4,992 matches
-
mort? — Nu. —OK, hai să-l chemăm pe Mitch aici. Mitch era prins într-o discuție cu Barb, femeia cu sandale din anvelopă - era o tipă foarte tare ținând cont că probabil trecuse de șaizeci de ani; pe lângă sandalele trăsnite, geanta ei arăta de parcă ar fi fost împletită din bandă magnetică. —Mitch o să-ți povestească despre Neris Hemmings, mi-a promis Nicholas. Apare adesea în emisiuni la TV și i-a ajutat chiar și pe polițai să găsească o fată ucisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la agendă, cu o figură confuză. — Nu e aici. Aș fi putut să jur că era. Mi se tot întâmplă asta, adică, tot pierd lucruri... Și eu pățeam la fel. De atâtea ori eram sigură că am diverse lucruri în geantă, apoi descopeream că nu le am. Am simțit un alt fior de conexiune cu acest Mitch. —Pot să găsesc numărul, a zis. Trebuie să fie undeva pe-acasă. Ce-ar fi să ți-l dau săptămâna viitoare? Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să sară peste aparatele de taxat, sau fugeau - efectiv fugeau - de-a lungul celor 47 de străzi. — Ieși încee-eet, i-am zis lui Aidan. — Recepționat. Agentul ne-a observat pasul leneș. Și-a ridicat brusc privirea de la orice făcea cu geanta diplomat. Se masturba, probabil, am decis mai târziu. —Hei! Ar fi cazul să vă puneți în mișcare, fraților. Nu vă doriți apartamentul? Aidan i-a susținut privirea și i-a spus - trist, de parcă omul îi inspira o nesfârșită milă: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
odată intrat, puteai să cumperi haine de marcă la un preț de nimic; mai erau obiecte promoționale, tratamente gratuite, tombole și o pungă fantastică de bunătăți la ieșire. —Standul nostru e de două ori mai mare anul ăsta, dăm cadou genți de plajă Candy Grrrl și, cireașa de pe tort, am convins-o chiar pe Candace să vină și să facă schimbări de look. Prezența ei acolo ar trebui să atragă o mulțime de lume. Luată pe neașteptate, Ariella n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pufnit în râs. Dar, curios, nu mi-a răspuns. —Vin pe la tine, a zis. A apărut, purtând pantaloni scurți albi (Donna Karan) și un tricou alb minuscul (Armani), lăsând să se vadă brațele și picioarele lungi, bronzate, și cu o geantă albastru electric de la Balenciaga care valorează cam cât chiria pe o lună (cadou de la un client recunoscător) atârnată pe umăr. Avea părul încurcat și răvășit și părea să fi dormit cu machiajul de azi-noapte, dar nu-i stătea rău. Fardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
factorul de protecție cel mai mare, 30, era de un rubiniu aprins, apoi urmau mai multe nuanțe, din ce în ce mai deschise, de roz, până la factorul minim - 4 - care era de un trandafiriu deschis. Arătau superb. Aveam de asemenea sute de tricouri și genți de plajă cadou, nenumărate truse cu mostre, plus fiecare articol de machiaj din stoc, pentru ședințele de schimbare de look ale lui Candace. Tocmai pusesem ultimul luciu de buze la locul lui pe măsuță când a apărut și Lauryn. —Salutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
contactul cu pielea. — Culoarea dispare la contactul cu pielea. Din când în când auzeai câte o voce surprinsă, din înalta societate, care spunea: Oh, bună, Brooke! Lucrezi, ce încântător! Ce mai face mama ta? Aveam o mulțime de mușterii la gențile de plajă cadou (ceva mai puțini la tricouri) și toate trei am dat o serie de mini-consultații: tipul de ten, culori preferate etc., înainte de a asalta femeia cu pricina cu o mulțime de mostre adecvate. Zâmbeam, zâmbeam și tot zâmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
