9,375 matches
-
se desface și se strânge pe o planetă în derivă... trăiesc printre generațiile care iau moartea cu iarbă bună și iarbă rea trăiesc într-un glob de sticlă în care un ochi răsare și altul apune trăiesc printre infern și glorii curg între zori și amurg printr-un timp ce se-ntoarce în sine trăiesc între tragic și sublim cu nevinovate vise având vârsta lui Montaigne fără noroc fără faimă pe margini de neant duminică, 22 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: trăiesc
TRĂIESC... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382639_a_383968]
-
piatră Cu ancestralitatea prețioasă e asumată, Colorată ca planta firavă de nu-mă-uita Limbă română mereu te vom savura Puternică - Bucegi la Caraiman Se-nalță mai mult nu mai are liman Iubire de foc e în inima neamului Pentru îngemănarea cu glorie a românului Viers din basme brodat cu aur Vine din vechime un tezaur Gângurind omul o simte cu mama Cu limba română ne luăm seama Cresc în livezi verzi de cuvinte Vocale, consoane - luați aminte Când spuneți în gânduri dragostea
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
un gest de mare respect față de șaman, iar aurul ajunsese, conform tradiției, la soldatul din gardă... Eee, nu putea să lase o asemenea informație să scape către trupe. Le scădea moralul, le mai dădea idei generalilor... Era acum în culmea gloriei, avea cel mai mare imperiu din istorie, în urma sa rămăsese o mare de verdeață fără nici o urmă de viețuite umană, prin urmare, o pace desăvârșită și o prosperitate de invidiat, fiindcă puținii oameni scăpați de urgia trupelor sale aveau pământ
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
-n care simt că n-am de spus nimic, Zile și ani când nu mai pot să mă ridic, În care parcă am murit pe-un câmp de bătălie, Trădat doar și lovit din spate, de cei asemeni mie. Fără de glorie, fără de regret, Cu poezia doar nespusa a ucisului poet, Fără un scop, si zi de zi murim noi încă În disperarea de-a salva speranta-ne nătânga. Mi-e dor de pace și de porumbei, De cerul plin de înălțații
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
aici, se îndreaptă către asfințit căci la asta face referire și autorul, la asfințitul existenței sale. “ Cu lacrimi îmi voi scrie epitaful/ Sculptat în lemnul încă necioplit/ Trei ceterași mi-or însoți taraful/ Horind, de jale, către asfințit.” ( Cimitirul vesel ) Gloriile lumești sunt trecătoare și deșarte. Acesta este mesajul autorului într-un alt poem. În vântul care spulberă iluzii și în pânza vremii din care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
care răzbat dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi. “Mă cheamă iluzii și dulci amintiri,/ Din vremuri uitate de timp și memorii,/ Sătul de eternele reci amăgiri,/ Pleca-voi curând spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
dulci amintiri simte chemarea. Însă recile amăgiri îi sufocă existența, îndreptându-l către alte orizonturi. “Mă cheamă iluzii și dulci amintiri,/ Din vremuri uitate de timp și memorii,/ Sătul de eternele reci amăgiri,/ Pleca-voi curând spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
dulci amintiri,/ Din vremuri uitate de timp și memorii,/ Sătul de eternele reci amăgiri,/ Pleca-voi curând spre deșartele glorii.” Adevărata glorie este iubirea, căci aceasta este strălucirea inimii și a existenței noastre. Însetat de iubire, autorul încearcă să soarbă gloria supremă într-un ultim sărut, ca mai apoi să se piardă în taina unor universuri neexplorate învelit în împăcare. “Mă intorc doar o clipă, un bob de zăbavă,/ S-ating glezna-ți albă c-un ultim sărut,/ Sorbitor însetat din
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
Milă să fiu— îndurare Un liman al mângăierii S-aduc viața pe pământ Și surâsul fericirii Duhului mereu înfrânt Tatăl Sfânt doar m-a născut Eu să fiu în veci Lumina Adevărul nevăzut Mersul vieții-ntodeauna Slavă dar Lui Dumnezeu Cinste glorie onoare Căci mă vreau copilul Său Să văd viața viitoare 8 iunie 2017 balc. cluj Referință Bibliografică: Meșterul din Univers / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2360, Anul VII, 17 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
