6,593 matches
-
mă mândream că eu...― Eu, cu e mare ― am izbutit să-mi croiesc, soarta, să mă pun de-a curmezișul vieții și al lui Dumnezeu!... A trebuit să mă izbesc cu capul de toți pereții până să mă smulg din ghearele rătăcirilor, până să mă regăsesc pe mine însumi, sufletul meu însetat de Dumnezeu și de fericire! ― Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, murmură căpitanul. ― Așa-i? zise Bologa stăruitor, ca și cum aprobarea l-ar fi întărit. Așa-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că asemenea grupare criminală nu putea lucra atât de tainic fără o conducere deosebit de iscusită. Cei prinși nu-și mărturiseau nici în fața ștreangului vinovăția, o dovadă minunată de soliditate a organizației. Ambiția lui secretă a fost, de la început, să pună gheara pe șeful bandei. Aceasta poate că i-ar dobândi și o decorație, în afară de creșterea prestigiului înaintea tuturor. În sfârșit, Bologa! Pretorul se miră numai cum de nu s-a gândit la el mai de mult și nu l-a supravegheat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se încrucișau încă urmele glasurilor de adineaori, șoapta lui zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
căruia nu i-a venit încă sorocul eliberării. Epoca noastră dispune de confort, nu și de repere valorice. Energia umană s-a concentrat spre tehnică. Iar de acolo se prelinge spre alienare. Epoca modernă a venit cu dezordine afectivă. În ghearele mass-mediei, mapamondul devine thriller ori telenovelă. Alienarea este produsul secundar al progresului. Dezechilibrele planetare pot face ca „ameliorarea” speciei umane să fie împinsă până la dispariție. Arta este tot mai încifrată. Pentru că nici vremurile nu sunt altfel. Purtăm fiecare, ca pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ce fluturi îți zboară ție prin minte, dar s-ar putea să ne fi gândit amândoi la același lucru. Să nu spui că te-ai gândit la prima atestare documentară a existenței unor vii pe meleagurile Iașilor, că îmi pun gheara în gât ca pițigoiul. Uite că mi-am permis un lux ca acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății de neimaginat. Nu suportă captivitatea sub nici un motiv. Se sinucide înfigându-și gheara în gât la prima încercare de a-l pune sub obroc! Și Decebalus per Scorillo a preferat moartea în locul captivității, vere. Aici nu-i vorba numai de libertatea proprie, ci și de onoare. Nu voia să dea propriul popor în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu cumva să credeți că șoimul cel rău o lăsa pe vrabiuță în pace. Mereu dădea târcoale pe la casa motanului să vadă dacă nu cumva acolo se află vrabiuța. Dar de fiecare dată ieșea motanul și era suficient săși arate ghearele ca șoimul să zboare fără să se uite înapoi. Pe măsură ce timpul trecea aripa vrăbiuței se vindeca și aceasta începu câte puțin să zboare. Când s-a vindecat complet și a observat că nu mai este urmărită de șoimul viclean a
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
doriți numai lăsați-mă în pace! Încercă să-l momească însă el nu-i dădu nicio atenție. Începu să meșterească la scaun, îi dădu mai jos speteaza și trecu destul de ușor în spate. Ea se înălță ca o pisică cu ghearele scoase într-un ultim efort de apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pleacă la domiciliile lor. Într-una din zile la ora confesiunilor, poetul mi-a împărtășit părerea sa despre felinele casnice, găsind și câteva asemănări cu o altă ființă care trăiește în casa omului: se pisicește când are interes, își arată ghearele și zgârie dacă nu ești atent, pune stăpânire pe întreaga gospodărie, conduce dictatorial și, în unele cazuri își extinde vânătoarea de șoareci în vecini sau aiurea. I-am spus amicului meu că nu-i împărtășesc întru totul părerea despre cealaltă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ocru, așezate doar la o palmă unele de altele, atât cât să lase loc, între ele, unor înguste zone de parcare. O mișună de pisici de toate culorile se strecoară printre mașini, bătătoare și pubele revărsate, ducând în gură cîte-o gheară palidă de găină sau distrîndu-se sadic cu cîte-un șobolan încă viu. Cățele cu țâțe roze și umflate ca niște tumori își apără vitejește puii cu boturi negre ascunși pe sub vreo placă de beton. Clădirile cele mai impozante de pe strada mea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că-mi dau duhul prin mațele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viața îmi scade mereu. Monștrii mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o însănătoșire grabnică, pentru a se putea externa, știind că mama lui este în spital în urma unei crize, ceea ce aflase din ultima scrisoare pe care i-o trimisese tatăl său. Sălbăticia tulburării în care se afla acum îl cuprinse în ghearele neliniștii. Deodată, gândurile i-au fost întrerupte de o bătaie în ușa salonului în care se afla numai Radu, o rezervă. Nu apucă să răspundă și în salon apăru Angela Ulmeanu, îmbrăcată sobru dar și elegant, având un aer distrus
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
