31,702 matches
-
profesorul nu stătea atât de liniștit ca Sonia, - care intuise situația și a reacționat cum trebuia într-un asemenea caz - fără să reacționeze, să se miște, să scoată vreun cuvânt și dacă încerca să deschidă gura sau dacă schița vreun gest să se apere atunci era lovit puternic de aceștia, de persoanele chemate în ajutor, din gruparea lor și de agenții firmei T. AG.R.S.Z de pază, plătită din banii elevilor dar care făceau ce li se comanda. Apoi Chiștoroaia
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
pe colegul meu de birou. - Ce-i asta? s-a mirat el. I-am explicat, dar n-a părut deosebit de încântat. E greu de crezut cât de multă brânză conține o cutie de 250 grame, de import. Ieri, cu un gest discret, am întrodus fromajul în cutia cu resturi menajere. Soția nu m-a întrebat nimic, nici măcar nu s-a mirat că ies să duc gunoiul din proprie inițiativă. Am pășit distins și elegant, așa cum se cuvine în asemenea împrejurări. La
SCHIŢE UMORISTICE (28) – BLAZON IMAGINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382709_a_384038]
-
lacrima de rouă i-o dărui neîncetat apoi voi găsi urma numărului patru cifre ciudate în care înțeleg că doi comunică cad în vid apoi se anină timpul în cui o ia de la început pentru un final-început grandios în metaforizarea gesturilor neterminate aștept tac mă rog la răspântii de verbe încep dansul câteva gheare îmi inserează adânc iubirea în gleznele golite de așteptări da. probabil că va fi un an mai bun Kiki, tu ce spui, draga mea? Anne Marie Bejliu
2017 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382774_a_384103]
-
întrebe Ramona. - Las-o tu pe Ramona. Când ne putem întâlni pentru a sta de vorbă? - Vrei să afli acum? Niciodată, Viorel, nu va mai exista ceva între noi. Consideră fapta ta din biroul de la fermă un abuz și un gest necugetat, te rog să-l uiți, dar nu încerca să-l mai repeți. Am un prieten de care m-am îndrăgostit și îl iubesc, așa cum mă iubește și el pe mine și așa cum o iubești și tu pe Ramona, soția
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
voie sau nu știu eu dacă nu cumva totul este cu voia subconștientului care cu palma esențelor acoperă rațiunea blând sau acid mă ridic și încerc să uit tararea păstrând verticală întregului totuși totul îmi pare o coborâre că un gest înaintaș al urcușului permanent al sinelui spre sinele superior pe care clipă de clipă îl simt mai aproape mai rece în însingurarea lui clipă unică a rugăciunii mă întoarce nu mai știu gradul pe care-l descrie unghiul obtuz în
COBORÂRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382800_a_384129]
-
nimic mocnește crima; se știe cîtă migală presupune această aparentă neglijență stilistică - de la imaginea atît de expresivă în nervozitatea ei (Silviu Stavilă) pînă la sunet și montaj. Regizorul are - printre altele - simțul "spunerii firești", al umorului zgrunțuros și al micului gest memorabil (ca mostre de imagini emblematice, de reținut profilul lui Papadopol, la volan - după ce a văzut reglarea de conturi - și acasă, singur la masă, profilul unui om speriat și trist, care a înțeles ("...nu mă supăra, că săriți de pe hartă
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
apucaseră să comunice. Lipsa de comunicare este - cum am spus - viciul ascuns vizat și în cazul părinților. Tatăl eroinelor e un profesor de matematică supus excedentului de puritanism al soției care obligă întreaga familie la un stupid comportament și inepte gesturi de penitență (vezi distrugerea discurilor favorite). James Woods îi dezvăluie personajului mărginirea și obtuzitatea pînă la nebunia care-l face să vorbească mereu de unul singur. Kathleen Turner nu s-a dat în lături să portretizeze bigotismul deplasat al mamei
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
magistral de Terrence Malick - izbutește să-și conducă personajele pe linia subțire dintre viață și moarte, dintre patetic și ridicol, dintre dramatic și ironic. Fiindcă - la urma urmei, frondă este orice sinucidere, împlinită sau doar schițată, reală ori simbolică. Un gest tragi-comic de inconștiență, săvîrșit fără a-i realiza consecințele implacabile, caracterul ireversibil. Mai întîi mezina - suava Hanna Hall - după o tentativă eșuată se aruncă pe geam tocmai în timpul unei petreceri - penibilă, e drept - organizată la sfatul medicului psihiatru (nu întîmplător
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