șuierat Lauryn. Și începeți să adunați oameni. Dar s-a dovedit imposibil: mare parte din cele care treceau plănuiau să ia parte la picnicul Salvați Elanul și nu voiau să arate prea dichisite pentru asta. Erau încântate să accepte o geantă de plajă Candy Grrrl și mostre gratuite, dar nu să și „poftească pe scaun“. Candace a lungit cât a putut ședința cu Mackenzie, dar în cele din urmă Mackenzie s-a dat jos de pe scaun și am interceptat-o. —O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a ajunge pe lista inițială de așteptare. Femeile o să facă coadă în fața magazinului înainte chiar să se deschidă. Recipiente de Formula 12 vor trece din mână în mână pe piața neagră. Iar ele vor fi în pragul isteriei. Ca noile genți Chloe la început de sezon, la puterea a zecea. Lucrul cel mai rafinat din New York. Ceea ce e sinonim cu lucrul cel mai rafinat din întreaga lume. Nu-l poți cumpăra cu bani. Nu-l poți obține dacă ai cunoștințe. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu mă hotărâsem dacă aveam să vin după convorbirea telefonică cu Neris sau dacă pur și simplu n-aveam să mă mai întorc. Pentru orice eventualitate, mi-am luat poza înrămată cu Aidan de pe birou, mi-am pus-o în geantă și mi-am luat la revedere de la Teenie și Brooke. Capitolul 48tc "Capitolul 48" Aveam senzația că e noaptea dinaintea celei mai importante zile din viața mea. Eram nerăbdătoare, dar și neliniștită. Aidan, dacă nu răspunzi? Ce mă fac? Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aș fi ghicit-o oricum, a zis Leon. Eram ca frații, știi. Era cel mai bun prieten al meu. Vocea i s-a frânt. —Cel mai bun prieten pe care l-ar fi putut avea cineva. Mecanic, am căutat în geantă și i-am întins un șervețel. Leon și-a îngropat fața în șervețel, lăsând să răzbată suspine înfundate, în timp ce eu mă întrebam dacă îl credeam. Da, m-am hotărât. Îl credeam. Atunci ce se întâmpla? Dar când m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
parcurgeam drumul spre casă. Deși nu băusem un strop în ziua dinainte, mă simțeam de parcă aș fi avut cea mai cruntă mahmureală din viața mea. Am intrat în apartamentul tăcut, am aprins lumina, apoi, încă o dată, am scos plicul din geantă și m-am uitat la fotografia băiețelului care era leit Aidan, dar nu era Aidan. În ajun, în timp ce stăteam pe treapta de la intrare și mă uitam la fotografia băiețelului cu șapca Red Sox, cicatricea de la sprânceană îl dăduse de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
născuse prematur? Dar eram prea agitată și n-am putut să îmi lămuresc datele. Aproape că se legau toate și apoi îmi scăpau iar printre degete. Când a sunat mobilul, aproape că nu l-am auzit pentru că era la fundul genții. —Bună, a spus o voce. Sunt Angelo. M-ai sunat? —Angelo! Da, sunt Anna, sora lui Rachel, ne-am întâlnit... — Sigur, îmi amintesc de tine. Cum o mai duci? Foarte, foarte prost. — Vrei să ne întâlnim la o cafea? — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bună. —Cum te simți? — Pe-atât de bine pe cât mă pot simți având în vedere că soțul meu mort mi-a fost necredincios. Nu ți-a fost necredincios. —Îl urăsc. Nu ți-a fost necredincios. Citește scrisoarea. Unde e? În geantă? Scoate-o de-acolo. Sub privirea ei vigilentă, am desfăcut scrisoarea, fără tragere de inimă, și am încercat s-o citesc, dar cuvintele îmi jucau în fața ochilor. Cu un foșnet ascuțit, i-am întins-o. —Citește-o tu. —OK. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în fiecare dimineață? Da. Eram spăsită. Te-a iubit cu adevărat, scumpo. Așa era. Mi-am amintit ceea ce uitasem: obișnuia să-mi spună de șaizeci de ori pe zi cât de mult mă iubea. Îmi ascundea bilețele de dragoste în genți. Încercase chiar să mă convingă să iau cursuri de autoapărare pentru că, după cum spunea: Nu pot să fiu cu tine în fiecare secundă a fiecărei zile și, dacă ți s-ar întâmpla ceva, m-aș împușca. Nu-i așa, scumpo? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
