2,189 matches
-
lecții de limba română și-i oferă în manuscris poezia "Atât de fragedă". Faptul îl alarmează pe Maiorescu, după cum reiese dintr-o însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: „Grea epocă Eminescu“. Se afundă din ce în ce mai mult în munca de gazetar. În redacție are un rol preponderent, dar obositor. Satisface cererile repetate ale lui Negruzzi și-i trimite la Iași poezii care se publică în "Convorbiri literare": Pe 1 februarie publică un grupaj de trei poezii "Pajul Cupidon...", "O, rămâi", "Pe
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
cunoscut și sub numele Zamfir C. Arbore sau "Arbure" (n. 14 noiembrie 1848, Cernăuți - d. 2 aprilie 1933, București), a fost un scriitor și gazetar român. În timpul studiilor sale la Moscova, la 17 ani, este arestat și aderează la mișcarea socialistă și anarhistă. Datorită presiunilor urmăririi autorităților ruse Zamfir se mută, în 1870, la Zürich și apoi la Geneva, unde devine un colaborator activ al
Zamfir Ralli-Arbore () [Corola-website/Science/307703_a_309032]
-
să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfirșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînă la sfîrșitul vieții. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală — jurist, profesor, ideolog, gazetar, scriitor și om politic — Constantin Stere s-a situat pe linia unei tradiții vechi și nezdruncinate, a intelectualului angajat. Constantin Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvența democratică, tuturor acelor care îl anatemizau
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
la România Mamă, reprezentând pe toți românii rămași în afara frontierelor hotărâte în 1919. Înălțimea monumentului era de 5 metri. Pentru cele patru figuri de copii, sculptorița căutase și găsise chipuri emblematice printre elevele Școlii Normale „Mihail Sturdza” din Iași, deși gazetarii epocii afirmau că de fapt figuile feminine reprezintă fetele reginei: prințesele Marioara, Elisabeta și Ileana, iar copilul din afara grupului (românii din afara granițelor) era simbolizat de către micul principe Mircea, care murise în anul 1916 la începutul războiului și rămăsese în mormânt
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
1875, l-a avut profesor de limba germană pe Mihai Eminescu, și apoi la Colegiul Sainte-Barbe din Paris. A frecventat ulterior cursuri de artă dramatică la Paris și cursurile Facultății de Litere și Filosofie la Bruxelles, activând în paralel ca gazetar și militant socialist. S-a căsătorit civil și religios la 27 februarie 1883 cu Cornelia Morțun, la Roman, iar în luna aprilie au plecat împreună la Bruxelles. S-a întors în România în anul 1884 fără a avea vreo diplomă
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
Armata Austro-Ungară și nevoit să se ascundă după ce reușise să evadeze. A reușit să ajungă în final în Moldova, unde a fost întâmpinat cu suspiciune. Peripețiile sale au fost descrise în nuvela „Calvarul” (1919), al cărei personaj principal, poetul și gazetarul ardelean Remus Lunceanu, „cu părul alb, ca oaia”, este de fapt autorul. El a mai scris și alte nuvele axate pe tema războiului: „Hora morții” (1916), „Ițic Ștrul, dezertor” (1919) și „Catastrofa” (1919). Ideea scrierii acestui roman datează de la sfârșitul
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
multiple posibilități. Pe lângă cunoștințele despre specificul și cerințele fiecărui gen în parte, ziaristul își formează și dezvoltă aptitudinile în vederea folosirii creatoare a cunoștințelor de specialitate. Numai în acest fel ziaristul va putea să redacteze operativ, inteligibil, convingător, variat. Astfel există gazetari care s-au specializat într-unul sau mai multe genuri ziaristice. De multe ori sunt apreciate de public opere ziaristice care nu respectă canoanele genului. Dar genurile ziaristice nu sunt încorsetate de reguli rigide. Astfel, nu există genuri în sine
Jurnalism () [Corola-website/Science/302093_a_303422]
-
rămâne Adevărul câtă vreme noi, cei care am lucrat alături de domnul Tinu mai bine de un deceniu, mai avem pixul în mână, pentru că Dumitru Tinu a scris nu numai pe hârtia subțire de ziar, ci și în mințile și sufletele gazetarilor, unde va trăi atât cât va exista presă liberă în această țară"." Dumitru Tinu s-a născut în localitatea Coteana, din județul Olt, într-un sat în care "“oamenii se întâlneau după-amiaza pe uliță și citeau ziarele. Erau foarte interesați
Dumitru Tinu () [Corola-website/Science/302183_a_303512]
-
