3,538 matches
-
și visam că o să ajung aviator? Am luptat mult și Dumnezeu m-a ajutat. Când decolez cu avionul... Ce-i aia „decolez”? îl întrerupe tatăl. Când înalț avionul pe cer, tată! Simt că sunt mai aproape de Dumnezeu. De acolo văd frumoasele lui lucrări: văd munții înalți mângâind norii, pădurile înverzite sau cascadele învolburate. Este minunat să plutești la mii de metri înălțime!... Ionică, ai venit?! răsună vocea mamei care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chemate una câte una la Bunica, în camera ei interioară. Rahela a fost gratulată cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu sărutări și drăgălășenii. În după-amiaza pe care au petrecut-o împreună s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent, parfum sau vopsea. Rahela a plecat de acolo zâmbind și mirosind a ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obstacol Între Chantal și el. O privi apoi pe Marie. - Oamenii lui Morineau au percheziționat vila familiei Pérec azi-dimineață. Probabil că au trecut pe lîngă ele, adăugă el, știind bine că ea fusese acolo pe furiș. - Totul indică faptul că frumoasa Chantal a șters-o pentru totdeauna. - Și tragi de aici concluzia că ea și cu Nico Își trăiesc marele amor după ce s-au descotorosit de soțul care Îi stingherea. - Ipoteza amanților teribili e la fel de bună ca oricare alta. - Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-am iubit... Dar nici unul, nici celălalt nu crezuseră În acea dragoste. Prea multă trufie fusese la mijloc. Pentru Arthus, frumoasa furnizoare de pîine care-l subjugase nu umbla decît după averea lui, după titlul lui, iar sarcina ei nu putea fi decît o capcană sordidă. Yvonne, la rîndul ei, se detesta că fusese nebună după acel aristocrat pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre ieșire. - E cam stupid pentru tine, frumoaso, ce zici? Te distrai bine În pat cu el! N-aveam imagini, dar mi-era de ajuns și sunetul, n-am pierdut nimic! Mergi, că altfel e rîndul meu să mă distrez! O trase pe Marie, cu țeava armei proptită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el așa de prost. - Siloa e femeie frumoasă, a zis Moru după o vreme. Frumoasă e altfel decât Nila. Krog s-a strâmbat. A Înțeles pe loc ce Însemna frumoasă, căci știa ce pocitanie e Nila! A zis În minte: frumoasă, și a zis Încet, blând, astfel Încât Siloa să-l audă În mintea ei fără să se sperie. Of, of, Siloa doar a tresărit. Mă auzise cum Îi spun: frumoasă, dar n-a știut ce să facă dacă aude ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frumoasă, căci știa ce pocitanie e Nila! A zis În minte: frumoasă, și a zis Încet, blând, astfel Încât Siloa să-l audă În mintea ei fără să se sperie. Of, of, Siloa doar a tresărit. Mă auzise cum Îi spun: frumoasă, dar n-a știut ce să facă dacă aude ceva ce nu pricepe. Prin urmare, s-a repezit la oameni și a Început să arate În sus, spre cer, iar ei s-au trântit În țărâna dintre găurile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Frumoasă, i-am spus eu În minte, ca să-i arăt că-mi plac vorbele pe care tocmai le făcuse. - Krog. Om. Ucigaș. Prost, râse Moru de mine. M-am ridicat și am pornit către case, cu gând să trec prin fața frumoasei Siloa, dar era prea târziu - oamenii ceilalți știau să facă sunete și deja o Îmbiau pe Siloa, căci spaima le trecuse iute. Plescăiau Încet, fluierau alene și horcăiau galeș iar ea, ce să facă, până la urmă o să se ducă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cuvinte și nu vor fi fost nici după moartea mea, numai că tu Înțelegi ce zice Krog pentru că gândurile lui sunt și ale tale. Asta, dacă ești om. Ceea ce nu e totdeauna de crezut. Ce mai tura-vura, am ajuns În fața frumoasei Siloa și mă tot foiam ca să mă vadă, dar ea nu făcu altceva decât să se holbeze. Atunci, aș fi putut să-i zic În felul acela al meu, fără cuvinte, aș fi putut să-i zic ceva ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu se sătura să vadă ce se poate face cu ele. Și tu... Cel mai mare ucigaș. Siloa nu e pentru Krog. Krog e pentru mine. Krog are de făcut ceva. Siloa ucide la Krog. Așa că mai bine Siloa e frumoasa altui om, nu a lui Krog. Mama lui Krog nu l-a născut pe Krog pentru Siloa. De-aia e Krog cel mai mare ucigaș. M-am așezat. De câte ori Începea Moru așa, știam că are multe de zis. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o sfârșească, așa de frică Îmi era; așa de frică, Încât Moru a fost nevoit să meșteșugească vorba denumită groază pentru ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau cine le vorbește. Ca și Siloa, frumoasa, se uitau În sus, crezând că strigă Tatăl la ei, din Înaltul cerului. Că o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Poate că am să-i spun că ea nu mai e una care face copii și nici femeie, ci iubită și, poate că Moru nu o să facă un asemenea cuvânt până mă Întorc eu, ca să-l rostesc eu, primul, În fața frumoasei Siloa, căci l-am meșteșugit Înadins pentru ea. - Văd că nu-ți plac cuvintele, i-am spus lui Minos Într-un târziu. Atunci, o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se vedea nimic. Am Început să-i cântăm pe rând lui Unu. - Nani pui, nani pui... Unu