3,734 matches
-
Numai așa cred că un om, un artist, și-ar putea îndeplini menirea. Restul e literatură, colecție de trucuri stăpânite mai bine sau mai rău, bucăți de hârtie mâzgălită cu gudron, pe care nu dă nimeni doi bani, oricât de geniale ar fi rândurile de semne grafice, care, curând, tot nu vor mai fi înțelese." Rostise vorbele astea pătimaș, cu o expresie amară. Tăcu apoi mult, în seara aurie. Așezat în patru labe, Marcel construia pe parchet un castel din cuburi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Elena lui ocupau vila de metal și sticlă care fusese ridicată pe fundațiile fostului bloc. Înconjurați de puternicul miros de ozon, trăiau liniștiți, începură să-și dea seama că îmbătrînesc când își căsătoriră băiatul. Profesorul era recunoscut ca un impresar genial, dar de la un timp nimeni nu părea să mai aibă nevoie de el. Mai era invitat pe la congrese, ca președinte onorific, dar ceea ce i se cerea, mereu și mereu, era să povestească împrejurările în care-l cunoscuse pe Emil Popescu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
auzit din nou pe Caimata, pretențios și protector, și vorbindu-i totuși cu venerație, aproape cu evlavie. De câte ori îl întîlnea, nu-i putea vorbi de altceva: "Degeaba, Ieronime tată, începea punîndu-i mâna lui grea pe umeri. Cât o fi de genial conu Manolache în muzică, nu-l întrece nimeni în șah. Ar fi putut ajunge oricând campion pe țară. Oricînd! Dar nu vrea. Nu-l interesează. În finală se lasă bătut, parcă ar vrea să ne facă în necaz nouă: nouă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brav popor/ Ce-i viteaz cu-n vechi renume/ În luptă triumfător) și continuau cu programe de știri și reportaje care vă vorbeau despre miracolele industriei făuritoare de produse de Înaltă tehnicitate și ale agriculturii de basm - aflate sub cîrmuirea Genialului. Iar presa scrisă era un instrument grotesc de preamărire a puterii, la fel de prăbușit În derizoriu. Cenzura ceaușistă era ca un zid În spatele căruia Omul Nou ar fi trebuit să Își desăvîrșească Îndobitocirea. Atunci nu știați că pe 4 iunie frontul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-i fac o vizită lui Emil. Poate că aș putea afla ce se Întîmplă În Craiova, aș afla dacă lucrurile sînt chiar așa de grave. Mă uit la ceasul de deasupra ușii. E doișpe și zece. Mintea produce un calcul genial În simplitatea lui: dacă Îl vizitez la cabinet În jur de ora două, am șanse să-l prind hrănindu-se cu ce și-o fi adus el de-acasă (mă Îndoiesc că e un adept al pilafurilor dietetice de la cantina
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
înflăcărata lui iubire de țară.) „Eu, care am propus și reușit ca Academia Română s-o numere printre membrii ei de onoare, cred cu toată convingerea că între cine cântă modern în românește după inspirații total străine și între cine aduce, genial, acordurile misterioase ale sufletului nostru într-una din cele mai mari literaturi ale lumii e de preferat cu admirație acesta.” La rândul său, George Călinescu scria în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”: „Contesa Anne de Noailles este o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
sau problema sau afecțiunea respectivă și că tratează efectul doar și are în vedere doar structura fizică a omului, când el de fapt are mai multe (în general sunt recunoscute 7 structuri). Nu se ține cont de lucrul acela absolut genial pe care l-a afirmat Hipocrate: ”alimentele voastre să vă fie medicamente, iar medicamentele alimente”. Deci ce mâncăm ne influențează extrem de mult. Extraordinar de mult. Mult mai mult decât se recunoaște îndeobște. De ce? Ceea ce mâncăm ne afectează CLAR structura fizică
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