curând. Moașa este pe drum. Nu încerca să mă îmbrobodești, ea nu poate să-mi facă anestezie, doar bărbatul poate. Infirmiera a ieșit și contracția a trecut. Se întâmplă ceva acolo? a întrebat Jacqui. Și-a scos o pudrieră din geantă, apoi a ținut oglinda între picioare, dar n-a reușit să vadă deasupra abdomenului rotunjit. —La naiba. Apoi și-a privit fața. — Uite în ce hal arăt, sunt toată roșie și îmi lucește fața. S-a pieptănat, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am ținut după semnele care conduceau înspre Sosiri. În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea să fie de acord. Dogly se întorcea în Boston, la origini. Avea să-mi lipsească, dar făceam ceea ce trebuia să fac. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
doar pe mine. Insatisfacția a fost de partea celor care mă voiau aspru pedepsit și nu am înțeles de ce? Seria de șicane pe care mi le-au făcut; manuale, caiete scoase din ghiozdan, aruncate pe jos și călcate în picioare, geanta de școală aruncată la etaj, apostrofări și jigniri de felul „Mai lasă-ne cu prostiile astea, ciudatule!”, când încercam să vorbesc despre cărți de curând citite, au făcut să mă închid în mine. Așa mă apăr, evitând conflictele de orice
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
o barcă minusculă încremenit la linia orizontului. Salutaaaaare, spuse Sampath, încântat de ocazia de a poza. Nu ești tu băiatul care trimitea în secret scrisori de amor fetei aceleia de la școala mănăstirească? Bietul fotograf fu așa surprins că-și scăpă geanta cu echipamentele. — Nu-i da atenție, spuse împăciuitor domnul Chawla. Știe el cumva lucrurile astea. Dar, te rog, nu-ți face griji, nu mai spun nimănui. Și totuși, în ciuda cuvintelor binevoitoare ale domnului Chawla, fotografului îi trebuiră câteva minute bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu o nouă problemă. Dacă și înainte erau o pacoste, erau mai mult cum sunt copiii obraznici, le spuse domnișoara Jyotsna cu tristețe celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochii strălucitori și buzele trădând afectarea, de parcă era vorba de o altă față, fața cea adevărată ascunsă în spatele măștii de piele. — OK. Coboară din mașină. Am spus afară din blestemata asta de mașină! — Da, da, am spus eu, trăgându-mi geanta spre mine. — Douăzeci și doi de dolari, a spus el. Poftim, uită-te la aparat. — Nu-ți dau nimic, jegule. Își întinse mâna spre bord, fără să mă scape din priviri și acționă un buton. Toate cele patru uși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aveam în buzunarul de la spate câteva bancnote rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de spus. Și iată-mă rămas cu geanta-n mână, stând buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luptătoare prea bună, și eu, oricum, sunt prea înspăimântat Am continuat să merg spre vest și, după un cvatral, m-am întors către sud. Am reușit să prind un taxi pe Ninety-Sixth - cum am deschis portiera, mi-am și aruncat geanta pe banchetă. Șoferul s-a întors, privirile noastre întâlnindu-se într-un chip oribil. — Ashbery, i-am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei doi dolari pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cameră. În fine, uite și cineva care se pricepe, într-adevăr, la chiloți, mi-am spus eu. Pielea ei avea un colorit de un exotism caraghios. De unde era? Borneo, Madagascar, Mercury? Își acoperise fața cu o mână în timp ce își căuta geanta. Nu-i păsa că cineva putea să-i vadă sânii de mahon. Lucrurile stăteau ca și cum o mulțime de oameni îi pipăiseră deja. În spatele ei, cămăruța iară geamuri strălucea ca un filament. Am fost în astfel de băi, băi cu baterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]