a fost primul care s-a Înmuiat. Apoi Runa. Apoi Enkim. Eu abia mai răsuflam și m-am străduit să-mi amintesc chipul frumoasei Siloa. L-am blestemat de câteva ori pe Moru. Îmi părea rău că nu l-am ucis pe Hârciogul ăla nenorocit după ce ne trecuse brațul de mare. Apoi am amețit și eu. L-am mai auzit o dată pe Unu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat să mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a avut dreptate. Grielescu se asociase cu naziștii, nu cu forma mai blândă a fascismului italian. E greu de spus cât de implicată În politică fusese doamna Grielescu. Bănuiala mea este că În zilele de dinainte de război fusese doar o frumoasă elegantă, o cuconiță din Înalta societate. Ți‑o puteai lesne imagina cu o pălărie cloș, coborând dintr‑o limuzină. Femeile care poartă rochii șic și folosesc un ruj de buze viu colorat nu sunt interesate de politică. Doamnele astea europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul! E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt frumoase... Cine le-a scris? GARDIANUL: Aruncați-le, domnule... Sunt vechi... Nu se mai aplică... ARTUR: Dar sunt foarte limpezi. De ce nu se mai aplică? CĂLĂUL: Nici nu ne mai luăm după regulament, noi ne luăm după guvernator... Vă stricați ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
făcut... și aici... chiar dacă nu trece nici un tren... Și de fapt, acum, nici n-ar mai avea vreun sens, chiar dacă ar trece... Vedeți? Fiecare cu povestea lui. Chiar dacă a noastră, nu-i așa, nici pe departe... nu-i atât de frumoasă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Imunizat la reveriile ȘEFULUI GĂRII.): Așadar n-am să pot pleca de aici. ȘEFUL GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu mai apucă să plece... de aici... Și de fapt, acum, nici n-ar mai avea vreun sens, chiar dacă ar trece... Vedeți? Fiecare cu povestea lui. Chiar dacă e a noastră, nu-i așa, nici pe departe... nu-i atât de frumoasă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Imunizat la reveriile ȘEFULUI GĂRII.): Așadar n-am să pot pleca de aici. ȘEFUL GĂRII: Nu știu... Cred că nu... Vedeți, de aici, de obicei, nu se mai pleacă. Nimeni nu mai apucă să plece... de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se așază întristat, pe bancă.) HĂMALUL: Zău... n-are rost s-o luați în nume de rău... Ați fost așa de... așa de bun și de... Ați povestit așa de frumos... Și Ioana... a fost așa de bună... și de frumoasă... Deși e cam proastă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De ce e proastă? HAMALUL: Are fumuri. Nu cunoaște viața. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunteți niște nemernici. Toți. HAMALUL: Vai, domnule! Ce vină avem noi? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă place să stați aici, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iată cum. Regele nu era un om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât de sfinți, când vezi un om urât e foarte greu să-l iubești. Toate poveștile cu frumoasa, cu bestia, cu Esmeralda și cocoșatul și așa mai departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ce crezi, Mian (așa-mi spunea din copilărie, probabil de când învățasem să vorbesc și pocisem numele de „Mihai”), mai sunt frumoasă? Da, Mama Mare, ești frumoasă, trebuia să zic, dar, ceea ce era curios, dacă ziceam „nu, Mama Mare, nu ești frumoasă, ai fost, dar acum ai îmbătrânit”, nu se supăra, cădea doar pe gânduri și continua: - Știi, Mian, de ce nu mi-am făcut operații estetice? - Nu, Mama Mare. De ce? - Mi-a fost frică. Am văzut multe femei care și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Concetta, spunea istoria familiei ei, fusese cu patruzeci de ani În urmă frumusețea supremă din Caltanisetta. Tinerii, se spunea, petreceau ore Întregi plimbându-se În susul și-n josul Corso Vittorio Emmanuele În speranța că o văd măcar În treacăt pe frumoasa Concetta. Ar fi putut alege pe oricare dintre ei, de la fiul maiorului la fratele mai mic al doctorului, dar În schimb Îl alesese pe al treilea fiu al unei familii ce condusese cândva Întreaga provinciei cu mână de fier. Devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nori albăstrui, rar mai zărești un cer așa senin în acest anotimp... Deci e o zi cu totul și cu totul specială! Soarele strălucește, iar razele lui mângâie apă liniștită a râului din apropierea casei Denisei. Ea este o fată cuminte, frumoasa și ascultătoare și a ieșit să admire peisajul toamnei. Ea pictează cerul albastru cu un soare puternic strălucitor, dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a mai
Toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
Bunicule, mama ei cum arată? Seamănă cu ea, drag bunicului. Și cine e mama ei? Mama ei este natura... când o să crești mai mare o să înveți mai multe despre natură... o să te fascineze. Bunicule, dar de unde știi matale atâtea? Păi... frumoasa bunicului, când eram tânăr, așa ca tine, eram un flăcău brunet cu ochi căprui, bunicul îmi povestea tot ce-ți povestesc eu acum. Aaaa... deci de la el știi toate acestea. Și cu obrajii lui îmbujorați mă sărută bunicul meu pe
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]