min ciună paranoică, fotbal politic, șantaje profitabile buzu narelor Bossului, ca să nu mai spun de mulțimea scrisorilor incomode, venite cu plângeri de la „oamenii muncii“ și livrate Secției de Presă, când nu direct „orga nelor abilitate să mențină ordinea și disciplina“. Genial manipulator, Păunescu îi făcea să plângă-n hohote pe ardeleni cu „Lancea lui Horea“, figura de Christ răstignit pe crucea istoriei a lui Avram Iancu și „Treceți batalioane române Carpații“. Pe basarabeni cu Ștefan cel Mare, Doina și „ne e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit, cât pentru modul în care a făcut-o. Alte împrejurări care să explice ceea ce am numit "insolația mea elină", mai veche și, din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la "Timpul" am în fiece zi de umplut o coală de tipar (împreună cu Slavici) și această masturbație intelectuală ne face incapabili de a ne aduna mințile. Junimii de-aici i s-a stricat rostul cu Rossi. Pîn'la venirea acestui genial actor, țineam regulat vinerile ședință în cari s-a citit aforismele lui Schopenhauer, capitole din Bălcescu, o novelă a lui Slavici, Gura satului, o traducere în versuri a lui Ruy-Blas (Ol[lănescu ]), apoi versurile mele ce vi le trimit, c-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îndeajuns de lată ca să te culci Te îngrămădeai în ea cum puteai, trăind de-a curmezișul; somnul aici era o cădere, veghea o ghemuire. Dragul meu, invenția aceasta simplă era ― și când vorbesc așa știu bine ce spun ― cu adevărat genială. În fiecare zi, cu trupul strâns ca într-un clește, clipă de clipă, osânditul afla că e vinovat și că a fi nevinovat înseamnă să te poți întinde cu voioșie din toate mădularele. Puteți să vă închipuiți în temnița aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
oricum și oriunde, chiar ghemuiți într-o carceră, știind ce știa și El, dar nefiind în stare să facem ce-a făcut și să murim așa cum a murit El. Au încercat, firește, să se slujească de moartea Lui. Ce idee genială să ni se spună: Nu sunteți albi ca neaua, bun, ăsta-i lucru știut. Dar n-o să ne pierdem vremea cu fiecare dintre voi. Vom rezolva chestiunea dintr-o dată, pe cruce!" Dar prea mulți oameni se cațără acum pe cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
râsul izbucnește când nici nu te aștepți. Sentința prin care-i osândești pe ceilalți se întoarce până la urmă împotriva ta, pleznindu-te urât peste bot. Atunci, ce-i de făcut? o să-mi spuneți. Vă voi arăta în ce constă ideea mea genială. Am descoperit că, în așteptarea stăpânilor și a bâtei, trebuie să facem ce-a făcut Copernic, adică să inversăm raționamentul, și astfel vom învinge. De vreme ce nu-i poți osândi pe ceilalți fără ca, pe dată, să te judeci pe tine însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în minte și cuvintele regelui Ferdinand când i-a înmânat statmajoristului Ion Antonescu Ordinul Mihai Viteazu: „regele mai mult decât oricare altul din această țară știe cât îți datorează România Mare...” Regele avea în fața sa un militar desăvârșit, un ofițer genial și un om de mare caracter. De aceea nu-l surprinde pe Savel numirea lui Ion Antonescu în funcția de atașat militar în Franța, în 1923 și peste un an în Anglia, până în 1926. El consideră că, în adevăr, la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
zori de zi și cu dimineață nesfârșită... Corabia nebună se duce purtată de valuri și marea va s-o poarte ca pe o mărturie a unui lung ev de beznă fumegândă”. Cât sarcasm manifestă autorul împotriva cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în antiteză: pentru primul remarcă accentuată lui Cupiditate, în timp ce următorului i se atribuie eliberarea robilor țigani, libertatea presei ce a militat activ pentru unire, însuși domnitorul Ghica fiind un înfocat unionist. Și tot din documentele vremii apare figura luminoasă a genialului Barbu Lăutaru, evocat stăruitor în întâlnirea memorabilă din 1846 cu marele muzician Franz Liszt care supra impresionat de exactitatea reproducerii după auz a unei creații a marelui artist, în final îl sărută și întinzându-i paharul îi zice: ,,Bea, Barbule
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
