3,503 matches
-
nu-i așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei să vii puțin până afară? Trebuie să discutăm un pic. Cred că pe undeva s-au cam încurcat ițele. Furioasă și supărată, Tabitha o urmă pe MM afară din clădire. Mă întrebam dacă MM o ducea în cimitir pentru mica discuție; ar fi fost jenant de potrivit, deși puțin cam grosolan. Și mă mai întrebam și dacă acel comentariu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
talia. —Ești nașpa. Voiam să-l păstrez pe ăla. Oricum, sunt imună la biscuiți. Aplecându-se în direcția lui Sophie: Știu o dietă miraculoasă, dragă. O să-ți povestesc eu despre ea cândva, între patru ochi. Îi trase o privire prefăcut furioasă lui Hugo. — Face minuni, poți să mănânci tot ce vrei. Și cum se numește, „cum să te faci cât casa“? zise Paul, cel care-l juca pe Lisandru, cu râsul său behăit și deranjant. Ar trebui să te iei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a doua glumă despre bandiții curului - cred că i-au făcut favoarea de a uita cuvintele exacte pe care le-a folosit - am hotărât că lucrul cel mai groaznic era să pricopsească în cabină, noapte de noapte, cu o „regină“ furioasă. M-am distrat pe cinste. De vreo două săptămâni e terorizat și stă cu fundul ăla lăsat lipit de perete. Dumnezeule, de parcă l-aș atinge măcar cu o prăjină. Am avut și eu momentele mele, zise el, dându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din ce în ce mai aprinse. Fiind ocupată cu negocierile cu Hugo, nu le percepusem decât ca pe un zgomot de fundal; dar acum, odată ce lucrurile fuseseră aranjate, iar orgoliile oblojite, se revărsară asupra noastră cu forța unui uragan. Se vocifera aprins, iar vocea furioasă a lui MM tăia în carne vie. Atunci să se ducă naibii cineva s-o caute! se auzea ea, spunând cu mânie. Am căutat-o deja peste tot în culise, sări Matthew. — Nu mă interesează unde ați căutat-o - toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceva de genul ăsta? — Ce e asta, The Bill1? mormăi Helen. —Sam îi pune lui Violet niște întrebări foarte importante, sări Hugo, și cine nu vrea să audă răspunsurile, poate foarte bine să plece. E, nu mai spune! zise Helen, furioasă. —Helen, te rog, șuieră Janey. Violet nu dădu nici un moment atenție acestui schimb de replici. Cu fruntea încruntată, făcea eforturi de rememorare, recăpătându-și treptat culoarea. Cu siguranță nu-i făcea deloc rău să se afle în centrul atenției. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ambarcațiunea începuse să se rotească încet și cârmaciul acceleră la maximum, îndreptându-se spre locul de vărsare a râușorului, pe unde veniseră. Papagalii și stârcii se ridicară în zbor. Familiile de maimuțe care se întorseseră se îndepărtară din nou, zbierând furioase. Aerul curat al lagunei se umplu de un fum gros și urât mirositor. Îi văzu îndepărtându-se și privirea lui se opri, cu neplăcere, pe pata de ulei ce rămăsese pe suprafața apei, lângă mal. — Duceți-vă dracului! mormăi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și s-ar fi zis că nu exista pământ mocirlos, nici aer înecat de ploaie, nici foc, care refuza să ardă în lemnul udat ciuciulete. Selva își pierduse înfățișarea și culorile și nu era nici un alt zgomot, decât un picurat furios, și nici un alt miros, decât cel de pământ ud. Maimuțele dârdâiau pe ramuri, papagalii păstrau tăcerea, întristați, și dintre viețuitoarele junglei, doar rațele și stârcii dădeau un semn de viață. Uneori, la căderea serii, ploaia blândă se transforma în furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
coliba, de la acoperiș până la temelie. Un fulger căzu pe un „angelim“ de optzeci de metri, îl despică în două ca pe un tort cu frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pădurea joasă crescu spre cer, pe când lianele se lăsau în jos căutând pământul, și țeseau astfel cu toatele o perdea deasă pe care trebuia să o sfâșie cu maceta dacă voia să păstreze cărările din totdeauna. S-au întors țânțarii, mai furioși decât înainte, iar căpușele au atacat, vârându-se sub piele ca să-și depună acolo ouăle; ouă care se vor transforma în larve și mai târziu în viermi; viermi care se vor hrăni cu carne vie, acoperind trupul cu răni puturoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
orhideelor. Mâncă alte ouă de broască țestoasă, și iuca, și banane prăjite și se scăldă în apa neagră, curată și repede a râului, care îi întări trupul și îl însufleți pentru cât era ziua de lungă. Vâsli grăbit prin praguri furioase cu spumă albă, și prin ape liniștite, și prin șuvoaie, chiar și prin mici cascade în care caiacul sărea precum o coajă de banană, cât pe-aci să naufragieze în fiecare clipă. Vâsli fără grabă, pe râu în jos, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu mai fură decât dreptunghiuri întunecate pe fond verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în plus, la țară n-am putea trăi. Ce-am mânca? Ogoarele sunt ale oamenilor. Au proprietari, trebuie să le cultivi. Eu n-am bani... — Ai munci. Toată lumea muncește. — Eu, nu. Sări din pat, căută o țigară și o aprinse furioasă. Din celălalt capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul. Nu-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Apoi, alergă din nou să caute alt bidon cu benzină. Pe șosea, un camion căpătase formă și se puteau distinge oamenii care își agitau