2,190 matches
-
sunt influențate și de topografia articolelor în economia paginii de ziar. Pe această linie de interpretare, vecinătatea textuală a rubricii intitulate "Revista presei străine" influențează semantica editorialelor semnate de Eminescu în Timpul, favorizând lectura contrastivă a concepțiilor și atitudinilor politice ale gazetarilor. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații prețioase privind diferențele de receptare a textelor. Sub aspectul semanticii intensionale, respectiv al semanticii extensionale, publicistica eminesciană marchează o schimbare de paradigmă în discursul jurnalistic al vremii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
printr-o dinamică particulară a relației jurnalist-cititor, evidențiind fenomenul co-producerii semnificației mesajului jurnalistic. Plecând de la postulatul că, în cazul discursului publicistic, componenta informațională este dublată de o accentuată componentă pragmatică, vizând persuadarea cititorului, câștigarea adeziunii acestuia la opiniile și judecățile gazetarului, am urmărit în analiza noastră particularitățile de manifestare a relației jurnalist-cititor în publicistica eminesciană și mutațiile pe care le înregistrează aceasta de-a lungul celor patru etape de activitate. În acest sens, specificul relației jurnalist-cititor modelează mijloacele de exprimare utilizate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
iluziuni în privirea aceasta"526. Textele publicistice construiesc în mod explicit două tipologii la nivel de recepare: cititorul tendențios, care atribuie jurnalistului concepții și atitudini mistificatoare, și cititorul ideal, capabil să descifreze și să se plieze pe strategiile discursive ale gazetarului. Din punct de vedere pragmatic, publicistica eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea. Complementaritatea celor trei niveluri ale analizei (sintaxă, semantică, pragmatică) a determinat conexiuni constante între dimensiunile semiotice și, implicit, depășirea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
epocii. Dincolo de limitele unui astfel de instrument de analiză care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice stabilite anterior, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit, concepțiile politice ale gazetarilor. O limită a programului a constituit-o eludarea aspectelor de ambiguitate semantică, care nu pot fi rezolvate fără raportare la contextul discursiv. Chiar dacă în cazul limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, limbajul jurnalistic românesc își primenește mijloacele de expresie și modalitățile de construcție a argumentației discursive. Un merit incontestabil îi revine gazetarului în rafinarea și limpezirea mijloacelor de exprimare ale limbii române, într-o perioadă în care lipsa unor norme literare se face simțită în stilul greoi al publicisticii, caracterizat prin amestecul de vechi și nou, prin oscilații la nivelul lexicului și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dimensiune esențială a problematicii publicisticii eminesciene. Atrăgând atenția asupra necesităților de normare și de modernizare a limbii române, Eminescu se lansează într-o campanie acerbă împotriva "limbii păsărești", cultivată de presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția și evidențiază pericolele modernizărilor pripite. Fără a se opune înnoirilor, Eminescu critică "formele goale" și jurnaliștii care "fabrică vorbe nouă, risipind vechea zidire a limbii românești
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
despre omul deplin al culturii românești, Editura Eminescu, București. Noica, Constantin, (2003), Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București. Olariu, Florin-Teodor, (2007), Dimensiunea ludic-agonală a limbajului, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași. Oprea, Al., (1983), În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București. Oprea, Ioan, (2001), Curs de filosofia limbii, Editura Universității Suceava, Suceava. Ornea, Zigu, (1997), "Publicistica eminesciană de la "Timpul"", în România literară, nr. 23, p. 9. Ornea, Zigu, (1998), "Poetul național", în Dilema, nr. 265, p. 10. Paleologu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
64-65. 158 Rodica Zafiu, Limbaj și politică, Editura Universității din București, București, 2007, p. 22. 159 Constantin Noica, Introducere la miracolul eminescian, Editura Humanitas, București, 2003, p. 18. 160 Ibidem, p. 79. 161 Apud Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 15. 162 V., în acest sens, opiniile exprimate de unii interpreți în Adevărul din 15-16 iunie, în care deplâng activitatea publicistică eminesciană, opinând că editarea articolelor ar constitui un act de impietate față de memoria poetului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