teribilă întrebare, ce facem noi pe acest pământ? Suntem fericiți? Știm ce este fericirea? Unii aleargă de colo -colo, Alții meditează, alții scriu versuri triste, unii laudă viața, Alții spun, ce viață urâtă, de parcă ar cunoaște o alta, Unii vor gloria, alții iubesc anonimatul, Unii iubesc cu ardoare, alții doresc să aibă un cămin familial, Cu un foc liniștit, unii tânjesc după viața de apoi, Cred în Rai și În Iad, unii fură cu patimă, alții de plictiseală, Unii se cred
MĂ-NTREBI CE FAC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384101_a_385430]
-
și să bei din roua norilor cu care te însoțești, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde și cea a munților încărcați de zăpadă, când simți și trăiești clipe de nedescris, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezintă importanță pentru tine, în acele momente, căci trăiești clipele veșniciei. Nu de puține ori, omul cerului rămâne fără cuvinte la
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384124_a_385453]
-
de cineva, din fântânița duhului. Unul împreună cu aceștia este Florin Bogardo. Secunda de iubire din portativele sale e înflorită; sărutul incitat de cântecele sale e taina lipită de oglinzile din spatele pleoapelor; extazul propulsat de fiorii melodiilor sale e plutire în gloria vieții complete; patima din cântecele sale e fructul oprit din floare, ori ecoul vagoanelor trenului pierdut în tunel. Toate compozițiile lui Florin Bogardo sunt un râu ce se iubește cu o livadă! El e fugar, ducându-și șarpele apei în
FLORIN BOGARDO. IUBIREA RÂULUI CU LIVADA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384123_a_385452]
-
poată asculta/ mult îndrăgita cântare „Lumină lină”./ Drumul zbuciumatei vieți s-a închis într-un țintirim din țara pe care a iubit-o,/ și căreia i-a dedicat frumoasele cuvinte:/ „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ țara mea de glorii, țara mea de dor?.../ La trecutu-ți mare, mare viitor”.../ A fost o zi a lunii iunie - lună a florilor de tei,/ anul una mie opt sute optzeci și trei./ Se spune că cerul plângea./ Părea, că ultimele lui gânduri/ rămase
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
același comportament: frecventarea cafenelelor, a bibliotecilor și a mai multor redacții culturale. Capitolul „Un alt început” exprimă potențialul incomensurabil al autorului de a ne dezvălui bogăția sufletească a lui Gib Mihăescu, discursul moralizator la adresa societății contemporane, dilema sa permanentă între gloria scrisului literar sau profesia de avocat. Autoritatea literară a lui Gib Mihăescu este în devenire, el fiind prieten în cadrul redacțiilor marilor gazete bucureștene cu Ion Pillat, Cezar Petrescu, George Călinescu, Ion Agârbiceanu și Lucian Blaga. Situația sa materială se complică
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
un univers în care ești înlănțuit? (...) Deci, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii și să introduci credința în Dumnezeul creștin care s-a arătat triumfalnic, teandric și trinitar. (...) Kant nu are nici un adevăr!”. Când a fost întrebat: De unde atunci gloria lui Kant?, Țuțea a răspuns: „Din subtilitatea gândirii”. Frumos, elegant răspuns, subtilitate fiind o judecată greu de înțeles, care face distincții fine și adesea excesive, chiar inutile! Și... neadevărate, după afirmația tot a lui Petre Țuțea. Aduc aminte alte cugetări
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
scria constituiau o educație politică pentru cititori, prin analiza profundă asupra situației în care se afla țara. La17 ani când a scris poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara mea de dor?/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor!” și în continuare pe vremea când avea puternice sentimente patriotice în dezacord cu linia partidului, a Puterilor Centrale, chiar și împotriva lui Maiorescu, a scris
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre înalte culmi, Din gloria eternă, ce o-nvinge, Reflectând în sine alte stranii lumi, Pe drumu-i spre final, ce îl parcurge... În zile și-albastre nopți, din nostalgii, Revărsându-se-n șiraguri prin pustiu, Renasc nemuritoare melancolii, Arzând încet în suflet, cu ecou viu
