4,781 matches
-
1934, 730; Perpessicius, Opere, VII, 123-126, VIII, 43-46, 398-400; Petru Comarnescu, Urme românești..., RFR, 1936, 11; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 283-284; Ralea, Scrieri, II, 536; George Muntean, Corespondența dintre Liviu Rebreanu și Marcu Beza, RITL, 1970, 1; Tache Papahagi, Grai, folclor, etnografie, îngr. și pref. Valeriu Rusu, București, 1981, 393-403; Constantin Darie, Marcu Beza. Amintiri, „Magazin istoric”, 1985, 6; Marcu Beza, UVPA, 197-199; Petru Comarnescu, Kalokagathon, îngr. Dan Grigorescu și Florin Toma, introd. Dan Grigorescu, București, 1985, 255-258; Scarlat, Ist.
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
alta, trecerea ireversibilă, dramatică, a vremii, necruțătoare pentru individ în unicitatea sa fizică. Fie că se referă la un moment mitologic ori la Doja, Horea, Avram Iancu, poetul se exprimă doar ca exponent al colectivității unitare la care participă: „Nici graiul nu-i al meu, nici cântul”; „Ce sunt eu? Sămânță din mulțime / Ce crescu atâta cât putu”. Gestul suprem este, ca și la Goga, al sacrificiului de sine pentru binele neamului. Poetul ajunge să înțeleagă necesitatea istorică încercând a se
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
de obște pentru toți românii, de oricare confesiune. Fiindcă, așa cum el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc și mult osibit de limba cea de acum obicinuită, și mai ales de graiul și stilul cel din cărțile besericești, care în toate besearicile românești se cetesc [...] Afară de aceasta, aceale vechi Biblii atâta s-au împuținat, cât foarte rar
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc și mult osibit de limba cea de acum obicinuită, și mai ales de graiul și stilul cel din cărțile besericești, care în toate besearicile românești se cetesc [...] Afară de aceasta, aceale vechi Biblii atâta s-au împuținat, cât foarte rar, să nu zic bun credincios creștin, ci preot easte la carele să află, și nici
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
a ponderii acestui text în cuprinsul ediției de la 1688. A fost semnalată apoi pătrunderea în textul Bibliei de la București, în proporție considerabilă, a unor fenomene lingvistice de tip popular (muntenești), dar și a unor particularități fonetice, morfologice și lexicale caracteristice graiurilor nordice, ardelenești și moldovenești. Existența celor din urmă a fost explicată, între altele, prin prezența în Țara Românească a unei pleiade de tipografi moldoveni, unii dintre ei continuatori ai prestigioasei activități desfășurate în domeniul traducerilor religioase la Iași, sub îndrumarea
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
orașului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche și neogreacă la Viena și Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau macedonovlahă, elaborată cu un deceniu înainte de a fi tipărită, în 1813, în limbile germană, greacă și în graiul macedoromân. Lucrarea va mai cunoaște două ediții; cea din 1863, cu o prefață a lui D. Bolintineanu, tipărită cu sprijinul generos a lui C. Negri, și cea din 1915, datorată lui Pericle Papahagi și prevăzută cu o substanțială introducere și
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
proze condensate, gramaticianul pare a face în mod conștient literatură. E vorba de aproximativ cincisprezece pagini, interesante însă atât din unghi lingvistic, ca limbă vorbită, cât și prin reflecții în plan filosofic. Nu mai puțin interesante sunt „dialogurile”, reproduse în grai aromân, în greacă și în germană, care atrag atenția prin stilul alert și prin perspectiva aproape modernă a conversației. Pericle Papahagi relatează despre B. că ar fi tradus în zece limbi, între care și graiul aromân, Opera didactică a lui
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
interesante sunt „dialogurile”, reproduse în grai aromân, în greacă și în germană, care atrag atenția prin stilul alert și prin perspectiva aproape modernă a conversației. Pericle Papahagi relatează despre B. că ar fi tradus în zece limbi, între care și graiul aromân, Opera didactică a lui J. A. Comenius, dar manuscrisul s-a pierdut. SCRIERI: Gramatiki romaniki itoi macedonovlaki - Romanische oder macedonowlachische Sprachlehre, Viena, 1813; ed. pref. D. Bolintineanu, București, 1863; ed. (Gramatică română sau macedoromână), îngr. și introd. Pericle Papahagi