această trupă tînără este un pariu cîștigat. În capul listei, Hamlet - Sorin Leoveanu (pe care Vlad Mugur l-a descoperit la Craiova). Impresionant acest tînăr actor, riguros și "nebun", expresiv și puternic. Nu-ți poți lua ochii de la el. Fiecare gest, fiecare expresie înseamnă tot atîtea nuanțe, idei care conving și emoționează. N-am simțit nici o secundă efectul, presiunea mizei acestui rol la douăzeci și ceva de ani, la începutul unui drum lung. Ofelia - Luiza Cocora; este una dintre cele mai
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
istorie personală: interviuri anterevoluționare cu alți oameni "dubluidentitari" (Paul Goma, Dorin Tudoran), observarea a două societăți atît de diferite (olandeză și română), aderarea la anumite modele culturale și nu la cele care se impuneau în România anilor '60. Nu există gest teoretic neînsoțit de un gest individual. Cartea debutează în forță cu un tabel în care societatea comunistă a anilor '70-'80 este comparată cu o societate feudală. În acei ani România a intrat în regresie accelerată, din acest punct de
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
alți oameni "dubluidentitari" (Paul Goma, Dorin Tudoran), observarea a două societăți atît de diferite (olandeză și română), aderarea la anumite modele culturale și nu la cele care se impuneau în România anilor '60. Nu există gest teoretic neînsoțit de un gest individual. Cartea debutează în forță cu un tabel în care societatea comunistă a anilor '70-'80 este comparată cu o societate feudală. În acei ani România a intrat în regresie accelerată, din acest punct de vedere comparația fiind perfect justificată
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
se întrerupe și continuă înclinîndu-se ca un bărbat. E aproape un dans, în care, pentru o clipă, conștient, se dedublează. Femeia trebuie să pretindă a fi bărbat, pentru a-i fi permis să joace un rol de femeie. Prin acest gest de o secundă, ce trimite în atîtea direcții, Viola redevine - acum însă, pentru totdeauna - iubita de departe. Femeia-muză, măritată și inaccesibilă, întrezărită, totuși, sub diverse măști și deghizări. Iar rolul ei, pe scenă, în reprezentațiile viitoare, îl va putea interpreta
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
pot apuca mai mult de o bombonică, brațul lung, însă descărnat al justiției, care a trimis după gratii niște persoane în costum de minier sau cu câte două rânduri de frunze de stejar la cozoroc, îi va elibera, printr-un gest invers, va fi spre mulțumirea noastră că nu vom câștiga nimic. Dar, nu-i așa, nu suntem singurii pe hartă! Ar mai urma, totuși, câteva procedimente judiciare. Desigur că printre atribuțiile supremului bărbat în stat se numără și aceea a
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
tulburat ființa cînd îi vezi fața netedă, zîmbetul neîntrerupt, mersul totdeauna domol, vorba totdeauna potolită, ușor glumeață". Și iată-l pe profesorul de română, dl Berechet. "Dl Berechet e un profesor bătrîn, dar nu bătrînețea îl caracterizează. Nici sfaturi, nici gesturi venerabile, nici melancolii, ci neobosit, filologia. Nu cred că a trecut vreodată o jumătate de oră fără să explice originea vreunui cuvînt. Vorbește tot timpul, singur sau cu orice i-ar ieși în cale, gata să dea noi explicații. Și
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
zvonuri, execuții, procese, jalbe, muzică, dans, coride, broderie, aurărit, croitorie" (p. 47). La fel viața însăși; viața ascunsă cu totul în spatele scenei sărutului matern din tabloul final. Dintr-o viață de om nu rămâne până la urmă decât sublimul unui singur gest de iubire. Iolanda Malamen construiește această lume din enumerații extrem de savuroase (nu este, de altfel, singura "marcă înregistrată" de scrisul lui Ștefan Agopian): Până acum, la vârsta de 25 de ani, sub ochiul ocrotitor al lui Dumnezeu, Felipe a fost
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
face, fir-ar al naibii să fie de competiție și de subdezvoltați și de eficiență; și mai vrem să intrăm în Europa!... Credeam, în timp ce ne înțelegeam mutește că îmi făcea semn să îngenunchi; dar era mai mult un semn, un gest de potolire,... să fiu calm, adică, să-mi vin în fire; cum naiba să-ți vii în fire?... De nemîncare, pe semne, mă apucase amețeala și mă țineam cît mai drept în fața cabinei de nuc ori de abanos privind ca
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
ales al finalului, în care fiecare își spune numele, vîrsta și locul adăpostului: "Alin Briceag, 12 ani, Eroilor". Jocul acestor copii este precis, stimulant, ei știu ce spun, și cine sînt pe scenă, știu că lumile se întrepătrund, știu că gesturile sînt importante, ca și disciplina, ca și situația pe care o joacă, știu că există, pe scenă, respect pentru partener și pentru publicul spectator. Într-adevăr, au reușit să ne convingă că am petrecut o seară de teatru - cu deficiențele
