până În acea clipă dr. Czinner nu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl prinse de braț ca să se echilibreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la picioare, dr. Czinner se lupta inutil cu ei. Singura satisfacție pe care se putea aștepta s-o obțină era să se recunoască caracterul ipocrit al acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea Întunericului, la gara de frontieră, iar totul va rămâne tăinuit. N-am fost condamnat pentru sperjur, spuse el. Nu intră În atribuțiile curții marțiale. — Ați fost judecat În lipsă, spuse colonelul Hartep, și condamnat la cinci ani de Închisoare. Bănuiesc că știți și dumneavoastră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândi că simulează că doarme pentru a-și masca lipsa de interes, dar colonelul deschise iar ochii când Czinner i se adresă cu indignare: — Cât de depășiți sunteți, cu granițele voastre și patriotismul vostru! Avionul nu știe ce sunt acelea frontiere. Nici bancherii nu recunosc frontierele. Apoi dr. Czinner văzu că pe colonelul Hartep Îl Întristase ceva și gândul că poate el nici nu-i dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru a-și masca lipsa de interes, dar colonelul deschise iar ochii când Czinner i se adresă cu indignare: — Cât de depășiți sunteți, cu granițele voastre și patriotismul vostru! Avionul nu știe ce sunt acelea frontiere. Nici bancherii nu recunosc frontierele. Apoi dr. Czinner văzu că pe colonelul Hartep Îl Întristase ceva și gândul că poate el nici nu-i dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit dintr-un loc În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de grade latitudine de la nord la sud. Capătul estic este locul unde se întâlnesc fluviile Heilongjiang și Wusuli, iar cel vestic este reprezentat de Podișul Pamir, în total China acoperind peste 60 de grade longitudine de la est la vest. Lungimea frontierelor Chinei însumează 22.800 km. China se învecinează la est, cu R.P.D. Coreeană, la nord cu Mongolia, la nord-est cu Rusia, la nord-vest cu Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, la vest și sud-vest cu Afghanistan, Pakistan, India, Nepal și Bhutan, la sud
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
două treimi din cea totală a Chinei. Acest pământ hrănește 22,8% din populație. Regiunea dispune de bogate resurse miniere, turistice, funciare și de apă. Totodată, este calificată drept a doua zonă de aur a Chinei deschisă către exterior, datorită frontierei terestre lungi de 3.500 km, cu peste zece state. Din anul 2000, de la aplicarea politicii de dezvoltare a regiunilor din vestul Chinei, autoritățile chineze au acordat multe facilități în ce privește obținerea creditelor, îmbunătățirea mediului investițional, colaborarea cu parteneri chinezi și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestei dinastii a pătruns în centrul Chinei, devenind ultima dinastie feudală unită din istoria țării. După Revoluția din 1911, această etnie a căpătat denumirea de naționalitatea manciuriană. Populația manciuriană a adus mari contribuții la unificarea Chinei, la administrarea zonelor de frontieră și la dezvoltarea economică și culturală din aceste regiuni. Naționalitatea uigură Naționalitatea uigură are acum o populație de 10.060.000 de suflete. "Uigur", înseamnă în traducere "unitate" sau "uniune". Uigurii din Xinjiang locuiesc în principal în zonele Kashgar și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Academia de Științe din China reprezintă cel mai înalt titlu din China în domeniul științei și tehnologiei și se acordă din doi în doi ani. Cooperare internațională în domeniul cercetării științifice Știința, la fel ca și arta, nu cunoaște frontiere. În paralel cu dezvoltarea independentă a științei, guvernul chinez acordă o mare atenție și schimburilor și cooperării internaționale în domeniul științific. Un mare număr de persoane au fost trimise în străinătate pentru studii sau activități de cercetare. De asemenea, instituțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
conducerea unor guvernatori militari. Conducerea centrală, copie a celei din dinastia Han, a fost îmbunătățită prin înființarea unor departamente tehnice încredințate mai degrabă tehnocraților decât literaților. Buna funcționare a sistemului a realizat o creștere fără precedent a avuției statului. Datorită frontierelor bine apărate, administrației eficiente, dezvoltării rețelei de drumuri și canale, imperiul a cunoscut în acea perioadă o prosperitate generală. Mulți străini veneau în China pe mare și pe uscat, aducând cu ei produse din lumea întreagă. Dar dinastia își trăia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rușilor să se retragă de pe teritoriul Chinei. În anul 1685 și în 1686, împăratul Kangxi a ordonat în două rânduri ofensiva împotriva forțelor ruse din zona Yaksa. Acestea au fost silite la negocieri privind segmentul de est al liniei de frontieră dintre cele două țări. În anul 1689, reprezentanții chinezi și ruși au purtat tratative la Nibuchu și au semnat oficial primul tratat de frontieră cunoscut ca "Tratatul Nibuchu''. La mijlocul perioadei de domnie a împăratului Qianlong, răscoalele din hanatul Dzungar (aflat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din zona Yaksa. Acestea au fost silite la negocieri privind segmentul de est al liniei de frontieră dintre cele două țări. În anul 1689, reprezentanții chinezi și ruși au purtat tratative la Nibuchu și au semnat oficial primul tratat de frontieră cunoscut ca "Tratatul Nibuchu''. La mijlocul perioadei de domnie a împăratului Qianlong, răscoalele din hanatul Dzungar (aflat în sudul Muntelui Tianshan) și regiunea Hui (aflată în sudul Muntelui Tianshan) au fost suprimate, iar regiunea uigură a fost inclusă în teritoriul țării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dinastia Tang (618-907 e.n.), se povestește că o țară mică, numită Gostana, a vrut să afle metoda creșterii viermilor de mătase și a cerut statului Beiwei (386-534 e.n.) să dezvăluie secretul mătăsii. Acesta a refuzat și a întărit apărarea la frontieră pentru a preveni răspândirea secretului fabricării în străinătate. Împăratul din statul Gostana a căutat atunci altă metodă, a cerut în căsătorie o prințesă din statul Beiwei, sub pretextul întăririi relațiilor de prietenie. Tatăl prințesei a acceptat cererea. Înainte de a avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]