17,773 matches
-
coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez zăbavă pe la cele teatre? Sau om găsi, cu timpul și fo’ doi cinstiți, că altfel ne dispare entuziasmul & pasiunea, teatroloaga taichii, și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez zăbavă pe la cele teatre? Sau om găsi, cu timpul și fo’ doi cinstiți, că altfel ne dispare entuziasmul & pasiunea, teatroloaga taichii, și murim cu toții de foame
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez zăbavă pe la cele teatre? Sau om găsi, cu timpul și fo’ doi cinstiți, că altfel ne dispare entuziasmul & pasiunea, teatroloaga taichii, și murim cu toții de foame !... Aflu că la festivalul Ibsen din Norvegia, s-a propus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teatre. A slujit cu de votament și inspirație scenele patriei, Începînd cu cele ale Capitalei, continuînd cu Galați și sfîrșind pe cea piteșteană. A știut să se infiltreze În companii ilustre, să audă și să memoreze ; a avut de la cine fura meserie și a transmis, mai departe, tinerilor, secretele actoriei. L-au prețuit - și volumul transcrie rîndurile iluștrilor creatori - Ion Manolescu, George Vraca, Nicolae Soreanu, V. Maximilian, G. Ciprian, Al. Kirițescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Ion Șahighian, Ion Zamfirescu, Dan Nasta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
tînăr artist trebuie „! Que ame, que ame,que ame!”(„să iubească!”...). Rețin din dialog două confesiuni :”...Teatrul e ca o respirație unică. Este o formă de artă În care suferi În direct Împreună cu publicul, pe care, din păcate, ni-l fură televiziunea. Publicul de teatru este un public cunoscător și știe să se dăruiască”...Just! Apoi, intră-n anecdotică deja, fixația pentru artă a familiei artistei :”Fiica mea este actriță. Am o soră cîntăreață, un frate actor, alt frate compozitor, unul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rezultă un portret convingător și con trariant, nu o dată; cel puțin trei aspecte ( nemai revenind la familie), sunt paradoxale : deși curtat de femei, s-a ținut mereu la distanță de ele, temîndu-se că o legătură amo roasă serioasă Îi va fura din timpul și energia destinate scrisului. Trist este cu-atît mai mult faptul că, atunci cînd, În fine, a găsit femeia ideală, femeia pe care o iubea cu asupra de măsură, actrița Olga Knipper, n-a mai apucat să se bucure
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Adică nu toată povestea, ca să fim drepți. Nu de alta, dar toată tărășenia care urmează nici nu se întâmplase pe atunci. Cum când "pe atunci"? Păi, când mă gândisem eu la un scenariu de film cu gândaci și mă cam furase entuziasmul. Toată ideea mea se putea prezenta cu tot cu gesturile largi de rigoare cam în vreo treizeci de secunde. Dacă aș fi pus-o pe hârtie, îmi închipui că ar fi încăput pe o jumătate de pagină. Bine, scrisă cu caractere
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atrag atenția asupra acestei evidențe." "Maestre", m-a interpelat Doru cu surâs în care picuraseră și câțiva stropi de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat pe aripile gloriei. Eram un zeu al bridge-ului hălăduind prin Olimp. Aveam o limpezime analitică de cleștar și intuiții de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai făcut cadou un șlem". Eram amuțit de durere. A fost începutul sfârșitului ca să citez din clasici. N-am s-o mai lungesc. Ce rost are să răsucesc acum cuțitul în rană, amintindu-mi în amănunt dezastrul din acea noapte? Am furat-o urât de tot, iar toți ceilalți îmi scoteau pe nas punctele alea de expert, cu comentarii care mai de care mai acide. Am plecat ofticat la maximum. Ajuns acasă, parcă îmi sărise și somnul. Am găsit pe birou filmul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lavoarului. Se holbă și începu să se tânguie: "Aoliooo! Mamă ce fățeag am, pupa-m-aș! Io-te, și nasu' s-a umflat". Își apropie mutra, cercetându-se atent: "Și uite cum mă învinețesc la ochi, dă zici că am furat-o original. Ptiu, a dracu' ușă! Cum a venit ea derect, da' derect cu urechea aia taman în trompă". Se spălă pe mâini și pe față cu grijă, gemând ori de câte ori își atingea proboscida. Își aranjă și părul, dându-l peste
