2,341 matches
-
mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște litere, încât putu descifra fără vreo dificultate: JOHN și AMELIA PRESCOTT Gosseyn rămase pe gânduri, "PRESCOTT" ― își amintea acest nume. Patricia Hardie și Crang îl pomeniseră în discuția lor din apartament. Ea spusese atunci că "dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
laterale. Toată această masă de vehicule militare se îndrepta în procesiune către celebrul scuar; odată ajunși acolo, oameni și mașini pătrunseră în clădire prin toate părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
bătăi puternice, bătăi ușoare, un Fahrtspiel care amenința să împrăștie hîrtiile, afară pe ușă, în aer liber, înspre rîu. Stăteam cu mama la masa rotundă și în vreme ce mă uitam la ea vedeam o altă față, linia de îngrijorare și frică gravată în jurul colțurilor gurii ei era înlocuită de un zîmbet blînd plin de încredere. Mîncam felurile pe care le pregătise pentru mine, dar gustam altceva. Priveam la liniile de tramvai de pe chei și vedeam nu niște trasee ferme, ci sclipirea a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Contele Calomniei pe scenă, stă cu o mână ridicată, ținând o coală de hârtie care-i ascunde fața. În rest poartă un costum albastru, o cravată roșie. Pantofi maro din piele întoarsă. La încheietura mâinii ridicate, un ceas de aur, gravat cu „Felicitări”. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, în locul feței, pe coala de hârtie e proiectat un titlu cu corp de literă 72: Un reporter local câștigă Premiul Pulitzer. Din spatele titlului, Contele spune: — Oamenii ăia își petrec viața la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
L-AR FACE SĂ-ȘI PIARDĂ O VREME CUNOȘTINȚA. ȘI S-AR FI PUTUT SĂ AJUNGĂ ÎNTR-UN LOC CUNOSCUT SAU NECUNOSCUT. ÎȚI OFER UN MILIARD DE UNITĂȚI DE PLATĂ. Degetele lui se strînseră pe manșa albă pe care erau gravate cuvintele Propulsie Infinită și, acum că sosise momentul, nu mai șovăi. Cu o mișcare bruscă trase pîrghia pînă la capăt. Simți o lovitură ca de baros. NOUA CEASURILE PARCĂ SE TÎRAU ÎN DIMINEAȚA ACEEA. ÎMPĂRĂTEASA PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE UNEAU ȘI SE TOPEAU UNA ÎN ALTA DEPARTE DE TOT, ÎNTR-O DIRECȚIE SAU ALTA, PREFĂCÎNDU-SE ÎNTR-O LICĂRIRE ÎN CARE SE AMESTECAU TOATE CULORILE, MAI ALES ALBUL. FIRMELE ȘI PANCARTELE STRĂLUCEAU CĂTRE NEGATIST, O SPLENDOARE DE MESAJE GRAVATE ÎN LUMINĂ: CÎȘTIGAȚI O AVERE INTRAȚI CU ZECE UNITĂȚI FIDUCIARE IEȘIȚI CU UN MILION PALATUL DE DIAMANT ÎN INTERIOR VA AȘTEAPTĂ ZECE MILIOANE DE DIAMANTE ÎNCERCAȚI-VĂ NOROCUL ÎNTR-UN DECOR DE DIAMANTE MERGÎND MAI DEPARTE, GONISH GĂSI MAI MULTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
radical, de o exigență dusă la extrem cu sine însuși în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la noi ceea ce Mallarmé spune la un moment dat referitor la Edgar Poe, în sonetul gravat pentru mormântul acestuia: "Donner un sens plus pur aux mots de la tribu". Dinu PILLAT Poezia lui Ion Barbu captează în albia discursului retoric o adâncime a realului trăit până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
liturghii pe care o descoasem Încet de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt, s-a ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Profesor, grozavă metodă să-i faci pe cei care vă intră în curte să vă umple gratuit rezervorul de apă! Și încă fără să o știe! Pufni în râs, de unul singur, și se uită pe furiș în palma-i gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în vârstă și schimbă cele două pahare prin similarizare. Gustă. Era pește, foarte condimentat. După prima reacție, delicios. Mâncă tot, după care puse furculița jos și o privi pe Leej. - Ce se întâmplă în spiritul dumitale, când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați o metodă anume? - Păi,.. - Faci o pauză? Te gândești la un obiect? Ești obligată să-l vezi? Leej zâmbi, chiar și Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
perfect numărul celor pe care îi avea sub observație. Era la curent cu cele mai mici amănunte ale sistemului de evacuare pentru cei care dădeau în mod subit semne de îmbolnăvire. Statistica efectelor serului asupra celor din carantină îi era gravată în memorie. Dar era incapabil să spună cifra săptămânală a victimelor ciumei, nu știa realmente dacă ea era în creștere sau în scădere. Iar el, în ciuda faptelor, păstra speranța unei evadări apropiate. Cât despre ceilalți, absorbiți zi și noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zâmbi Julie. Cât de generos din partea lui Tata Vandy. —Ne finanțează LVMH1, spuseră ele la unison. Îmi place brățara ta, schimbă Julie subiectul, apucând-o de mână pe Veronica. Ce reprezintă? Veronica purta o brățară de identificare pe care era gravat numărul 622. —Ei, John are una la fel, gânguri Veronica, înclinându-și capul. Este numărul apartamentului nostru din luna de miere, de la hotelul Cipriani din