armele în partea lui înaltă. Se auziră primele împușcături, destul de imprecise, care se confundau cu sunetul furios al claxonului și trosniturile flăcărilor ce se aprinseseră în trunchiurile învecinate. — Lasă-l pe ăla...! strigă el. Lasă-l, că o să te omoare... Dar Kano părea lovit de furia distrugerii și începu să stropească cu benzină ultima lui victimă. Huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să câștigăm timp, spuse Inti pe un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Americanul pe care l-ai scos din apă În dimineața asta. — O, făcu Brunetti, de data aceasta cu o surprindere politicoasă. A venit raportul atât de repede? A fost american, deci? — Nu fă pe simpaticul cu mine, Brunetti, zise Patta furios. N-a venit Încă raportul, dar avea monede americane În buzunar, așa că trebuie să fie american. — Sau un numismat, sugeră Brunetti cu bunăvoință. Urmă o pauză lungă care-i spuse lui Brunetti că vice-questore-le nu cunoștea semnificația cuvântului. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
folosit o barcă. Făcându-l pe Brunetti să tragă concluzia că se referea la ucigaș. — E posibil asta, nu-i așa? fu Brunetti de acord, chiar dacă i se părea improbabil. Bărcile aveau obligatoriu motor, iar noaptea târziu asta Însemna capete furioase ițite la geamuri să vadă cine făcea atâta tărăboi. — Mulțumesc, Danilo. Vrei să le spui scafandrilor să meargă În locurile alea două - poate aștepta până dimineață -să arunce o privire? Și cere-i lui Vianello să trimită o echipă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Mănâncă. Zahărul dă energie. Și-ți face bine la sânge. Substantivele Îi transmiseră mesajul. — Sunt minunate, signora Concetta. Dar tocmai am prânzit și, dacă mănânc prea multe, nu voi mai putea mâna la cină și-atunci soția mea va fi furioasă pe mine. Ea clătină din cap. Înțelegea furia nevestelor. El Își termină cafeaua și puse ceașca Înapoi pe farfurioară. Nu trecură nici trei secunde Înainte ca femeia să fie deja În picioare, să străbată Încăperea și să vină Înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
treia ieșire, Ambrogiani trase la dreapta și intră În traficul haotic de sâmbătă după-amiaza. Se târâră spre gara Mestre, luptându-se cu agresivitatea mașinilor de tot felul. Ambrogiani opri peste drum de ea, ignorând indicatorul de parcare interzisă și claxonul furios din partea unei mașini care voia să intre În spatele lui. — Ei bine? Întrebă el, uitându-se Înspre Brunetti. — Vezi ce poți afla despre Gamberetto, iar eu o să vorbesc cu câțiva oameni de aici. — Să te sun? — Nu de la bază. Brunetti mâzgăli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre coteț...) K Kilogramele de mere Cu obrajii de vopsele, Vesele și răsfățate, În sacoșă, s-au găsit, Cu cartoful bosumflat, Supărat, În haina lui De culoarea drumului. -Ce ai, mărule, matale? Ori îți plouă în sandale? Dar un morcov furios, Cu mustățile zbârlite, Zice-ncet, cu glasul gros: -Domnișoare ionatane Nu cunoașteți, of, of, of, Un cartof? L Lebăda, din zori de zi, Stă la sfat cu nuferii, Mândră-n pene de ninsoare, Argintii și lucitoare. Și prințesa grațioasă Știe
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
fusese unul din lucrurile care-l atrăseseră la ea. Vocea lui Lotti i s-a insinuat printre gânduri. — Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rețeta. Brant s-a uitat la ea fără să înțeleagă. — Îți aduci aminte, l-a impulsionat ea. Rețeta de prăjitură în care cititorilor li s-a spus să adauge cincizeci de cupe de whisky în loc de cinci. Avem foarte mulți cititori furioși. Mulți dintre ei au o stare de mahmureală severă. Am muncit până târziu în noapte ca să-i dau de cap problemei ăsteia. Ceea ce nu era o exagerare. Dovada erau cearcănele de sub ochii lui Alice. Dar lucrul până târziu în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să cred că m-ai târât până aici ca să-mi spui asta. —Să înțeleg deci că răspunsul tău e nu? a chestionat-o calm Alice. Nu ai nici o dovadă în sensul ăsta? Întrebarea ei a fost întâmpinată cu o tăcere furioasă. Apoi, și Alice și-a mutat degetul în josul paginii, tu pretinzi că subiectul suferă de o formă de dependență sexuală și că ia droguri recreaționale. Amanda a sărit în picioare și, cu un gest melodramatic, și-a trântit o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Vocea i-a devenit batjocoritoare. —Dă-mi voie să ghicesc. Copiii nu au loc în viața ta ocupată, competitivă și obsedată de muncă. Ești una dintre carieristele alea - tipice... Nu, nu sunt, a sărit Alice, ridicându-se în capul oaselor furioasă. Și știi ceva? M-am săturat de oamenii care cred chestia asta. Întotdeauna mi-am dorit copii. Întotdeauna. — Și-atunci ce mai aștepți? Vocea lui devenise blândă. Alice și-a privit mâinile. —Of, Doamne! Nu știu. Nimic în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a dat din cap. Deși știa că Charlie nu era soluția problemelor lui și ale Amandei. Poate că insulele Maldive erau. Mai fuseseră și altă dată. Ușa de la Sosirile de pe Heathrow s-a deschis. Amanda, încărcată cu bagaje, a ieșit furioasă, pășind apăsat. Pentru prima dată în ani de zile, nu mai era întâmpinată de un șofer plătit de Intercorp, purtând un carton pe care numele ei era scris incorect. Amanda s-a uitat invidioasă la o mamă superbă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]