KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele. Pasiunea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cum și de ce acest om, în aparență inteligent, nu bănuia nimic. Mă dusei la fereastră și mă uitai afară. Ningea în continuare, bineînțeles. Îl văzui pe Lantz pe o bicicletă, dispărând într-un vârtej de zăpadă. Privii în continuare pe geam, visător. După o vreme sună telefonul. - Da, zisei, uitând ca de obicei să mă recomand. - Alex? Era Anca. Mă așezai tremurând și mai tare pe un scaun oarecare. - Anca? - Bună. Scuză-mă că am plecat fără să-ți zic nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc a barului; totul e neclar, chiar și înăuntru, văzut cu ochi de miop, sau ochi iritați de grăunțele de cărbune. De fapt, paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cartea de podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele, modemele, fonemele să țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre polarizate; ai azvârli-o prin zid, ca să se fărâmițeze în molecule și atomi, trecând prin fiecare atom de beton armat, descompunându-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
podea; ai arunca-o pe fereastră, chiar și prin fereastra închisă, printre șipcile obloanelor, ca să macine colile ei incoerente; frazele, cuvintele, modemele, fonemele să țâșnească fără a se mai putea recompune într-un limbaj; ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre polarizate; ai azvârli-o prin zid, ca să se fărâmițeze în molecule și atomi, trecând prin fiecare atom de beton armat, descompunându-se în electroni, neutroni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie geamului puțină transparență: apare o figură de femeie într-un nor de blănuri. — Ludmila... - o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o figură de femeie într-un nor de blănuri. — Ludmila... - o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și te chinui să lași geamul în jos, ca să i-o strecori printre țurțurii de gheață ce acoperă trenul cu o crustă groasă. — Cartea pe care o caut, spune figura estompată care întinde și ea un volum similar cu al tău, e cea care dă sens

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii prietene și ostile, lucrurile de care să te bucuri sau cu care să te lupți... Mă gândesc la asta cu toată puterea mea, dar acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca și alți oameni de departe. Noi, batswana, stăteam acolo. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Aș vrea să intru în casa asta. Mma Potsane clătină din cap. — N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

de oi tunse”. L-am dopat... Dar dup-aia mi-a părut rău. Devenise o legumă, se blegise de tot, ce era mai atractiv se pierduse. L-am lăsat în pace, i-am pus pile să aibă o rezervă, cu geamul spre grădină. Mănâncă, citește, scrie... - Ce scrie? - Ultima dată mi-a povestit un soi de eseu despre cum trebuie să te eliberezi de lume, să fii mereu în afara ei ca s-o poți cunoaște, cum numai limbile grele dau oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
puteai să te-ntinzi pe pervaz cât era de lat, cu intrarea cu scări înalte pe care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Când a luat-o spre casă, ea i-a fentat pe urmăritori, a schimbat drumul prin Pușkin, prin spate pe la cămine, să i se piardă urma, n-a mai urcat direct Copoul... Golește cutia cu mucuri de țigară direct pe geam. - Teoria ei de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care, după 1989, numai s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
de marcă. Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și Jerry, am visat cu rățoiul, ne-am jucat de-a indienii, îmi legasem pene și mă dădeam pe față cu vopsea de ouă... am băut, am descoperit tinerețea tumultoasă și muzica rock, pe care-o ascultam cu păturile în geam, de frica Miliției... În curtea noastră trăiam cu toții în armonie... E-adevărat că l-au bătut cu pietre pe Willy, că-i boazgă, și l-au băgat cu capu-n smoală, c-au violat-o pe fata croitoresei și-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
colț, un ciot de mătură și-un teu în altul, pete de la ploaie pe tavan. Parchetul vechi și uns de smoală are câteva boalfe, catedra e spartă, băncile-s de pe vremea luptei de clasă sau de mai înainte. Ochiul de geam de la ușă e lipit cu bandă pentru pachete, unde-ar fi trebuit să fie broasca i-o gaură umplută cu hârtie igienică. Cineva o scoate binișor, să vadă ce se mai petrece prin sală. Parcă suntem într-o clădire din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Știu sigur că stau acolo, am desprins într-o zi placajul din spate să le fac loc să intre. Pentru că, pe lângă perete, au o portiță prin care vin ei și când au adus dulapul, prea mare pentru hol, are și geamuri, le-au blocat intrarea. Nu s-au uitat, muncitorii aveau bocanci grei, au băut vin și-au mâncat hamsii, ei au acoperit intrarea. După ce au adormit și mă prefac și eu că dorm, cu pătura pe ochi, mă ridic, merg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lui Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine să crezi! Îți dai seama?! zbârnâie cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe deocheate, loc de monede și geamuri împroșcate. - Nu-mi spune... - Da, se știa mai demult, dar abia acum a izbucnit scandalul, a dat doamna Pârvulescu totul pe față, n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut o criză la spital când a venit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
fiert și plăcinte cu stafide și cu rahat și poale-n brâu și-au venit și colegii de la serviciu și-au cântat la trompetă și la acordeon. Și-a legat Laurențiu cu fir de undiță mâna mortului și stătea la geam și, când venea cineva să-l pupe, trăgea și se ridica mâna... Și s-au speriat la început, da’ după aceea au râs, „măi puță... ce faci tu acolo?”. Și râdea și bunica, uite la ei ce le trece prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund, aruncă de-acolo, de unde încep trandafirii. Așa, cheamă-i și pe borobeții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
te-au văzut urcând pe șapte cărări? *** Țăndările unei imagini care nu se așază, rămân cu piese în mână, ca oligofrenul c-un cub roșu, caut să-l bag în triunghiul albastru, de unde am luat bucata aceea de scară sau geamurile cu gratii?, nu de aici, din altă parte. Nu se potrivește cu lampa aceea cu abajur cu căluți, care se mișcă, nici cu sticlele cu lapte sparte, nici cu ouăle roșii căzute din sân pe dușumea, nici cu duba în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]