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
alte locuri interesant de văzut din parc. La pas, umăr lângă umăr, am pornit să colindăm prin parcul Copou, pe aleile sale bine iluminate, pline cu statui reprezentând diferite personalități culturale , sau reprezentative ale unor timpuri de distinsă și memorabilă glorie ale Moldovei. Așa am ajuns în fața teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic, pentru a nu i se risipi în zeci de bucăți trunchiul secular, ajuns într-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va dăinui pentru
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
simplu și clar despre invidie, că este „tristețea pentru succesul aproapelui”, nici o altă patimă nu este „atât de ... XVII. SECRETUL SUCCESULUI: DORINȚA BINELUI ȘI VOINȚA, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. „Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești doborât niciodată, ci atunci când te ridici după ce ai căzut.” - Confucius Să vrei să trăiești! Să vrei să treci peste toate greutățile avute. Să vrei să te salvezi, ca și cum ai fi în largul unei mări
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
fugitiv. Dar ești obligat să nu disperi, să speri, să ai voința de a lupta pentru darul pe care l-ai primit. O scânteie de lumină! Idee! Ideea de voință, ea te orientează, ai ... Citește mai mult „Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ești doborât niciodată,ci atunci când te ridici după ce ai căzut.” - ConfuciusSă vrei să trăiești! Să vrei să treci peste toate greutățile avute. Să vrei să te salvezi, ca și cum ai fi în largul unei mări, te-
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
simțirii firești. Oamenii, în majoritatea lor, ghidați de importanța lumii materiale, devin precum cameleonii când își urmăresc propriile interese! Unii sunt atât de mici prin caracterul lor, încât falsa măreție afișată prin ei înșiși le e atât de neînsemnată, iar gloria-le efemeră ca nisipul curgând prin sită în vânt, în înaintarea prin timp! Aerele de superioritate închipuită se revarsă în juru-le în râuri de deșertăciune, aidoma firii lor lipsite de atingerea a tot ce semnifică moralitate, secătuite de energia împlinirii
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
unui amant îți dăruiește toată pasiunea ce-o mistuie, își refulează toate frustrările din timpul căsniciei. Experimentează tot ce nu-și poate permite în brațele soțului. Este o fiară dezlănțuită în timpul actului sexual. La asta s-ar aștepta și din partea Gloriei. - “Fiica nu are experiența mamei, dar nu are nici ce risca, gândea Ștefan. Este viața ei și poate să facă tot ce-și dorește cu ea. Este ca un pescăruș în zbor, liber să-și aleagă direcția unde să se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
direcția unde să se îndrepte și unde să poposească. Nu trebuie să pună în cumpănă ce are de câștigat sau de pierdut într-o aventură cu un bărbat ca mine pe care se pare că-l dorește în această seară”. “Gloria este căsătorită, are de apărat prestigiul unei căsnicii și al unui soț care desigur că o iubește. Ce poate s-o determine să calce "strâmb"? Doar plăcerea unei aventuri, sau faptul că nu totul este ca o mare liniștită așa cum
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
ce tot mai mult cu fosta lui soție, amintindu-i mereu de ea? Dorește astfel să se răzbune pe el? Sau să fie speriată simțind că fata se îndrăgostește de un bărbat care-i place și ei?” Ștefan spera că Gloria nu de dragul unei aventuri ar risca totul, ci altul să-i fie motivul. El nu-i putea oferi decât plăcerile unui pat cald și cu lenjeria bine mototolită la finișul unei partide de sex nebun. Altceva nimic în afara plăcerilor carnale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
să aleagă între ea și Gina, ar prefera să rămână cu ultima pe care o cunoștea atât de bine și care i-a fost alături și la bine și la rău. Era convins că nu l-ar trăda niciodată, pe când Gloria... Își amintise fără să vrea de Gina, refugiul lui de ani de zile, când simțea nevoia companiei intime a unei femei. Era conștient că nu-l scăpa pentru nimic în lume din vedere, atentă la ce se întâmplă cu el
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]