Veneția. Mmmmm. Chiar și persoanele hipersensibile ca surorile Vandy trebuiau să-mi amintească că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pierdut... felicitarea de Crăciun de anul trecut de la Arnold, cu poza lui în costum de ren tricotat din lână... Zâmbesc când o văd și o pun în grămada cu „lucruri pentru care trebuie găsit un loc”. Sunt și niște plăcuțe gravate de plexiglas pe care le primim la încheierea unei tranzacții importante. Și... o, Doamne, jumătate de baton de Snickers pe care se vede treaba că n-am apucat să-l termin cine știe când. Îl arunc la coș și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i scad din salariu. Hai, că te-așteaptă Annabel ! Văd că n-am de ales. Trântesc restul chiloților lui Eddie pe sârmă și o urmez pe scări. — Tot uit să-ți spun despre cardiganul meu de cașmir, adaugă Trish foarte gravă când ajungem sus. Cel bej ? Shit. Shit. Și-a dat seama că i l-am înlocuit cu altul. Trebuia să-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fântâni pe care ai putut să le observi la toate colțurile de stradă, mereu pline cu apă proaspătă spre a potoli setea trecătorilor, toate fiind dăruite de oamenii din Samarkand; crezi oare că fie și un singur om și-ar grava numele pe ele, spre a-și atrage mulțumiri? — Recunosc, n-am Întâlnit niciunde o asemenea generozitate. Mi-ați Îngădui, totuși, să pun o Întrebare care Îmi muncește mintea? Cadiul Îi taie vorba: — Știu ce vei Întreba: cum de niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cele mai trecătoare dintre creaturi, dar ce rămâne din civilizația lor? Ce regat a dăinuit, ce știință, ce lege, ce adevăr? Nimic. În zadar m-am străduit să sap În aceste ruine, n-am putut să descopăr decât un chip gravat pe un ciob de ceramică și un fragment de pictură pe un zid. Iată ce vor ajunge bietele mele poeme Într-o mie de ani, cioburi, fragmente, resturi ale unei lumi Îngropate pentru totdeauna. Ce rămâne dintr-o cetate este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un agent de circulație, când văd o tăbliță. King Street. O clipă, rămân uitându‑mă la ea alb, întrebându‑mă de ce simt un vag semnal de alarmă. Apoi, cu o tresărire, îmi aduc aminte. King Street numărul 17. Alicia. Numărul gravat pe ușa de sticlă din apropierea mea este 23. Ceea ce înseamnă... că tocmai am trecut pe lângă 17. Acum mi s‑a stârnit de‑a binelea curiozitatea. Ce naiba se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dintr‑o ascunzătoare de pe raftul de sus. Una după alta, ies la lumină. O izbesc pe Suze în cap, aterizând pe podea, revărsându‑se și dezvăluind același conținut în fiecare dintre ele. Cutii gri strălucitoare, cu inițialele S C‑S gravate cu argintiu în partea din față. Cam patruzeci. — Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de reanimare. Se opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
carte mare, limpede, deși o carte cu enigme și sugestii.“ (JUERGEN VERDOFSKY, Frankfurter Rundschau, Germania, 23 septembrie 1996) * „Plicul negru al lui Norman Manea: o capodoperă tumultuoasă și tulburătoare.“ (ENZO DI MAURO, Corriere della Sera, 22 septembrie 1999) „O scriere gravată de dictatură pe pielea și pagina unui mare scriitor și care devine un fel de hieroglifă a Leviathanului, o enormă cicatrice.“ (CLAUDIO MAGRIS, Corriere della Sera, 31 octombrie 1999) * „Norman Manea nu descrie închisorile, deportările, tortura, ci imensa groază care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n‐ ar fi fost atâta lume, Mă aplecam, să le sărut! DOAMNEI M. Recunoștința‐mi înfiripă Al mulțumirii sentiment, Căci tu, mi‐ ai oferit o clipă, Când soțul tău era absent. EI Mi‐a reproșat, astăzi, soția Că boala‐ mi gravă, e prostia. Deși, jignit, mi‐ am ținut firea Eu i‐am răspuns: ba e iubirea! Dimitrie Petrino ( 1838‐ 1878) „În buna cutumă a vremii, Dimitrie Petrino dedi că mai multe poeme unor persoane din protipendada ieșeană” cum este „o recent
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se părea a fi vreun paznic, dar de fiecare dată era dezamăgit. Ninsoarea îi juca feste. Ajunseseră la peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord 7". Era ceea ce căutau! Mai dădură un colț al clădirii și putură dibui o intrare pentru vehicule. Velail făcu ce știa el mai bine și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând intrarea în interior. Sergheiov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu frânghia. Tot de pe acest pod însă s-a aruncat și o tânără, sinucigându-se. Inainte de gestul necugetat a lăsat scrise următoarele cuvinte: ”Inima celor puternici este plină de cicatrice. Eu nu am reușit”. Ultimele ei cuvinte sunt acum gravate pe o placă de marmură neagră lângă bisericuța menționată. Citindu-le, mi-am amintit zicala: Ce nu te distruge, te întărește. Ea, sărmana, nu a reușit să iasă mai puternică din criza ei interioară. Cred că este bine să-i
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]