79,993 matches
-
a volumului Cum am devenit huligan: "Lui Mircea, care nu mi-a dat dreptul să disperez, în suportarea acestor mizerii aici povestite - și care nu vor supraviețui, dacă vor supraviețui, decât pentru că și el a spus un cuvânt - cel mai frumos. Mihai, ianuarie 1935." Absența acestui autograf e suplinită de reproducerea celor câteva fraze spontane, scrise de Eliade în Jurnal, la câteva minute după aflarea despre moartea lui Mihai: " Aflu acum, noaptea, de la Radio România că Mihail Sebastian a murit ieri
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
am simțit aproape. Am câștigat enorm din prietenia lui. Contam pe această prietenie, ca să mă reîntorc în viața și cultura românească. Și acum s-a dus călcat de o mașină. Cu el se duce încă o bucată bună și foarte frumoasă din tinerețea mea. Mă simt și mai singur. Majoritatea oamenilor pe care i-am iubit sunt acum dincolo. La revedere, Mihai!" Reacția exegetului e și acum destul de severă: Nu putem aprecia sinceritatea lui Eliade atunci când scrie în același fragment de
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl spălăm și-l punem la loc
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
UN NOU ANOTIMP Se apropie vara aducând zile magice. Soarele deapănă firele aurii ale razelor. Cerul pare o mare limpede pe care plutește o minge de aur. Rândunelele ciripesc fericite. Frumoasa zână își scutură pletele aurii împrăștiind macii mai roșii ca sângele. Dar în calea ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
plutește o minge de aur. Rândunelele ciripesc fericite. Frumoasa zână își scutură pletele aurii împrăștiind macii mai roșii ca sângele. Dar în calea ei apare deodată Toamna: Dragă surioară, nu ai vrea să părăsești aceste locuri? Toamnă dragă, te rog frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai las un timp soarele și lumea asta omenească. Vara a fost fericită. Florile au zâmbit. Copacii și-au prins cerceii roșii ai cireșelor. Un curcubeu strălucitor s-a arătat după prima ploaie
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
marcant pentru cele trei femei oficiale ale sale: kieveanca Evdochia (luată în căsătorie strict din motive de alianță politică), Maria de Mangop (adusă din Crimeea, dar fiind rudă cu împărații bizantini) și mai ales Maria Voichița (fiica lui Radu cel Frumos, inamicul voievodului moldovean; mai întâi captivă timp de patru ani, Maria Voichița l-a sedus pe maturul Ștefan încă înainte ca Maria de Mangop să se stingă). Ovidiu Pecican nu pierde din vedere nici celebrele adulteruri (cu Răreșoaia, de pildă
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
cum primii poeți ai omenirii sunt obsedați de gândul morții ineluctabile și să citești strigătul lor disperat că nu există speranța, așa credeau ei, într-o viață dincolo de cea terestră. Iată finalul unui poem sumerian intitulat Moartea păstorului Dummuzi, în frumoasa tălmăcire a lui Ion Acsan: " Eroul, stăpânul nostru e-n țara pierzaniei Părintele recoltei, stăpânul vostru, e-n țara pierzaniei Ochiul lui, ce-mi încânta inima - și-a pierdut strălucirea Glasul lui ce-mi încânta inima - l-a năpădit muțenia
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
acum stau câinii. Pe moșia stăpânului meu - coboară corbii. în fluierul lui - șuieră vântoasa. Câinii stăpânului meu - umplu furtuna cu urlete" Note introductive bine concepute oferă cititorului informațiile necesare înțelegerii textelor antologiei. Traducerea, respectând spiritul originalului, este realizată într-o frumoasă limbă românească. De-ar fi să-i facem o imputare autorului, am remarca absența poeziei latine din antologie. Sigur, romanii dintre toate popoarele antice au fost cei mai refractari față de mistică. Si totuși, cel puțin Bucolica a IV-a a
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
aroma ispitei de-altădată. Femeia mea din lut și sânge - rug și floare - Te-aș aștepta din nou, cerșind la drumul mare, S-aduci săgeata vieții din timpuri înapoi, Căci s-a lungit cărarea de umbre după noi. Gemenele Copilele, frumoase, deodată s-au născut. Una, mai băiețoasă, bătea cu pumnii-n lut. Cealaltă, lină-n pas, cutreiera grădina Și aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
ursuz; blînd și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic și iritabil ca o fată frumoasă. Ciudată amestecătură! - fericită pentru artist, nenorocită pentru om!". De nu va fi fiind acesta mai degrabă un autoportret, nu-i nici o îndoială că, în cazul particular care-l tulbură, Caragiale identifică ceva din legea de nepătruns a vieții. O sumă
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Ileana Mălăncioiu Reiau volumul Cerșetorul de cafea, pe care autorul mi l-a dăruit cu frumoasa dedicație: Pentru Ileana Mălăncioiu, cîrcotașa literaturii noastre, cu dragoste, Emil Brumaru. Aceste cuvinte fac trimitere la o discuție a noastră de pe la începutul anilor '90, în care eu am început prin a-i spune: cîrcotașă cum sînt... Lucru care se pare
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
