2,232 matches
-
erau verii săi, au servit Casa de Austria cu distincție. El a vrut să o căsătorească pe fiica sa Maria Tereza cu fratele mai mare al lui Francisc, Leopold Clement. După moartea lui Clement Leopold, Carol l-a ales ca ginere pe fratele său mai mic. Francisc a crescut la Viena cu Maria Tereza, cu înțelegerea că aceștia urmau să se căsătorească, iar între ei a apărut o afecțiune reală. Francisc Stefan de Lorena i-a succedat tatălui său ca Duce
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
după războiul ruso-turc din același an, când domnitorul Dimitrie Cantemir a luat calea Rusiei. După dispariția acestei mănăstiri, toate bunurile sale au trecut la Mănăstirea Dancu. În anul 1812, Spiridon Papadopol și soția sa Ruxandra, împreună cu fiica lor Anastasia și ginerele Anastasie Căminaș, au zidit actuala biserică din satul Păun, aflat în apropierea Iașului. Biserica a primit hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel (prăznuit la 29 iunie). Osemintele ctitorilor au fost îngropate în naos, portretele lor fiind păstrate o perioadă în
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
1498, la vârsta de 28 de ani, fără a se bucura pe deplin de rezultatele eforturilor sale.L-a urmat vărul sau Ludovic al XII-lea, dar apogeul istoric al castelului va fi atins sub Francisc I, vărul și totodată ginerele lui Ludovic al XII-lea.În 1515 acesta l-a invitat aici pe Leonardo da Vinci (artistul avea pe atunci 64 de ani), care și-a trăit ultimii ani și a și fost îngropat aici. La începutul secolului al XVII
Castelul Amboise () [Corola-website/Science/316911_a_318240]
-
sângeroasă dintre aceste lupte a fost aceea provocată de chestiunea califatului, de care Coranul nu s-a ocupat. Cui trebuia să-i revină, după Muḥammad, guvernarea noii comunități? La această întrebare textul Coranului nu oferă nici un răspuns. După moartea profetului, ginerele său, ‘Alī, a pretins că are anumite prerogative care îl îndreptățesc să primească succesiunea. Cu toate acestea, comunitatea musulmanilor, prin grupul reprezentanților ei, a respins de trei ori pretențiile lui ‘Alī, anulându-i candidatura. S-a convenit însă că „moștenirea
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
definitivă, ansamblul de atitudini ale profetului în împrejurări determinate, referință pentru cazurile astfel deja discutate și model pentru cazurile noi. La celălalt pol, șiiți au considerat că scânteia divină supraviețuiește în "bărbații familiei" adică în 'Ali, văr și mai ales ginere al profetului, și în descendenții săi. Pentru unii, califul ("ḫalīfa") nu trebuia să fie decât un "înlocuitor" al profetului, însărcinat cu perpetuarea și aplicarea gândirii sale. Pentru ceilalți, dimpotrivă, autoritatea, dreptul, justiția și toate semnele puterii nu puteau să fie
Umma () [Corola-website/Science/328994_a_330323]
-
slujitori au fost, conform datelor existente, Ioan Streulea 1728-1826, Dimitrie Boia, de la care biserica are cimitirul care-i poartă numele, Ioan Sava 1756-1837, apoi fii preotului Sava, Constantin Dimitrie și Pamfilie 1791 -1865, Luca Sava 1857-1877, Dumitru Pamfiloi 1850-1929 și ginerele lui, Nicolae Vlad Stejar 1883-1928, Pompiliu Acelenescu 1929-1940, Simion Mogoș 1940-1942, Irimie Victor 1943-1958, Valeriu Ciorea 1943-1974, Gheorghe Buzea 1959-1976, Oltean Pavel 1976 până în prezent.