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
și 1954, și a doua oară, din 1958, la Balta Brăilei și Gherla. A fost eliberat în 1964. Până în 1946 a folosit pseudonimul Robert Cahuleanu. A mai semnat Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru. A mai colaborat la „Bugeacul” (Bolgrad), „Graiul satelor” (Cahul), „Cuvânt moldovenesc” (Chișinău), „Bacăul”, „Curentul literar”, „Prepoem”, „Vremea”, „Revista literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat
CIURUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
taoiste îndepărtate, în vilele particulare ale persoanelor bogate și cu influență și în palatele păzite ale împăraților, qi gong a devenit tradiția cea mai ezoterică a Chinei. Era o artă lăsată moștenire personal discipolilor special aleși de maeștri, prin viu grai, în descendențe neîncălcate de-a lungul a mii de ani. Cei care erau suficient de norocoși să li se transmită secretul deveneau membri ai unei fraternități exclusiviste de practicieni, cunoscuți, pur și simplu, sub numele de nei-jia, tradus literal ca
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
cărei trecut ne era necunoscut) silueta zveltă a unei cupole aurite și a unei cruci. Mult mai mult decât hainele sau înfățișarea ei, semnele acelea mărunte ne arătau cât era ea de deosebită. Cât despre franceză, o consideram mai degrabă graiul nostru familial. La urma urmei, fiecare familie își are micile ei manii verbale, ticurile ei de limbaj și poreclele care nu trec niciodată dincolo de pragul casei, argoul ei intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intim. Imaginea bunicii noastre era întrețesută cu aceste ciudățenii anodine - originalitate în ochii unora, extravaganță pentru ceilalți. Până în ziua în care am descoperit că o pietricică acoperită de rugină putea face să-i mijească lacrimile printre gene și că franceza, graiul nostru de acasă, putea - prin vraja sunetelor sale - să smulgă din apele negre și vijelioase un oraș legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ste] stâncă... {EminescuOpVIII 156} Mai bine-n loc de-a ține cu regii cei tirani Ați trece în Ardealul robit de zeci de ani Și craiului d-acolo să -i dați un crunt război, Să dezrobiți un popol cu lege, grai ca noi. În loc de-a fi polonul cap oștilor creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina-ntîmplărilor mărețe Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
seamă, Astăzi calc pe trepte ***, fără ură, fără teamă. Multe flori și tot mai multe. O, tu ramură uscată dintr-un neam străvechi și drept, Te cunosc... Atâta suflet aveai tu în acel piept... Erai tânăr, erai mândru, uriaș în grai și fapte, Îmi aduc aminte încă, era-n Putna, era noapte: Cel din urmă din Mușatini își trecuse-al morții vad, Trupul lui înalt și tânăr sta lungit pe crengi de brad, Galben, mândru și în moarte, înainte-ne-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
când în când, Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine, De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la nepoții ce stau cu ochii țintă Și ascultau la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile Care, scoțând căciula, o-ntinde după mile Și-apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
drag, plăpând, Cu sufletul în ceriuri, cu corpul pe pământ. Și-am cunoscut atuncea că steaua cea de fală E steaua României, iubită și regală. Prezentul ține-n ochii-mi un testament deschis; Eu văd ce el într-însul cu grai de foc a scris, Eu văd că viitorul cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genezei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină, Ca să domnească lumea ca ziua cea senină, Ca roza cea vergină ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
șarlatanul trase de-un căpăstru prost și apăru...? cel mai prost dintre toate dobitoacele. A rosti numele lui e o insultă. Aici vedeți d-lor - strigă șarlatanul - un vultur, un vultur în privirea calităților lui strălucitoare, la gândul și la grai. Să nu-i abată cuiva de-a zice altfel, căci rea părere ne-am face despre mintea lui. - Să n-am parte - zise unul - dacă nu-i văz aripele. Ce mărețe aripi! - O, eu număr și penele pe ele, zise
