KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-acolo, în urmă cu trei ani. Pe masă nu mai găsiră însă nici flori proaspete, nici față de masă curată, iar în locul jovialului și serviabilului Tănase nu se grăbi deocamdată să se înființeze nimeni, ca să-i întrebe ce poftesc. Ticu așteptă să se așeze mai întâi fratele său mai mare, apoi se așeză și el. Și uite-așa, zise Ticu, Iorgu al nostru s-a hotărât să ne părăsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s scobitorile, șervețelele și japonezele alea, pe care văd că le-ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
soției lui Iorgu, care își mustră soțul că îi ținea pe musafiri la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu Leibovici nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Bătrânul cu chip de ascet făcu un gest cu mâna. Zalman Aron, se recomandă el singur și îi întinse lui Stelian o mână cu degete prelungi și osoase. Ticu părea să știe mai multe decât Stelian despre bătrân, căci se grăbi să-i strângă mâna. Domnul Zalman! făcu el cu glas condescendent. Nu sunteți dumneavoastră fratele Anei Pauker, cel care s-a întors din Israel?... Omul cu chip de ascet zâmbi îngăduitor, ca în fața cuiva care cunoștea adevărul, dar numai pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-au ținut atât acolo?... Ce-au vrut de la tine?... Noi, aici, ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
complet necunoscut. Când sfârși, Zalman Aron își așeză pe cap pălăria neagră cu boruri drepte și largi și, luându-și rămas bun, se îndreptă spre ușă, demn și sigur de sine. Iorgu și cu Valentin, ca niște gazde îndatoritoare, se grăbiră să-l însoțească pe bătrân până în stradă. Dar, mai înainte de a ieși din casă, bătrânul se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
mai plec nicăieri, îi mărturisi Iorgu fratelui său între patru ochi, după ce intrară într-un mic dormitor de la etaj. Dar mi-e milă de biata Amalia... Stelian găsi câteva vorbe de încurajare pentru fratele său și, după ce rămase singur, se grăbi să se întindă în pat, fiindcă se simțea foarte obosit. Noaptea trecu în liniște și pace, ca pe vremea când Bucureștiul era un mic Paris al Orientului. 4 Zalman Aron nu vorbise în deșert și a doua zi înainte de prânz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
castelul Peleș!... Aici e floare la ureche!... Noi am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit pe uși bucăți de plastilină legate cu sfori și să le ștampileze. Inventarul amănunțit o să-l facă alții, mai târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
târziu... Într-o jumătate de oră toată casa era ferecată și sigilată. Dați-ne cheile! ceru Ionescu, când ajunseră înapoi jos, la ușa de la intrare. Iorgu i le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori un lanț, de care agăță un lacăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii, după care dispăru grăbit înapoi de unde ieșise, trântind ușa în urma sa. Din locuința cealaltă, care se învecina cu cea a lui Aronică, apăru un pici care începu să se zgâiască foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lase transperantele coborâte, ca să nu atragă cumva atenția chiriașilor, și în special a celui care stătea în apartamentul de la stradă, un evreu care lucra la Comitetul Central. Fănel Trifu tresări și schimbă o privire circumspectă cu Caraiani. Titi Vlădăreanu se grăbi să-i liniștească. A, să nu vă faceți griji din cauza asta! le spuse el. Pentru noi e cea mai bună acoperire. Nimănui n-o să-i treacă prin cap că doi partizani din munți stau la doi pași de locuința unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să primească pașaport de călătorie din partea autorităților de la București. Măgarii ăștia ne țin cu zgarda legată de gât, ca pe niște câini, glăsui Ticu pe un ton foarte sarcastic. Nando îi scutură mâna și-l întrebă de sănătate, apoi se grăbi să deschidă geamantanele. Ca de obicei, el nu venise cu mâna goală, ba chiar de data aceasta el își permisese să fie mai darnic decât în urmă cu trei ani. Surorii sale îi aduse acum o mică garderobă de sezon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
nu mai sunt un simplu cetățean italian venit în vizită în România... Bine, și ce-ai de gând să faci, mă rog? îl întrebă Ticu, uitându-se nu prea convins la hârtiile cumnatului său. Simplu ca bună ziua, cumnate dragă! se grăbi să-l lămurească Nando. Mâine de dimineață, la prima oră, am să mă duc la Gheorghiu-Dej și-am să discut cu el oficial problema Pătrășcanu! Direct și deschis, în calitatea mea de reprezentant al Partidului Comunist Italian!... Ia ascultați ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