Biserica Buna Vestire din Jina () [Corola-website/Science/325425_a_326754]
-
a văzut nevoit să se adăpostească în San Marino, în vreme ce Otto primea omagiul nobililor italieni, se căsătorea cu Adelaida și își asuma titlul de rege al longobarzilor. După aceea, Otto I "cel Mare" a revenit în Germania, numindu-l pe ginerele său, Conrad "cel Roșu" de Lorena ca regent la Pavia. Prin intermediul lui Conrad, Berengar apare la adunarea imperială din 952 de la Augsburg, unde prestează omagiu lui Otto "cel Mare". Ca urmare, el și cu fiul său Adalbert se mențin ca
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
copil din cei 17 ai părinților săi care a supraviețuit copilăriei. La sfârșitul anului 1688, în ceea ce a devenit cunoscut ca "Revoluția glorioasă", regele romano-catolic Iacob al II-lea al Angliei, Scoției și Irlandei a fost detronat de nepotul și ginerele său, protestantul William Henry de Orania. William și soția sa - fiica cea mare a lui Iacob-, Maria, au fost recunoscuți de parlamentul englez și scoțian ca rege și regină. Cum ei nu au avut copii, sora mai mică a Mariei
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
de Montferrat a fost o marcă din Regatul de Italia. Inițial parte a mărcii Liguriei occidentale ("Marca Liguriae Occidentalis") instituite de regele Berengar al II-lea de Italia în jurul anului 950, regiunea Montferratului a fost constituită ca "marca Aleramica" pentru ginerele său, Aleramo. După 1574, marca de Montferrat a fost promovată ca ducat. După ce regele Germaniei Otto I "cel Mare" a invadat Italia în anul 961 și l-a înlăturat pe regele Berengar al II-lea, el a început, în același
Marca de Montferrat () [Corola-website/Science/324911_a_326240]
-
Canossa. Ca mulțumire pentru medierea Adelaidei și familiei sale, Henric al IV-lea i-a donat Bugey și a primit-o înapoi pe Bertha, după care a revenit în Germania. Ulterior, Adelaida a jucat rolul der mediator între cei doi gineri ai săi, Henric al IV-lea și Rudolf de Rheinfeld, ambii pretendenți pentru tronul Germaniei, în războaiele dintre aceștia din anii 80. Ea a fost un adversar al Reformei gregoriene, deși onora papalitatea și proteja autonomia abațiilor. În 1091, Adelaida
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
de 7 martie 1138, în prezența legatului papal Theodwin. Șase zile mai tîrziu (13 martie), el a fost încoronat solemn la Aachen și a fost confirmat la Bamberg de către diferiți principi din sudul Germaniei. Dat fiind că Henric cel Mândru, ginere și considerat moștenitor al lui Lothar și totodată cel mai puternic principe al Germaniei, a refuzat să îl recunoască pe noul rege, Conrad l-a deposedat de toate posesiunile sale, oferind ducatul de Saxonia lui Albert Ursul, iar pe cel
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
după cum reiese din documentul din 30 iunie 1519. Satul făcea parte dintr-un domeniu mai întins al lui Iuban, fieful său fiind, cel mai probabil, la Ibănești, așezare situată nu departe de Cordăreni. De la Iuban satul trece la fiul (sau ginerele) său, Andreico, care îl lasă moștenire fiicei sale Neaga, aceasta stăpânindu-l în vremea lui Ștefan cel Mare. Copiii Neagăi, din care documentele îl pomenesc numai pe Ieremia, nu știm din ce motive, fac în perioada 1504-1517,schimbul de care
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
din secolul al XVIII-lea menționăm că un singur document din 1641 îl atestă ca stăpân în Cordăreni și pe Toma Cantacuzino mare stolnic. Pe această filieră va intra în Cordăreni, spre mijlocul veacului al XVIII-lea, și Aristarh Hrisoscoleu, ginerele lui Iordachi Cantacuzino. În veacul al XVIII-lea numărul stăpânilor din Cordăreni se restrânge. Trecător, vor stăpâni aici Toader Calmuțchi, Aristarh Hrisoscoleu, neamul Onciul și Anița Ghenghioaia. Cele mai mari ocini și pentru durate mari de timp, le vor avea
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai adesea ca uricar, dar și ca stolnic al doilea sau vornic de Câmpulung Rusesc. Ginerele lui Miron, Afendule(a) era, după cum pare a indica numele său, grec. De la prima apariție a acestui personaj în documente, se vede că este un om cu bani. Astfel, în aprilie 1742, îl împrumuta cu 200 de lei pe socrul
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
sa-u finalizat print-un abces hepatic. În timpul vieții lui Spiegel au fost publicate numai lucrările "Isagoge in rem herbariam libri duo", "De semitertiana libri quatuor" (unde a descris malaria - "febris semitertiana"), și un studiu pe tenii. După moartea lui Spiegel ginerele său, Liberalis Crema, a publicat cartea lui Spiegel despre embriologie ("De formatu foetu") și Daniel Rindfleisch (cunoscut sub numele Bucretius), a editat importanta lucrare anatomică a lui Spiegel, "De humani corporis fabrica". Deoarece manuscrisul nu avea ilustrații, Bucretius a obținut
Adriaan van den Spiegel () [Corola-website/Science/326919_a_328248]
-
de guvernator iar anul următor a fost trimis în lagăre de concentrare, unde a rămas până a fost eliberat de forțele americane. A fost nepot al împăratului Frederic al III-lea al Germaniei și strănepot al reginei Victoria, ca și ginere al regelui Victor Emmanuel al III-lea al Italiei. Ruda sa Prințul Filip al Greciei și Danemarcei (soțul reginei Elisabeta a II-a) a fost numit după el la 10 iunie 1921. Philipp s-a născut la Schloss Rumpenheim în
