2,620 matches
-
seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare. Personalitate multilaterală a epocii, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci și de matematică, mecanică și literatură. S-a format sub
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare. Personalitate multilaterală a epocii, s-a ocupat nu numai de artele grafice, ci și de matematică, mecanică și literatură. S-a format sub influența umaniștilor din orașul natal, dar și din Țările de
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
născută Holper) Dürer. Tatăl său era giuvaergiu, lucra în special cu aur, meserie pe care ar fi dorit să o transmită și fiului său. Tânărul "Albrecht" are însă mai degrabă înclinații spre desen, lucrează pe pergament și încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 și 1490 își face ucenicia în atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărții "„Weltchronik”" („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi și colaborat. Conform
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
o transmită și fiului său. Tânărul "Albrecht" are însă mai degrabă înclinații spre desen, lucrează pe pergament și încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 și 1490 își face ucenicia în atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărții "„Weltchronik”" („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care ar fi și colaborat. Conform obiceiului german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde călătorii prin diverse centre (Strasbourg, Colmar și
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
der Weyden). În 1494 se căsătorește cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg. În octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, și anume la Veneția, unde studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale "„Apokalypse”" („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
la Veneția, unde studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale "„Apokalypse”" („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret”" (1498) aflat la "Museo del Prado" din Madrid și autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
XV-lea și copiază gravurile în cupru ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide în 1497 propriul atelier. Din această perioadă datează operele sale "„Apokalypse”" („Apocalipsa”, o serie de gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret”" (1498) aflat la "Museo del Prado" din Madrid și autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul se reflectă în ilustrarea cărții "„Quatuor libri Amorum”" (1502
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
Rudolf II și adus la Praga, unde se găsește și astăzi, în "„Národni Galerie”". Întors la "Nürnberg", unde se bucură de mare prestigiu, este numit în consiliul orășenesc. În anul 1507 pictează tabloul "„Adam și Eva”", versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura "„Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit”" („Adorația Sfintei Treimi
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura "„Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit”" („Adorația Sfintei Treimi”), destinată inițial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru "„Ritter, Tod und Teufel”" („Cavalerul, Moartea și Diavolul”, 1513), "„Der heilige Hieronymus”" („Sfântul Hieronimus”, 1514) și "„Melencolia I”" („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcția auxiliară a pregătirii unor tablouri și îi conferă un
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
-lea. Un punct culminant din această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru "„Ritter, Tod und Teufel”" („Cavalerul, Moartea și Diavolul”, 1513), "„Der heilige Hieronymus”" („Sfântul Hieronimus”, 1514) și "„Melencolia I”" („Melancolia I”, 1514). Prin aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcția auxiliară a pregătirii unor tablouri și îi conferă un rang major în artele plastice. În anii 1511-1513 pictează pentru galeria orașului Nürnberg portretele unora din cei mai reprezentativi împărați germani, printre care portretul lui Carol cel Mare. Dürer
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziția impresioniștilor de la New York, sunt prezentate douăzeci și trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situația materială a artistului se îmbunătățește. Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru care este suficientă sesizarea pe calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecții de stat. Acesta este semnul recunoașterii. Este însă
Edgar Degas () [Corola-website/Science/298818_a_300147]
-
gin. Berea își menținea, totuși, reputația deoarece fermentația alcoolică era mai sigură decât apa contaminată. Ginul era, prin urmare, blamat pentru problemele medicale și sociale pe care le cauza. Reputația celor două băuturi a fost descrisă de către William Hogarth în gravurile Beer Street și Gin Lane. Actul ginului din 1736 a impus taxe ridicate distribuitorilor și a condus la revolte. Taxele au fost treptat reduse și abolite în 1742. Actul ginului din 1751 a avut mai mult succes. El impunea distileriilor
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden - d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor și gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit "vârsta de aur olandeză", timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în epoca ce s-a numit "vârsta de aur olandeză", timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de "clar-obscur", Rembrandt a fost ""singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