ăla?... El nu joacă decât după armonica lui Ivan!... 3 A doua zi Nando Rossi se înfățișă la Comitetul Central, hotărât să-și ducă cu bine la îndeplinire misiunea sa de conștiință. Cercetându-i actele, ofițerul aflat la intrare se grăbi să îl salute pocnind din cizme, după care îl chemă pe un sergent aflat în apropiere și-l instrui să-l conducă pe "tovarășul din Italia". Nando Rossi nu avu prea mult timp ca să aprecieze această primire, că se și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
sunt papa de la Roma! îi vorbi el familiar și îi ordonă santinelei să-i dea fetei o mână de ajutor. Coborâră apoi niște trepte și se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Sandule?... Dar tu, Miroane?... Noroc, Ceaușescule! Adică, Niculae... își salută Dej colaboratorii și, lăsându-și șapca în cuier, se îndreptă spre locul său din celălalt capăt al mesei. Cei trei ostași de seamă ai partidului puseră capăt discuției și se grăbiră să răspundă la salut, dând să se ridice în picioare. Dej le făcu semn să se așeze la loc și îl pofti pe Nando pe scaunul din stânga sa (pe cel din dreapta se așezase Maurer). Privirile celor trei demnitari se opriră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai să se înțeleagă: Tovarăși!... Noi nu trebuie să uităm nici o clipă că social-democrații lui Titel Petrescu au trădat fără rușine cauza, în loc să facă tttotul ca s-o slujească, așa cum am făcut noi, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
reabilităm, așa cum ai dat tu de-nțeles, dar discret, că pe față nu e bine să se vadă că noi am comis greșeli. Eu, ca om, sunt gata să-mi asum greșelile. Dar cu greșelile partidului e altceva!... Ceaușescu se grăbi să-și ridice de pe masă paharul cu vin de Cotnari, de care nu se atinsese până atunci, și își roti triumfător privirea, cu aerul că ar fi vrut să spună: "Ei, ați văzut? Cine-a avut dreptate până la urmă?... Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
întinzându-i mâna. Transmite-i tovarășului Togliatti salutările noastre și spune-i că-l așteptăm la Festival!... 4 După ce se văzu afară în stradă, Nando stătu puțin pe gânduri, apoi o apucă agale spre jos înspre Universitate. Nu era deloc grăbit să se întoarcă acasă la sora și la cumnatul său. Sentimentul că se înșelase contând pe înțelegerea lui Gheorghiu-Dej în privința lui Pătrășcanu nu-i făcea nici un fel de plăcere. Se dovedise că avusese dreptate Ticu atunci când îl prevenise că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
izbucni cu forță din piept și i se auzi răsfrânt de ecou, dar grupurile de muncitori care ieșeau pe poarta fabricii îl priviră cu mirare și își văzură de drum ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Stați!... De ce vă grăbiți?... Un moment, tovarăși!... În numele solidarității muncitorești..., mai încercă Nando să le spună, dar nimeni nu se arătă dispus să stea și să-l asculte. Fiii clasei muncitoare nu doreau decât să se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
gânduri, apoi zâmbetul de pe chip i se lăți și răspunse cu o voce mucalită: Vezi-ți de treabă, mă nene!... Mata ești sărit de pe fix?... Am nevastă și copii acasă!... Și bălăngănindu-și geanta jerpelită, o luă repede din loc, grăbit să-i ajungă din urmă pe tovarășii săi de muncă. Șoferul mașinii negre apăsă vesel pe claxon și, scoțându-și pe geam capul tuns regulamentar, strigă în gura mare, ca să-l audă toată lumea: Trăiască omul nou! Nando Rossi o porni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva metri de străbătut, iuți brusc pasul, dar în aceeași clipă șoferul Fordului în pană și cu tânărul său ajutor își abandonară brusc îndeletnicirea de până atunci și se grăbiră să-i taie calea. Cu brațele larg deschise, șoferul Fordului, un zdrahon mustăcios și sașiu, se repezi să-l îmbrățișeze, imobilizându-l la numai un pas de poarta casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
toate avantajele și inconvenientele posibile, Stelian Teodorescu se decise în cele din urmă să accepte postul de contabil cu jumătate de normă de la sfatul popular, oferit cu insistență de vicepreședintele Girolteanu. Așa că, punându-și pe el costumul cel bun, ieși grăbit într-o dimineață pe poarta casei și o porni cu pas întins spre sfat. Aa, bine-ați mai venit pe-aici, pe la noi, domnule Teodorescu! îl întâmpină, cu amabilitatea-i obișnuită, cel de-al doilea om din conducerea sfatului popular

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
încă o dată mai burduhănos, trântind o palmă grea în tăblia biroului, de făcu scrumiera pusă peste hârtii să salte în aer și să-și împrăștie scrumul peste planurile cadastrale. Foarte just, tovarășe prim-vice, ezact așa e cum ziceți dumneavoastră!... se grăbi să aprobe, ca un ostaș de nădejde al partidului, secretarul de partid al comunei. Dar cum paștele mă-sii să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]