Philipp, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/326446_a_327775]
-
severă după ce a petrecut o noapte într-un pat cu apă. Warren se întâlnește cu familia logodnicului fiicei sale și încearcă din nou, fără succes, să o descurajeze pe Jeannie să nu se căsătorească. Schmidt fuge după ce mama viitorului său ginere se dă la el într-un jacuzzi. El ia parte la nuntă și rostește un discurs în care își ascunde dezaprobarea lui față de căsătoria lui Jeannie. La întoarcerea sa acasă, în Omaha, el îi scrie orfanului Ndugu. Schmidt se plânge
Totul despre Schmidt (film) () [Corola-website/Science/326451_a_327780]
-
o ambuscadă, așa încât Takeo își duce armata pe altă rută, trecând munții și râul Kibi, folosind un pod făcut de Jo-An și câțiva proscriși. După o scurtă confruntare cu niște bandiți, armata ajunge la Maruyama, domeniul moștenit de Kaede. Însă ginerele Doamnei Maruyama, Iida Nariaki, văr cu Iida Sadamu, a ajuns acolo înaintea lor, însă armata lui Takeo reușește să o înfrângă pe a lui și să îl omoare. Între timp, Shizuka și Kondo Kiichi ajung în satul ascuns Muto, unde
Strălucirea lunii, adierea vântului () [Corola-website/Science/323536_a_324865]
-
de patru ani. Viorel Isticioaia Budară și-a obținut licența în limba și literatura chineză chiar în Chină. Intrat în serviciul diplomatic în 1978, el a mai deținut funcții în ambasadele României în Coreea de Sud, Japonia și Marea Britanie. Diplomatul român este ginerele lui Romulus Budura, fost ambasador la Beijig, un sinolog care a studiat limba și cultură chineză încă din anii ’50. Viorel Isticioaia Budura are acum de gestionat o arie mult mai mare, de la Chină, Afganistan, India, Japonia, Australia și Nouă
Viorel Isticioaia-Budura () [Corola-website/Science/323644_a_324973]
-
a literaturii. Printre aceștia a fost prezent și Victor Hugo care a ținut un discurs: În 1854, Alexandre Dumas organizează o strângere de fonduri pentru realizarea unui bust al lui Frédéric Soulié. Lucrarea a fost realizată de către sculptorul Auguste Clésinger, ginerele lui George Sand, fiind destinată pentru piatră funerală. Era în plan amplasarea unui alt bust al scriitorului în Mirepoix, dar sora acestuia a refuzat. După decesul lui Soulié, moare și tatăl său, în 10 februarie 1848. Drepturile de autor au
Frédéric Soulié () [Corola-website/Science/323683_a_325012]
-
au fost abandonate. Maria Anna s-a îndrăgostit de Karl Alexander de Lorena, fratele mai mic al soțului Mariei Tereza, Francis Stephen. A existat o rezistență considerabilă la căsătoria lor, și nu în ultimul rând dorința tatălui ei pentru un ginere mai important din punct de vedere politic. Numai după decesul tatălui ei, Elizabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel și-a dat acordul pentru căsătorie, care a avut loc la 7 ianuarie 1744 la Augustinerkirche. La câteva săptămâni după nuntă, cuplul a fost
Maria Anna de Austria (1718-1744) () [Corola-website/Science/323733_a_325062]
-
să plătească tribut turcilor. Încrezător în șansele sale de reușită în cazul unui conflict armat, încurajat de victoria de la Plocinik, Lazăr a refuzat și a început pregătirile de luptă. El a cerut ajutorul mai vechiului său aliat Tvrtko și lui ginerelui său, Vuk Brankovici, conducătorul unei formațiuni statale din nordul Macedoniei și Kosovo. Încrederea lui Lazăr a crescut și după victoria bosniecilor conduși Vlatko Vuković în fața otomanilor conduși de omul de încredere a Murad, Lala Șahin Pașa, în bătălia de la Bilecia
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Iași. Primul copil al cuplului, Mihail, se naște în 1891. În 1892, familia Manoilescu s-a mutat în Iași, într-o casă din cartierul Tătărași, care aparținuse anterior familiei Cantacuzino-Pașcanu. În 1898 se naște Grigore Manoilescu. Grigore Manoilescu a fost ginerele lui Sextil Pușcariu. Fiica sa, Magdalena Vulpe, a publicat o parte din memorialistica lui Sextil Pușcariu, volumele Brașovul de altădată și Călare pe două veacuri. Se cunosc extrem de puține amănunte privind biografia lui Grigore Manoilescu în primele decenii ale sec
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
război între Filip August (devenit între timp rege al Franței) și mentorul său, având ca rezultat devastarea Picardiei și a provinciei Île-de-France; inițial aliat cu cumnatul său Filip de Alsacia, Balduin al V-lea a trecut ulterior (1184) de partea ginerelui său regal, pentru apărarea intereselor fiicei sale. Temându-se a nu fi încercuit între domeniul regal francez și cel al comitatului de Hainaut, contele Filip de Alsacia a fost nevoit să încheie un tratat de pace cu Filip August și
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
pe Enver ca o persoană orgolioasă, cu pretenții aristocratice, iubitoare de lux, medalii și titluri. El amintește de faptul că Enver și-a comandat un sigiliu de aur pentru ștampilarea documentelor, care îl descria drept „Comandantul șef al Armatelor Islamului, Ginere al Califului și Reprezentant al Profetului”. Nu a trecut mult și Enver s-a autodenumit emir al Turkestanului. Asemenea atitudini au dus la ruperea relațiilor cu emirul din Buhara, care i-a refuzat sprijinul financiar. Pe 4 august 1922 Enver
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]