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apare ca sufletul poetic în mișcarea lui ce se dezbate din materie. ritm și tempo: sufletul ce se mișcă a materiei (corpului) sunetului În aceste trei momente se închide (mărginește) secțiunea întîia, care are de problem cultura artistică a vorbei (graiului) și conține totodată toate elementele unei tehnice adevărate a acestui teren. Aceste legi a declamațiunei artistice câștigă deplina lor realizare naturalminte abia în deosebitele speții ale poeziei, a cărei culme, poezia dramatică, și pretinde pătrunderea cea mai vie și (întrebuințarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trecerea de la momentul întîi, al vorbei, la momentul al doilea, acela al gestului, se prezintă de-aceea procesul necesar din ideal în arătarea sensibilă. Această trecere ni se prezintă înainte de toate ca o rumpere (Abfall) de la elementul spiritual al vorbei (graiului); căci gestul sensibil, ținut (pus) alături cu cuvântul înțeles și vorbit de cătră spirit, se arată a fi subordonat, pentru că spiritul nu se manifestă aicea în elementul lui cel mai propriu, în cuvânt, ci într-un element mai esterior față
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi se unește cu spiritul logic prin idee, care-n el se dezvoltă și lucrează cu conștiință; tocmai așa se ridică și pe terenul nostru, după aceeași lege, gestul corporal la cuvântul conștiut de sine și se unește apoi cu graiul, ca cu manifestarea cea mai ideală, am putea zice ca cu gestul cel mai nesensibil al spiritului, spre a aduce la (claritate sensibilă) lumina zilei laboratoriul cel intern al sufletului, lumea dinăuntru în fluxul și refluxul ei, și asta prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gestul cel mai nesensibil al spiritului, spre a aduce la (claritate sensibilă) lumina zilei laboratoriul cel intern al sufletului, lumea dinăuntru în fluxul și refluxul ei, și asta prin o perpetuă și reciprocă apucare una-ntr-alta a amîndor momentelor. graiul gest nesensibil al spiritului Daca așadar secțiunea întîia a avut a face numai cu elementele elocuțiunei corporale, prin care artistul reprezintator ia în proprietate corpul ca pe laturea naturală a spiritului și face din el o unealtă pentru reprezintarea stărilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o unealtă pentru reprezintarea stărilor sufletului: e problem al secțiunea a doua de-a lăsa să se nască aceste stări (situațiuni) sufletești dinaintea noastră în dezvoltare organică (dezvoltare individuală) și de-a considera reprezintarea acestor stări în legătură cu elementul spiritual al graiului în perpetuă pătrundere reciprocă a amîndor părților. Fructul copt al acestei pătrunderi este reprezintarea ideală a caracterelor, personalitatea nobilă care se dezvălește înaintea noastră în deplinul ei adevăr și-n deplina ei frumusețe. Reprezintarea de caractere (Caracterizare) se dizmembră iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii, trebuie să se facă auzit într-un mod care să ne lase a înțelege că avem a face cu lucrarea colectivităței spirituale a națiunei, nu cu forma individuală a aceleeași lucrări a unei provincii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de răzlețiți, cultură care nu [e] necidecum numai înfrumusețisătoare sau care poleiește numai pe dinafară esteriorul. De aicea trebuie din contra ca să purceadă o cultură adevărată, care să coprindă cu putere toate putințele sufletești ale omului, daca energia și grația graiului se-nvață a se comunica în sunete de limbă amăsurate și-și măresc prin astfel de pronunție propria lor valoare internă. Până acuma s-a găsit între noi încă prea rar instrucțiune scolistică în astă privință. Din nefericire noi căutăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
instrucțiune scolistică în astă privință. Din nefericire noi căutăm încă prea puțin la o pronunție cultă, curată, spre a esprima în ea cu siguranță blândețea și forța, molateca și aspreța, liniștea și-nfocarea, încetul și repedele, și a face din grai o pictură a cugetărilor. " {EminescuOpXIV 289} consacră viața sa serviciului artei reprezintatoare, a cărei pârghie cea mai însemnată e tocmai tonul vorbei grăite, s-ar cuveni ș-ar trebui să poarte cu onoare urechile sale s-ar trebui ca aceste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]