171 Petru Creția, Publicistica lui M. Eminescu, prefață la Opere IX, ediția Perpessicius, Editura Academiei, București, 1980, p. 6. 172 G. Panu, Amintiri de la Junimea, vol. II, Editura Minerva, București, 1971, p. 135. 173 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 13. 174 Alexandru Andriescu, "Publicistica eminesciană operă de asanare morală", în Cronica, nr. 13, 1990, p. 3. 175 Doru Scărlătescu, "Poezie și politică", în Cronica, nr. 13, 1990, p. 8. 4 Mihai Eminescu, Opere X
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Familia, nr. 4, 2000, p. 7. 274 Mihai Eminescu, Opere XII, p. 277. 275 Joachim-Petre Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Editura Paideia, București, 2003. 276 Mihai Eminescu, Opere XIII, p. 351. 277 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 164. 278 Mihai Eminescu, Opere XII, p. 324. 279 V. Joachim-Peter Storfa, cap. II "Problema evreiască", în Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Editura Paideia, București, 2003. 280 Joachim-Peter Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
2003, p. 63. 281 Apartenența etnică a lui Zigu Ornea modelează interpretările și criticile jurnalisticii eminesciene. Ornea subliniază atitudinea xenofobă și antisemită a jurnalistului Eminescu, în articolul "Publicistica eminesciană de la "Timpul"", din România literară, nr. 23, 1997, p. 9, acuzând gazetarul de desconsiderarea drepturilor minorității evreiești. 282 G. Călinescu, "Eminescu la ordinea zilei", în Națiunea, din 28 aprilie 1946. 283 Perpessicius, Eminesciana, Editura Junimea, Iași, 1983, p. 180. 284 Garabet Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, Editura Junimea, Iași, 1970, p.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Vatamaniuc, op. cit., p. 44. 300 Stanciu-Istrate Maria, "Aspecte ale limbii literare în publicistica eminesciană", în Limba română, nr. 1-2, 1998, p. 41. 301 Ioan Slavici, Amintiri, Editura Viitorul Românesc, Deva, 1998, p. 138. 302 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 108. 303 Mihai Eminescu, Opere IX, p. 292. 304 O descriere a manierei în care Eminescu își construia discursul argumentativ întâlnim în articolul "Argumentarea în publicistica eminesciană", publicat de Marina Vazaca, în România literară, nr.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
248. 418 Mihai Eminescu, Opere XI, pp. 77-78. 419 Ibidem, p. 31. 420 Mihai Eminescu, Opere XII, p. 280. 421 Mihai Eminescu, Opere IX, p. 88. 422 Mihai Eminescu, Opere X, p. 277. 423 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 21. 424 Mihai Eminescu, Opere X, p. 32. 425 Apud Traian Dinorel Stănciulescu, La început a fost semnul. O nouă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, pp. 217-229. 426 D. Maingueneau, L'analyse du discours
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnate de I. Fr. Botez și a unor poezii de Radu Gyr, între 26 august și 9 septembrie 1940 ziarul are săptămânal o pagină intitulată „Moldova literară și artistică”. I.Fr. Botez va publica aici câteva articole: Conștiința scriitoriceasca, Cum devii gazetar ș.a. Remarcabile sunt contribuțiile lui Eugeniu Coșeriu, prezent cu poezii (Imn nocturn), cronici literare, printre care și la Cultura și literatura, o ediție din G. Ibrăileanu, unde este subliniată mai vechea afirmație a criticului privitoare la faptul că „Moldova este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288223_a_289552]
-
ȘOVA, Coman (18.X.1933, București), poet, dramaturg și gazetar. Este fiul Anei (n. Bogdan), originară din Humulești, și al lui Ioan Șova, muncitor forestier. Face Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț (1945-1948) și Liceul Silvic din Roznov, terminat în 1952. Până în 1955 urmează Institutul de Teatru și Cinematografie din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
TEODORESCU-BRANIȘTE, Tudor (12.IV.1899, Pitești - 23.III.1969, București), gazetar, prozator, memorialist și traducător. Este fiul Anastasiei și al lui Ioan Teodorescu, institutor. Urmează școala primară și șase clase de liceu la Pitești. În timpul refugiului din 1916 ajunge, împreună cu familia, la Bârlad, unde lucrează într-un spital militar. Aici cunoaște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