statului. Nu putem sparge ciclul, făcând o labă de rahat, pencă de fiecare dată când invocăm imaginea unei femei, vedem fețele borfașilor sau cele ale lui Lennox sau Toal, și, spre ușurarea noastră, o erecție e imposibilă În asemenea circumstanțe. Ghearele În care ne-a prins teroarea ni se par concrete. Uneori o lasă mai moale, dar niciodată nu ne dau drumul. Mergem din nou, prin Dell, prin lungul pasaj care e aidoma unui vechi tunel feroviar. În tunelul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sensul vechi de „pisică“. Sensul figurat actual al cuvântului, folosit mai ales la plural în forma cătușe „obiect format din două inele metalice legate cu un lanț, cu care se imobilizează mâinile sau picioarele arestaților“, se explică prin asemănarea cu ghearele pisicii care prind, se înfig în ceva. În legătură cu această evoluție semantică, este interesant de semnalat că și cuvântul românesc regional mâță, sinonim al lui pisică, are sensul figurat de „ancoră“. lăpuș Cuvântul regional lăpuș, care denumește diverse plante cu frunze
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
le-arate numai Cu degetul. Tot animalul simte Ce poate: înainte ca vițelului Să-i crească bine coarnele pe frunte, El se repede mânios să-mpungă! Iar puii cei de leu și de panteră Se apără cu gura și cu gheara Când n-au gheare și nici dinți în gură! Și, mai departe, nu vedem cum pasărea Se-ncrede-n àripi, dar în van le cere Un tremurat neputincios de pene! De aceea este-o nebunie-a crede Că cineva a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
degetul. Tot animalul simte Ce poate: înainte ca vițelului Să-i crească bine coarnele pe frunte, El se repede mânios să-mpungă! Iar puii cei de leu și de panteră Se apără cu gura și cu gheara Când n-au gheare și nici dinți în gură! Și, mai departe, nu vedem cum pasărea Se-ncrede-n àripi, dar în van le cere Un tremurat neputincios de pene! De aceea este-o nebunie-a crede Că cineva a dat la lucruri nume
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai spre vest, îl cunosc sub numele de vitalac. La noi, pe vremuri, drobul se mai numea „plăcintă de cighir“ (çeger înseamnă, în turcă, măruntaie; împreună, ficatul și plămânii purtau denumirea takim, cuvânt de la care provine tacâmul nostru, adică aripile, ghearele și gâturile de pasăre). Acest tip de mâncare este foarte larg răspândit (turcii au învățat și ei să facă un drob numit kokoreç, bulgarii gătesc drob sarma - cu orez [!], deși nu aceasta ar fi cea mai mare bizarerie pentru noi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de Rufus din Ephes. A rămas și ca specialist în chirurgia ganglionilor, tumorilor de suprafață, uterine, mamare etc. Orizontului teoretic aprofundat îi adaugă experiența sa de chirurg cu dotație. El este cel care descrie cancerul ca pe un „rac cu gheare“. Aetius din Amida (sec. IV) îmbină date medicale cu formule incantatorii magice și vindecări creștine. S-a specializat în diagnostic și uroscopie. Este considerat ca primul mare medic creștin. Făcuse studii în Alexandria și ajunge medic la curtea lui Iustinian
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
drumul dinspre Șuletea apăru călare în galop poștașul. „Ci grabî așa mare a fi având moș Bălăuță?!? se întrebă Anton mirat, pentru că nu l-a văzut galopând așa niciodată. Și, o presimțire rea i se prinse de inimă ca o gheară. - Să trăiești, măi Antoane. Tătâne-tu, Toma, i-acasă? și fără să aștepte răspunsul, ștergându-și fruntea de nădușeală, îi întinse un plic sigilat, zicându-i: Îț‟ aduc o depeșă, măi! Anton a rămas înțepenit, așa cum l-a prins vremea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care i se înfipsese în gâtlej. Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groaznic când nu poți plânge...! Amintirile se depănau cu repeziciune... îi era rușine de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
betegi ori sufereau de ceva, aveau fețe chinuite... Satele se urâțiseră... Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se întâmplase. Dar Nieve găsise soluția de una singură, punând mâna pe o slujbă în afara acestei industrii informatice și întorcând astfel situația în favoarea lor. În tot acest răstimp, reușise să rămână optimistă și să-l smulgă și pe el din ghearele disperării. Pentru că starea lui de spirit fusese una de disperare. În jurul lui vedea atâția oameni calificați căutând o slujbă, iar printre miile de astfel de șomeri, el era unul singur, și nu avea nici măcar aceleași cunoștințe ca restul. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai multă personalitate și o minte brici. Dacă nu câștigăm, îmi mănânc toată maculatura, spuse el. Am de gând s-o racolez pe Sally de la recepție - se pricepe grozav la filme și seriale și chestii din astea; am pus deja gheara pe Walter și Dec de la managementul investițiilor pentru muzică și sport; și pe Laura, care se pricepe la politică. Eu sunt omul cu literatura, iar tu te ocupi de cultură generală și de toate problemele alea de logică țicnite. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lui tăică-tu, e al amantului. Și el e tot profesor. Clem l-a întâlnit când ducea niște copii într-una din taberele acelea sportive de sfârșit de săptămână. —Uau, femeia aia e periculoasă pe teren, observă Darcey. Așa a pus gheara și pe tata. A fost nevoită să-i spună, era clar că nu se putea să fie al lui. Iar celălalt nici nu vrea să audă. Știu că eu am întrebat, dar parcă totuși nu voiam să aflu atâtea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]