de 4-3, prin golurile marcate de: Radu II (min. 11 și 24), Joita( min. 69) și Dobrin (min. 90), respectiv, Dragnea (min. 5) și Dudu Georgescu (min. 76, din penalty, și min. 89). După meci, în Sportul, cunoscutul și regretatul gazetar sportiv Ioan Chirilă scria, "Finala campionatului, așteptată cu un interes extraordinar, care a împuținat masiv numărul spectatorilor pe toate celelalte terenuri, s-a încheiat cu victoria meritată a piteștenilor, după un joc de mare tensiune, în care setea de victorie
FC Argeș Pitești () [Corola-website/Science/302536_a_303865]
-
august 1999) a fost un important dramaturg român contemporan. Opera dramatică Piesele sunt menționate în ordinea cronologică a premierelor absolute, ineditele, indiferent de data scrierii, fiind lăsate la urmă. UNEORI LILIACUL ÎNFLOREȘTE SPRE TOAMNĂ, Octombrie 3, 1976, Teatrul dramatic, Baia Mare "Gazetar, romancier, scenarist, a debutat în dramaturgie cu această piesă. În răstimpul scurs de la premieră, o altă piesă, al cărei coautor este, s-a reprezentat la Brașov: Nuntă cu dar, o farsă. Cea dintâi e o dramă. Este drama unui director
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
republican se întărește și în fruntea lui stă strălucitul orator Léon Gambetta. În rândul muncitorimii franceze se răspândiseră tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influența lui Proudhon și Blanqui. În ianuarie 1870, prințul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a creșterii curentului republican, peste 200.000 oameni iau parte la înmormântarea acestuia sub lozinca „Trăiască Republica”. Napoleon al III-lea a luat o serie de măsuri represive, dar văzând ca acestea nu stăpânesc curentul
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
-se acel "„factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”". Prima echipă a "Scînteii" a fost, din declarațiile făcute de Silviu Brucan, o adunătură de analfabeți și oameni ai muncii, însă numai gazetari nu. Redactorul șef de atunci, Miron Constantinescu, după caracterizarea succintă făcută de Brucan, era "„un filozof tobă de carte care avea nevoie de un căligraf și de un grămătic să-i facă articolele inteligibile”". Îndeobște, întreaga echipă era atipică, deoarece
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
scandal politic, ziarele de mare tiraj făcând o adevărată campanie de presă în sprijinul acuzatului Nicolau, dar și de blamare a diferitelor cazuri flagrante de abuzuri din armată. Toma Dragu, M. Gh. Bujor, Constantin Mille, Constantin Bacalbașa și alți mari gazetari ai timpului s-au întrecut în a semna pamflete și comentarii acide, toate confirmând că Nicolau era nevinovat. Tânărul avocat Constantin Titel Petrescu a avut o pledoarie excelentă în fața Completului de Judecată care l-a achitat pe inculpat. În același
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
și nu uita faptul că tocmai acesta îi chemase la București, în decenbrie 1918, pe Fluieraș și Jumanca, punându-i într-o situație penibilă în fața regelui. De altfel, la începutul anului 1925 sosise un bun prilej spre a-i riposta gazetarului social-democrat într-o manieră brutală. Constantin Titel Petrescu, pe atunci avocat și redactor la ziarul “Socialismul” tocmai publicase un pamflet, sub pseudonimul de Stockman, în care ironiza moravurile cazone din Armată. Ministrul de Război se simte ofensat și-l aduce
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie 1881, București) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român. s-a născut la 23 martie 1813 la București în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine greco-italiană, și Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grijă de creșterea și educarea viitorului poet. După ce
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
Lazăr din București. A ieșit la pensie la 1 septembrie 1992. este prezent în dicționarele și istoriile literare editate sub egida Academiei Române, sau în lucrările coordonate de Ion Rotaru, Hristu Cândroveanu, de pildă lucrarea „Seniorii literaturii noastre”, datorată scriitorului și gazetarului Florentin Popescu. Personalitatea scriitorului G. Șovu este reflectată in cele mai importante enciclopedii de profil, cum ar fi: „Who’s who în România” (ediția princeps, București, 2002), „Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
referă atât la îngâmfarea negustorilor parveniți de tipul lui jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea, chiristigiu și căpitan în garda civică, la rigiditatea reprezentanților forței publice de partea celor tari, de felul ipistatului Nae Ipingescu, și la arivismul amploiaților de factura studentului gazetar Rică Venturiano, cât la "„onoarea de familist“" a jupânului, compromisă, la lipsa de "„rezon”" a ipistatului prea încrezător și grăbit să facă uz de autoritate în favoarea amicului său, în fine la limbajul semicult al ziariștilor, adepți ai unor sloganuri sublime