pentru a sugera o atmosferă și mentalități caracteristice. O tușă pamfletară se alătură crochiurilor pline de umor (replici, gesturi, îmbrăcăminte) care, în pofida unor inserții de senzațional în manieră comercială, foiletonistică, însuflețesc când și când personajele. Scriitura precisă, amănunțit realistă, proprie gazetarului, nu obturează perspectiva psihologică, nu foarte adâncă, dar trasată cu mână sigură. Șarja, pamfletul sunt prezente și în Domnul Negoiță sau Individul împotriva statului (1932), iar arta dialogului, bine stăpânită de T.-B., a făcut ca acest roman să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
lupi Petru Dumitriu povestește În Flacăra, nr. 37: „Povestirea Vânătoare de lupi o datorez În Întregime tovarășilor de la Scânteia care m-au trimis Într-o bună zi a lunii iunie la Timișoara (Ă). Ne-am Întâlnit acolo o echipă de gazetari trimiși din toate redacțiile marilor ziare din Capitală În frunte cu Scânteia, tovarăși de la Agerpres și Radio, apoi poetul Dan Deșliu, trimis și el de Scânteia (Ă). Răspunsurile celor din boxă (Ă) mărturiseau crime Înspăimântătoare. Mărturiseau ura Împotriva regimului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
publice. Cazurile grave de omor sau viol erau extrem de rare. În timpul cercetărilor, Poliția Bacău avea obligația de a asigura suspecților hrană și condiții minime de cazare. Costurile zilnice legate de alimentația celor reținuți erau de 0,25 lei. De numele gazetarului și polițaiului băcăuan Emil Rey se leagă o „invenție” de tristă amintire: bătaia polițienească fără urme, cu ajutorul săculețelor de nisip. Deși era o practică reprobabilă, „contribuția” băcăuanului avea să cunoască un destin remarcabil: „o țară întreagă se folosește de pe urma acestei
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de 50 ani, a claselor pozitive 3. Faza a treia se caracterizează prin înregimentarea sa în partidul conservator, în care devine un militant, și prin faimoasa teorie a păturilor suprapuse. Caracteristic acestei faze e și faptul că Eminescu, fiind acum gazetar, nu-și mai poate exprima convingerile cu toată libertatea ca mai înainte. Am văzut că în faza a doua, înainte de a intra în redacția ziarului Timpul, Eminescu a fost dușman al constituționalismului și partizan al domniei absolute. Când vine la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și ideile pe care le prezintă. Dar toate personajele schițelor sale fac parte din clasele noi, din acele categorii de oameni, care au primit formele noi și le reprezintă, le exercită. Burghezimea mică muntenească, burghezimea mare, funcționarii mici și mari, gazetarii etc. Și de toate aces-tea cine este vinovat? Cine a făcut aceste lucruri? Desigur, patruzecioptiștii, liberalismul. Așa că, în critica mahalalei, Caragiale critică tot liberalismul, numai cât nu direct, ci în efectele lui. Cu dispariția patruzecioptismului, la 1884, dispare și critica
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1919) și Stelian Popescu. Abia în vara anului 1923 este indicat ca redactor (probabil „responsabil”) C.A. Or., sub inițiale fiind C. A. Orășianu. Nu acesta a avut rolul cel mai important, ci mai curând Nichita Macedonski, alături de câțiva vechi gazetari ai „Universului” - Leontin Iliescu, Victor Bilciurescu, Romulus Seișanu, B. Cecropide. În prima fază - până în mai 1925 - și formula este în mare măsură cea veche, de magazin literar „popular”. În fapt, politica directorului-proprietar se traduce prin concesii făcute senzaționalului și divertismentului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
JALEȘ, Const. (pseudonim al lui Constantin Mateescu; 7.I.1906, Craiova - ? ), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Timp de douăzeci de ani, între 1927 și 1946, face parte din redacțiile mai multor periodice, pe unele chiar conducându-le. Astfel, este prim-redactor al ziarelor craiovene „Funcționarul” (1927) și „Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
redactor șef Ateneu Gheorghe Ceaușu prof. univ. dr. Grid Modorcea scriitor, filmolog Horia Bădescu poet, romancier, diplomat Horia Pătrașcu filmolog, scriitor, redactor Flacăra Ileana Lucaciu critic teatral, redactor Săptămâna Culturală a Capitalei Ileana Popovici critic teatral, redactor Teatrul Ilie Călian gazetar, redactor șef Făclia Ilie Gheorghe actor Ilinca Florescu ziarist Innokenti Smoktunovski binecunoscut actor de teatru și film Ioan Pop-Curșeu analist si critic de film, lect. univ. dr. Ioana Moldovan teatrolog, dr. în artele spectacolului Ion Băieșu scriitor, dramaturg, scenarist Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]