pună pe pelicula de iritare ce aidoma unui apus se așterne peste primăvară ca cearșafurile lui cristo peste muzeul eroticii din copenhaga de necaz cailor sus numiți au început să le crească aripi firește de libelulă ceea ce era așa de frumos de a consternat auditoriul ce mai era un farmec de zile mari ca paștele mierlelor în iarnă un măr făcut cubulețe cu una din ele am ajuns la intimități de așa natură încât nu doar că intra pe fereastră dar
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază ca mîlul peste un cîmp inundat, îmi vorbește ca un dicționar nedeschis vreodată, nici celălalt nu sunt eu, chiar dacă arată ca un crin într-o vază în care stă ascunsă inima
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
li se mai zăreau de sub căciulile înghețate. Stăteau în fața mea. Veneau de departe. De peste munți. Din Williamsport. Pe o altfel de cărare veneau să-și ia la revedere Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă. Cel mai frumos Dar: Icoana Maicii Domnului. Cărarea făcută de ei prin nămeții Americii pînă la ușa mea din Casa Poetului E cea mai frumoasă, cea mai verde și aromitoare Cărare din lume.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
veneau să-și ia la revedere Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă. Cel mai frumos Dar: Icoana Maicii Domnului. Cărarea făcută de ei prin nămeții Americii pînă la ușa mea din Casa Poetului E cea mai frumoasă, cea mai verde și aromitoare Cărare din lume.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
1968) este următoarea: te rog beatrice să ne întâlnim te rog și n-ar trebui să te rog mâine seară în steaua vega îmbrăcat cu o haină albă simplă ușoară fără cravată fără să-mi amintesc versuri sau alte lucruri frumoase din naștere simplu pe măsura hainei mele voi coborî din tramvaiul 709 cu o flacără la butonieră cu un pui de șopârlă în palmă să mă poți recunoaște imediat te rog beatrice te rog beatrice te rog la ce oră
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
a fi citat, parțial și indirect: ŤE il naufragar m'é dolce in questo mareť (Ťși-mi e drag să naufragiez în această mareť), marea poetului din Recanati fiind, nu Adriatica, ci o imensitate de amintiri... Mazilescu refuză sec metafora doar frumoasă; el aruncă undeva o comparație de maestru, în treacăt: Ťanotimp incisiv ca un lătratť. Găsesc în ea o finețe aparte, de vreme ce și asociațiile aparent involuntare au fost premeditate. în loc de Ťincisivť, poetul ar fi putut opta pentru alt adjectiv cu un
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
CAISUL Dimineață frumoasă de primăvară... crengi albe și roz bat ușor în fereastră. Copila, uimită de frumusețea florilor, deschide fereastra și vede caisul care râde în soare. Ce minunat ești! Ai mâini de catifea, părul albit de zăpadă și coroana roz, îi spune
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
ea? Am scris ce frumos ești când razele soarelui străbat printre pletele tale. Am scris că mi-ai adus lumină în suflet, că ai adus cu tine primăvara. Privește în jurul meu și spune-mi, ce vezi? Eu sunt cel mai frumos dintre pomi? Văd grădina înverzită, cu ghiocei râzând în soare, cu meri înmuguriți, dar tu strălucești. La revedere! Mă grăbesc să-mi fac temele. Ne vedem mâine. ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
Ileana Mălăncioiu Cartea Ninei Cassian Memoria ca zestre a stîrnit comentarii care, inițial, m-au intrigat. Mi se părea că nu e frumos să se vorbească atît de mult despre viața intimă a autoarei. Poate și pentru că nu mi-aș fi imaginat-o pe Tania Radu, care e o intelectuală sobră și delicată, intitulîndu-și o cronică literară: Stahanovismul amorului. Dar, după ce am citit
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
viu interes. Pentru că - în linii mari - a readus-o pe Nina Cassian printre noi așa cum era. Singurul lucru de care îmi pare rău este că nu mai pot încheia ce am de spus despre ea recurgînd la sintagma:"Atît de frumoasă și adio!", prin care mă impresionase cîndva.
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
curbe, & dragostea mea se întinde ca guma - am ajuns să-mi iubesc dușmanii pentru că mă consider creștin și chemat și asta mi se pare o prostie - îi înjur și-i iubesc... Prea mulți pixeli, prea multă nostalgie... Poate e mai frumoasă așa - mi se spune - mai frumoasă, mai sălbatică... "Ce-mi doresc de ziua mea?" - mă întreabă o prospătură pe mail... Ce aș putea să-mi doresc? Să fie pîine în lume, plus un duș împreună. Textul tău Am citit textul
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
guma - am ajuns să-mi iubesc dușmanii pentru că mă consider creștin și chemat și asta mi se pare o prostie - îi înjur și-i iubesc... Prea mulți pixeli, prea multă nostalgie... Poate e mai frumoasă așa - mi se spune - mai frumoasă, mai sălbatică... "Ce-mi doresc de ziua mea?" - mă întreabă o prospătură pe mail... Ce aș putea să-mi doresc? Să fie pîine în lume, plus un duș împreună. Textul tău Am citit textul tău și am rămas blocat: asta
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]