KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...638 >

15,944 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

pe Virgil însuși. Despre ce fusese vorba?... La un moment dat, în toiul acelei ierni de pomină, el și ai lui rămăseseră fără lemne. Cum nu se putuse sub nici o formă să mai facă rost de altele, de la depozitul de lângă gară, din lipsă de bani și de cartelă, el găsise, în disperare de cauză, o soluție convenabilă, deși nu tocmai ortodoxă: să pună pe foc gardul secției financiare. Zis și făcut. Înarmat cu un topor și cu o lopată, se apucase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
din umeri și privindu-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de la nuntă. În cele din urmă, după multă tevatură și alergătură, găsiseră exact ceea ce-și doreau: o căsuță bătrânească, dar încă zdravănă, cu ceva curte împrejur și cu o grădiniță de flori în față, pe undeva prin apropiere de gara Filaret și de Parcul Carol. De acea căsuță Mariana se arătase mai mult decât încântată: tot să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță, privind tramvaiele trecând prin fața casei și crescând copii!... Nu tu socri care să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia îl urcă pe Victor într-un autobuz, din care coborâră peste vreo trei sferturi de ceas la un capăt de linie, iar de aici ea îl călăuzi pe niște străduțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

de Arbore. * * * Coborârea de pe scara mult prea înaltă ar fi imposibilă dacă mâna unui bărbat nu i-ar lua geanta, n-ar susține-o și încuraja cu o voce spulberată de vânt. Sunt singurii pasageri care au coborât în această gară. Este începutul după-amiezii, dar iarna timpurie dă impresia că noaptea a și venit. Sala de așteptare în care se grăbește să intre este rece, cu nimic mai îmbietoare decât vagonul trenului care s-a și pierdut în gura tunelului care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
dă un fior de neliniște dar iată că ușa se deschide lăsând să intre, odată cu o rafală puternică de vânt, un bărbat, probabil cel care o ajutase să coboare din tren, căci alt picior de om nu văzuse în această gară uitată de lume. Este desigur un localnic, își spune Dora analizându-l dintr-o privire. Este îmbrăcat într-un cojoc de culoare gri care îi subliniază bine statura suplă și umerii largi, iar pe cap poartă o căciulă îndesată până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
plimbare în oraș ? Dora nu răspunde nimic. Întrebările străinului sunt foarte logice. Acesta continuă să îi vorbească cu naturalețe, ignorând că ea nu răspunde. Se comportă de parcă ar cunoaște-o de când lumea. Nu vă este foame ? Am găsit la bufetul gării, care tocmai se închidea, o franzelă și niște cașcaval iar în rucsac am o sticluță de horincă maramureșeană care face bine la frig. Dar, nu mi-ați spus care este ținta călătoriei dumneavoastră prin fundul ăsta de țară... Bărbatul și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
prea multe despre asta. Dar acum ce așteptăm oare ? Vom petrece noaptea aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când am luat trenul spre oraș, cădea doar câte un fulg. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului ei : Sunt îndrăgostit de tine de acum cincizeci de ani, te-am întâlnit în paginile unor cărți trimise de o fetiță cu numele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
caz, nu puteam aștepta o viață un moment atât de incert și de "rar" cum spui tu, ca cel de acum. Mâna caldă, ocrotitoare, bărbătească, îi strânge cu putere mâna în timp ce o conduce spre ușa dezolantei săli de așteptare a gării uitate de lume, șoptindu-i : "Să mergem !" Sania, asemănătoare cu un rădvan de modă veche larg și scund, sugerează că și obiectele ne pot scoate în afara timpului. Jilțul din spate este bine căptușit cu o blană groasă din care este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
vesta. Desigur că Ștefana, care își cunoaște bine bărbatul, i-a sesizat vocea schimbată, dar nu spune nimic. Deși nu se aștepta la musafiri, pare a se bucura atunci când află cine este orășeanca pe care a adus-o Dragoș de la gară. Fiți binevenită, doamna Dora, îmi pare nespus de bine să vă cunosc, nu credeam că așa o minune se va întâmpla în viața asta. Cărțile de povești de la dumneavoastră sunt încă de trebuință ; copiii noștri le-au citit și, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
intrați, cred că ați înghețat, vesta dumneavoastră pare subțire, iar încălțările nu sunt nici ele făcute pentru zăpadă. Intrați ! Intrați vă rog, o să pregătesc imediat ceva cald. Adresându-se apoi lui Dragoș : Atanasie a ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici cred că pe la aceeași oră. L-am grăbit de mai multe ori, bănuiam că vii cu trenul ăsta, dar el nu știu ce tot a trebăluit la sanie. Măcar a fost confortabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