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți dau și în scris, dacă vrei. Ia adu-ți aminte! N-a zis papa ăla catolicu' că România e Grădina Maicii Domnului? A zis! Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți dau și în scris, dacă vrei. Ia adu-ți aminte! N-a zis papa ăla catolicu' că România e Grădina Maicii Domnului? A zis! Și atunci? Păi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de Doamne-ajută. Așa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar și cu un entuziasm sincer, însă reținut: "Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniștit! La noi s-a furat, se fură și se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îți dau și în scris, dacă vrei. Ia adu-ți aminte! N-a zis papa ăla catolicu' că România e Grădina Maicii Domnului? A zis! Și atunci? Păi dacă din bogăția asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nostru pe acest pământ. Îți dau și în scris, dacă vrei. Ia adu-ți aminte! N-a zis papa ăla catolicu' că România e Grădina Maicii Domnului? A zis! Și atunci? Păi dacă din bogăția asta de grădină nu se fură, atunci de unde, dom'ne, de unde?!" Petrică își cam pierduse răbdarea stând aiurea pe lângă Tăsică, până și-o fi terminând el de rașchetat toată ceara aia, căzut pe gânduri. Așa că hotărî să lase naibii diplomația și să o ia de-a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai așa, de amorul artei. A celei teatrale, bineînțeles. Se gândise el că o să scoată vreo cinci sute de mii din afacerea asta. Două sute jumate materialele și tot atât manopera, că era băiat modest. Oricum, toate cele necesare reparației le furase, încercând o satisfacție nebună, chiar de la nemernicul ăla de Marinică, tocmai când le dosise ăla într-un loc pe care-l credea sigur. Râse și acum, amintindu-și isprava și cum venise umflatul la el să-l întrebe dacă știe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
După aia mai punem și botu' la toate vrăjelile lor, d-astea cu sticla la sticlă și aluminu la aluminu, ca ultimii fraieri. Păi, n-avea dreptate săracu' domnu' Vadim, cân' zicea că umblă toate liftele p-aci să ne fură țara și să ne strice neamu'? Avea, tată, cum să n-aivă, da' adevăru' îi deranjează pă toți stricații și trădătorii dă țară!" "Hai, bre, că ai dat-o pă politică acuma, ezact ca Petrică! Că și el, una-două, îl
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Vă bagăm și vouă apă, că acuma, poftim, toți țărănoii să ridică cu pretenții, vă asfaltăm, vă băgăm gaze și curent până-n creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt, da?" "Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al soției domnului Sandu. Un decolteu care oferea vederii publicului larg mare parte din cei doi sâni prea opulenți, rotunzi și pietroși pentru a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prestate de către nevoiași, căpătuiți în vremurile noi, și înrădăcinați la oraș, ca oameni ai muncii-acestea de fapt, cu toate că erau simple chiciuri, reprezentau nu zeități, ci valori ale familiei, ca mai târziu obiectele de cristal șutite de salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în vremurile noi, și înrădăcinați la oraș, ca oameni ai muncii-acestea de fapt, cu toate că erau simple chiciuri, reprezentau nu zeități, ci valori ale familiei, ca mai târziu obiectele de cristal șutite de salariați de pe la Cristalul Mudoș (Furăm, de ce să nu furăm, dom’le - zic nevoiașii-că ăștia pe toate ni le-au luat la stat; practic noi nu luăm de altundeva, decât din avutul care trebuia să fie al nostru, deci nu furăm). Statuetele mele erau de fapt copiile unor copii ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
toată splendoarea noastră de ființe extraordinare. Când lucrurile vor fi mai clare în acest sens și vom spune cu încredere EU SUNT uniunea totală cu Dumnezeu, ne vom descreți frunțile încruntate și ne vom cere drepturile care ne-au fost furate, vom ști atunci ce puteri avem și care este scopul nostru pe pământ, excluzând supraviețuirea la limita suportabilității. Gândiți-vă la Dumnezeu cum se simte EL, când vede atâta suferință nejustificată în jur, cum se simte EL când copiii lui
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
am decis să punctez pe chestiuni arzătoare și de o importanță majoră, chiar vitală pentru omul mileniului trei. Cred că sunt în asentimentul vostru în ceea ce privește această opțiune. Cum am mai spus, cine mai citește cum făcea Ion Creangă baie sau fura cireșe de la mătușica din deal și multe alte năzdrăvănii, pe care toți le-am făcut când eram copii, lumea este preocupată de reechilibrarea ființei umane, ca și o urgență mai mult forțată de schimbările rapide și evoluția în extremis doar
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
palme? Nuuu. Au timp să se arate și fiorii, numai că Costache aista, sau poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe firul. Am uitat, Pâcule, uita-m-ar boalele. M-o furat povestea ta și pace - a răspuns Costache de lângă hornoaică. Ei, dacă te-ai adunat, fă bine și chicură ceva udătură în ulcica asta uscată ca toaca. Râzând, Costache și-a făcut datoria pe deplin și nu numai față de Pâcu. Toți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-mi falca. „Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai adunat mințile, Pâcule, ori...?” L-am privit mai atent și mi-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]