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
fac și mai ales ce spun acești moldoveni și mai puțin tehnica narativă care nu e spectaculoasă. Un observator atent și un ascultător fin se plimbă prin diversele apartamente ale unui bloc din Bacăul zilelor noastre și înregistrează sunetele și gesturile cotidiene. Nu o face cu maximă fidelitate, dar nici cu intervenții auctoriale. Folosește însă un fel de amplificatori de sunet și încetinitori de imagine, în așa fel încît cititorul poate vedea un spectacol descompus. Limbajul personajelor se desface și lasă
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
maximă fidelitate, dar nici cu intervenții auctoriale. Folosește însă un fel de amplificatori de sunet și încetinitori de imagine, în așa fel încît cititorul poate vedea un spectacol descompus. Limbajul personajelor se desface și lasă la vedere resorturile comice din spatele gesturilor fundamentale, reziduurile de limbă de lemn dintr-o conversație amoroasă, toată meschinăria ascunsă în celulele nu tocmai etanșe ale unui bloc de locuințe. Genul proxim al acestui tip de roman ar fi interbelicul Carlton al lui Cezar Petrescu, iar diferența
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
un pic de ei." Se pare că Simion liftnicul a avut o bună intuiție. Sportul și mai ales fotbalul par să fie ultimul catalizator al interesului public de la noi. Tot acest roman e un spectacol cu marionete în care barocul gesturilor îngroșate și comicul exagerat se altoiesc pe un realism de fond, pe toate micile realități de bîlci ale acestui deceniu colorat. Nu trebuie neglijat însă că autorul surprinde și o dimensiune delicată, lilială a unora dintre aceste realități. Dincolo de atitudinea
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
pe care numai cei drepți se pot sprijini. La vârsta patriarhilor, marele rabin Alexandru Șafran se întoarce cu gândul spre anii trăiți în România, rememorând suferințe și momente de mare tensiune în confruntarea cu unii dintre puternicii zilei, dar și gesturi de profundă înțelegere și compasiune omenească și de solidaritate fraternă din partea altora - cum au fost regina-mamă Elena și regele Mihai I. Din tot ce mărturisește și în dialogul transcris în aceste pagini se învederează însă, dincolo de ecourile istoriei adânc tulburătoare
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
retrăim, în toată autenticitatea lui, un eveniment pe care l-am trăit noi sau înaintașii noștri, așa încât, la lumina învățăturii sale sau a avertismentului său, să acționăm în prezent, astăzi și mâine, aici și acum. Memoria nu este doar un gest psihologic, intelectual; memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor. Desigur, memoria trebuie să ne ferească de o repetiție a lucrurilor rele, ca ele să nu se mai întâmple, ceea ce e cu totul de la sine înțeles; dar
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
totală religioasă și spirituală, momente dramatice, dar în același timp de reconfort și sprijin reciproc. Să vă dau un exemplu. Mă găseam la Templul Coral, sinagoga cea mai importantă din capitala țării. Evreii, sărmanii, mă priveau cu atenție, examinând fiecare gest al meu, fiecare mișcare a mea. Dacă ieșeam din sinagogă în timpul slujbei religioase, își ziceau că desigur a intervenit un eveniment important care privește soarta lor, și am trebuit să plec pentru ca să intervin în favoarea lor... În anul 1942, anul "soluției
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
principiile de conduită ale revoluționarilor au fost inspirate de ideologia oficială și asimilate la orele de învățământ politic! "Muncitorii, majoritatea tineri, pun în practică ceea ce au învățat din manualele de marxism: alianța directă, revoluționară dintre tineretul studențesc și muncitori. Toate gesturile lor, toate momentele fraternizării par să fie preluate, să zicem, din Mama de Gorki, a cărei adaptare pentru scenă o văzuseră cu toții." (p. 105) Una dintre ultimele fraze ale cărții în acest sens pune capăt oricărui echivoc: " Dacă vreodată poporul
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
poeziei. Problema merită toată atenția. Studiul din 1939 se încheie cu următoarea definiție: Poezia este un mod ceremonial, ineficient de a comunica iraționalul, este forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcînd ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decît nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii. (Ediția de la E.P.L., 1968, pp. 72-73). E lesne de identificat aici purismul crocean în materie de poezie. Împreună cu toți criticii din generația
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]