nu știu ce tot a trebăluit la sanie. Măcar a fost confortabilă ? O fi pus în ea și șuba pentru picioare ? Doamna Dora a venit și ea cu trenul de ora patru, nu-i așa ? V-ați întâlnit în oraș sau în gară ? Dragoș gândește: "Ce-o fi apucat-o să fie atât de vorbăreață ? Uneori nu scoate într-o zi atâtea vorbe câte a scos acum... Și între-bările ei sunt ca niște săgeți otrăvite. O știu intuitivă, dar nici chiar așa... I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
a fi cât mai amabilă cu un musafir atât de neașteptat. Dar vă rog să nu vă jenați, să spuneți ce v-ar face mai multă plăcere să mâncați. Apoi, adresându-se Ștefanei : Pe doamna Dora am întâlnit-o în gară, dar nu am făcut indiscreția să o întreb de unde vine. Curiozitatea m-a împins totuși să o ispitesc ce caută prin locurile noastre și timpul a zburat. Vă asigur că prefer mămăligă cu brânză de putină și lapte încălzit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult prea destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult decât toți ceilalți împreună. Era în 1950. Cred că în mai... Iasomia era în floare. Tata se pregătea să plece cu șareta la gară și eu, scai după el. De cum a coborât din tren am avut impresia că îl cunosc. Zâmbetul lui trist, pe când îmi întindea "Robinson Crusoe", m-a cucerit. Cât eram de mic și neștiutor am înțeles pe dată că era prietenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
evrei, polonezi, ruteni... Profesorii, ca și marea parte a intelectualilor locului, plecaseră care încotro : cei de origine germană spre Vest, românii spre Sud, evreii spre Est. Bineînțeles că am plecat și eu cu părinții mei spre Sud, spre România. În gara Crasna-Ilischi care este pe frontieră s-a zvonit că trenul o să staționeze mult pentru controlul de documente. Am coborât și eu din tren, cum făceau și alți călători, ca să aduc o sticlă cu apă pentru drum. Robinetul era departe, în afara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Crasna-Ilischi care este pe frontieră s-a zvonit că trenul o să staționeze mult pentru controlul de documente. Am coborât și eu din tren, cum făceau și alți călători, ca să aduc o sticlă cu apă pentru drum. Robinetul era departe, în afara gării și când m-am reîntors peste linii, trenul plecase. Îți închipui ce panică a fost pe mine... Dar bieții mei părinți... Biata mama, cât s-o fi frământat... N-am mai aflat niciodată nimic despre ei. M-am reîntors la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară am trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne cățărăm pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
și să disimuleze sub fusta creață pe care o purta, aparatul de fotografiat și o cărticică, "Farmacia naturii", pe care o luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta oricum nu are importanță. Odată în vagon, deși am trecut pe lângă câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
care o luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta oricum nu are importanță. Odată în vagon, deși am trecut pe lângă câteva compartimente goale, am fost obligate să intrăm într-unul în care erau deja unsprezece persoane : opt adulți și trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Minodorei. Pagini pe care dânsa a învățat să scrie, să citească, să deseneze și pe care și-a descărcat o parte din ofurile unei adolescențe chinuite cum nu ar trebui niciodată să existe. Continui deci. Trei săptămâni de așteptări în gări pustii și întunecoase, așteptări angoasante a sinistrelor sunete metalice : se atașau noi vagoane, alte și alte vagoane roșii. Nu cred că îți poți imagina promiscuitatea, lipsa totală de igienă în care am petrecut cele trei săptămâni, cu toate că cei din familia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
limbi oficiale, iar bătrânul învățător român continuase să se ocupe de copii. Pe tot parcursul acestui voiaj, care părea să nu mai aibă sfârșit, doar odată le-a scăpat paznicilor noștri numele unei localități : "Kazan". Peste două zile coboram în gara al cărei nume nu ne-a mai fost păstrat secret : Sverdlovsk. În închisoarea de tranzit cu același nume, fie el blestemat, am rămas o săptămână, în care am suferit cele mai josnice umilințe. În primul rând copiii, bărbații și femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
reținută câteva zile la miliție și amenințată cu o nouă deportare dacă continuam cu minciunile mele obscurantiste. La spital, unde mai lucrasem ca infirmieră, nici vorbă să mă primească din cauza "dosarului". Nu am găsit altă muncă decât ca salahor la gara de mărfuri din Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
avut timpul să ne regăsim. Degeaba îmi spun acum că înstrăinarea între mamă și fiică nu trebuie să existe." A trecut mai mult de un an de atunci... În acest nou AZI, Victor măsoară de nenumărate ori cu pasul peronul gării unde o așteaptă pe Dorina. Înfățișarea lui s-a schimbat. Victor pare întinerit. Sacoul și pantalonul cad pe el cu elegantă nonșalanță. Fularul la modă, subliniază frumusețea masculină a chipului cu profil de medalie romană încadrat de coama părului rebel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]