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
la cotidianul Evenimentul Zilei. Deține Editura "Evenimentul Românesc". a studiat la liceul din orașul Panciu, iar mai apoi a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pe care a absolvit-o în 1971. Ion Cristoiu debutează ca gazetar încă din perioada studenției în 1968 la Viața Studențească. Pentru o scurtă perioadă 1971-1974 părăsește această meserie revenind în breaslă în anul 1974 ca redactor șef adjunct la același ziar. Tot în această perioadă devine redactor șef adjunct și la
Ion Cristoiu () [Corola-website/Science/304609_a_305938]
-
în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire, însă, s-a retras din comunitate. Începând din 1931 și până în 1937 - anul decesului - Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: "Rampa", "Facla", "Dimineața", "Azi", "Cuvântul liber", "Adevărul" și "Era nouă". În 1932 înființat chiar și două publicații efemere, "Bluze albastre" și "Veac nou" dar scrie mai ales reportaje. După dezamăgirea religioasă, Sahia
Alexandru Sahia () [Corola-website/Science/304642_a_305971]
-
și executat. Inițial a conceput un plan împreună cu colegul de celulă, un anume Toader Ioraș, dar ulterior a renunțat, optând pentru doi studenți de origine aromână, Iancu (Ion) Caranica și Doru Belimace. Ion Caranica era student la Academia Comercială și gazetar. Fusese în capul listei electorale pentru județele Durostor și Caliacra. Doru Belimace era licențiat al Facultății de Litere a Universității din București și student la Facultatea de Drept în momentul producerii asasinatului. Tatăl său era portar la hotelul bucureștean "Excelsior
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
abuzului lor. Tot în 1866, la Viena, a fost înființat - de către frații Mocioni - și pus de la început sub direcția lui Vincențiu Babeș, ziarul „Albina”. Ziarul a apărut timp de zece ani și a fost o școală de jurnalism pentru mulți gazetari români. În paginile ziarului au publicat Iulian Grozescu, Pavel Vasici-Ungureanu, Simeon Mangiuca, Mihai Eminescu, V. A. Urechia, Visarion Roman, Gruia Liuba Murgu și mulți alții. Vincențiu Babeș a fost mult timp editorul publicației, care avea ca scop declarat de a
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
patru ani, fără să-și termine studiile, a părăsit Universitatea, în frecventarea căreia a arătat o pasiune deosebită pentru biologie și mai ales pentru biologie marină. Din Stanford a plecat la New York, unde a încercat să trăiască din scris ca gazetar. Nereușind, s-a întors în California unde a lucrat ca laborant chimist, zidar și muncitor agricol, pribegind din loc în loc. Un timp a trăit pe o ambarcațiune proprie, câștigându-și existența din pescuit. Locuind în Pacific Grove cunoaște pe conducătorul
John Steinbeck () [Corola-website/Science/303900_a_305229]
-
din viață la Budapesta, unde-și avea „curtea judecătorească”, în ziua de 17 februarie 1875. Potrivit mărturiei lui Elie Dăianu, „vestea morții lui a străbătut ca un fulger de durere prin toate inimile românești; așa încât bătrânul străjer al sorții neamului, gazetarul George Barițiu, nu se putu opri de la acest țipet de durere: ' Până când, Dumnezeule al părinților noștri, greutatea mânei tale peste noi?! Până când râurile de lacrimi să nu se mai șteargă de pe fețele noastre?'” „Gazeta de Transilvania” îi aducea omagiul, numindu
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
schitul Brazi și cuvântul de rămas bun a fost rostit de Gala Galaction. Dar opera este remarcabilă." afirma George Călinescu în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent". Fiind o personalitate complexă, scriitor și luptător politic, istoric și pedagog practic, gazetar și memorialist, narator și dramaturg, opera sa adunată în volume este vastă și diversă, fără a include paginile revistelor și ziarelor la care a colaborat. Junimist convins, susținea că estetica este strâns legată de etică, susținând imposibilitatea separării frumosului de
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
campanii de presă la radio și mai ales în ziarele sibiene unde se prezenta într-o formă idilică traiul racovicenilor „înscriși” precum și nehotărârile și apoi hotărârile „particularilor” de a urma calea indicată de partid. Semnificativ în acest sens este articolul gazetarului I.Nistor, intitulat „Moș Gheorghe (Rășinariu) s-a înscris în colectivă” care, la vremea lui, a iscat multe discuții în sat. "Colectivul" era organizat în trei unități: o fermă hoticolă, o fermă zootehnică și o brigadă vegetală, aceasta din urmă
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]