repede cu violență la Băsescu, dându-și mâna cu Geoană. S-a predat cu arme și bagaje celui pe care ieri l-a combătut și s-au pupat în „Piața independenței”, cum a spus-o magistral un personaj de-al genialului Nenea Iancu. Și astăzi e valabil și ne-ar trebui un nou „Nenea Iancu”. S-au luat măsuri ca alegerile să se desfășoare corect. Aproape 50 de mii de persoane vor asigura supravegherea alegerilor. Avem și observatori străini așa cum se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
poet minor, un fel de versificator de duzină, un veleitar. Apolo, ca poet, nu era bun decât să-i ducă bagajele lui Homer. În schimb, ideea preoților săi de a stabili că Pythia trebuia să fie, obligatoriu, analfabetă a fost genială. Căci ignoranța ei o apropia de rolul de interpretă a zeilor. Ulterior, în felul meu sinuos, am ajuns să mă interesez de oracole fără asemenea ironii, iar azi, dacă aș urca povârnișul de la Delfi, aș avea de pus pietrelor o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Ar fi dat orice numai s-o poată picta, dar cu siguranță cînd Julius se va Întoarce la Lima el va fi la Cuzco sau la Puno, Încă nu cunoștea locurile astea. Lui Peter i se părea pur și simplu genială versiunea naivă pe care Julius i-o prezenta despre strălucirea familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt nici n-ar putea rezista mai mult fără puțină cafea sau puțin ceai, Îi tremură mîinile, dar reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să stropească o stea cu whisky, azvîrli paharul În Înaltul cerului, izbucnind ipso facto Într-un hohot formidabil și după el toți cei din grupul În care se afla și cînd se mai opreau puțin din rîs le explicau celorlalți geniala replică a jucătorului de golf, gluma s-a răspîndit peste tot, „ești grozav, Juan Lucas“, spuse o femeie, Lastarria ar fi fost În stare să-l poarte pe umeri, iar arhitectul la modă rîdea și el și o urmărea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cărora s-a ridicat un turn subțire de o sută de metri înălțime, având în vârf un fel de stea enormă! Dar e imposibil de descris clădirea asta nebunească, trebuie văzută cu ochii. „E faimoasa Mole Antonelliana, opera unui arhitect genial și dement din secolul al XIX-lea. Mă reție și grotesc, kitsch curat, dar la o scară la care kitsch-ul devine fantastic, copleșitor. Nu mai există așa ceva în lume“, ni se spuse. După ce ne-am scrân tit gâturile privind
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu chitări electrice și ne-au cântat, acom paniați de mișu nătoarele groupies, bete de nu mai știau de ele, ce altceva decât There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven... A fost însă genial pe lângă răspunsul nostru, căci ne-au somat să cântăm și noi ceva românesc, ceva specific... După o con sultare grăbită cu poetele anta goniste, am constatat că singurul cântec pe care-l știam toți trei era „C-așa beu oamenii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a lansat într-o schemă desenată pe tablă, cu foarte multe ramuri și opoziții în care ne-am prins repede ure chile. Vorbea în tot acest timp inspirat, ca un actor, plasându-și poantele și efectele cu mare efica citate... „Genial!“, l-am auzit șoptind lângă mine pe Laurențiu, care privea trans portat schema de pe tablă. Rodica, Liviu, Călin și Ariadna păreau că pricep ceva, pe când noi, ăștia, mai cu literatura, Ștefan, Bog dan, Elisabeta și cu mine, primeam reve lația
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să-și vadă publicate producțiile așa-zise literare. Cerem să se analizeze cu toată seriozitatea situația, să se discute în plen cu toată lumea, pentru a se scoate la iveală adevărul și numai el. Că, dacă era tovarășul profesor așa de genial cum se crede, rămânea, probabil, în orașul universitar în care și-a făcut studiile, fie la facultate, fie în alt loc. De ce se laudă că l-au cerut acolo dar, din motive obiective, n-a putut părăsi orașul? A aranjat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]