descoperi și în femeia care se pregătește să facă baie într-un râu (pictură din 1654, aflată la "National Gallery", Londra). Rembrandt a pictat foarte multe autoportrete: în total sunt peste 50 de tablouri și încă mai multe desene și gravuri. Pe primul dintre acestea l-a pictat în 1625, când nu împlinise încă douăzeci de ani, și continuă această tradiție în tot cursul vieții, până la moarte. Cercetând autoportretele lui Rembrandt, putem fi martorii evoluției sale artistice. Materialul pictural, neted la
Rembrandt () [Corola-website/Science/297787_a_299116]
-
unde rămâne timp de patru săptămâni, și ia contact cu cercurile artistice pariziene, fiind uimit de pictorii impresioniști. În 1889 organizează la Christiania prima sa expoziție personală iar în 1892 participă la expoziția Asociației Artiștilor Berlinezi. În Berlin, realizează primele gravuri și litografii. În timpul următoarei călătorii la Paris (1896) își expune lucrările la Salonul Artiștilor Independenți și la galeria Bing. Munch se îndepărtează de limbajul artistic impresionist, fiind mai interesat de valorile decorative și de expresivitatea liniilor. În cadrul expoziției "Secesiunii" din
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
un magazin și apoi s-a întors la atelierul lui Keimer. În 1728, când Franklin avea 22 de ani, a întemeiat primul său atelier tipografic cu un partener al său, Hugh Meredith, a perfecționat turnatul literelor și a îmbunătățit tehnica gravurii în cupru. Cei doi au publicat un săptămânal numit “The Pennsylvania Gazzette”, iar în 1730, Franklin a cumpărat și acțiunile lui Meredith. Franklin s-a căsătorit cu Deborah Read în 1730, cu care a avut trei copii : Francis Folger, care
Benjamin Franklin () [Corola-website/Science/296535_a_297864]
-
care și-au găsit deja refugiul mulți emigranți ruși. În anul 1923, la chemarea lui Blaise Cendrars, Chagall părăsește Germania îndreptându-se spre Franța. Are câteva expoziții, printre altele la New York (1926). Ambroise Vollard, proprietarul unei galerii și editor de gravuri, îi comandă ilustrații pentru "Suflete moarte" de Gogol; mai ilustrează și alte cărți, "Fabulele" lui La Fontaine și Biblia. Situația materială a pictorului se îmbunătățește, călătorește în Palestina, Olanda, Spania și Italia. Se înmulțesc însă semnele amenințătoare ce prevestesc apropierea
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
inaugurează la Nisa ""Musée National Message Biblique Marc Chagall"", a cărui colecție cuprinde opere donate de pictor statului francez. Pe la începutul anilor optzeci, Chagall revine la formate mici. Cu arta lui atât de personală, va crea încă multe tablouri și gravuri. Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci și opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-și fi creat propria școală. Până în ziua de azi nu se cunoaște un alt artist care să se
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
ce domina arta egipteană de mai bine de 1700 de ani. O arie de interes pentru mulți egiptologi este particularitatea aspectului fizic al lui Akhenaten. Mulți faraoni sunt portretizați într-o manieră stilizată, însă Akhenaten este înfățișat în picturi și gravuri cu trăsături deosebit de feminine, șolduri largi și trăsături faciale delicate. Unele teorii presupun că acestea s-ar datora de fapt malformațiilor de care suferea faraonul, deci nu ar fi vorba de reprezentări stilizate. Spre sfârșitul celei de al șaptisprezecelea an
Noul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/307039_a_308368]
-
anul 1936. A studiat la Academia de Arte din Munchen și Academia de Arte din Paris. Este unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România. În Franța este cunoscut și cu numele de Stefan Popesco din perioada în care a fost student la Academia de Arte din Paris. Între anii 1894-1899 a studiat la Academia din Munchen cu profesorul Nikolaos Gyzis și la
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
a fost unul dintre cei mai îndrăgiți pictori români de către Regina Maria a României și Casa Regală a României. Având o profundă sensibilitate religiosă Ștefan Popescu a realizat cu mare migală artistică un număr însemnat de lucrări cu temă religioasă (gravuri, desene, studii ) având în centrul lor mănăstirile: Golia (Iași), Cozia, Hurezu, Polovragi, Biserica Curții Domnești din Târgoviște, precum și studii de broderie religioasă ortodoxă românească. O mică parte din opera pictorului Ștefan Popescu se află reprodusă în catalogul apărut la Editura
Ștefan Popescu () [Corola-website/Science/307138_a_308467]
-
altă în colecția Simu de la Pinacoteca București. Colecția cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, arta decorativă. Colecția de grafică cuprinde lucrări relizate în tehnici diverse, precum: creion, cărbune, tus, guașa, acuarela, guașa, paste, gravura, realizate de artiști români și străini. Colecția de grafică romanesca cuprinde lucrări de:Carol Popp de Szathmáry, Theodor Aman, Nicolae Grant, Mișu Tăisanu, Constantin Jiquidi, Alexandru Severin, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Apcar Baltazar, Vasile Dobrian, Nicolae Brâna,Ignat Bednarik, Ludovic Bassarab, Alexandru
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
multe dintre lucrările sale, în care apar chipurile oamenilor din popor (țărani din Moldova și din Bucovina), pe lîngă pitorescul costumelor și a cadrului rustic, a reușit să redea și profilul lor moral. Paralel cu Theodor Aman, Stahi a practicat gravura în aramă și xilografia, popularizând operele unor pictori celebri. Participă la zugrăvirea Bisericii din Negrești în perioada 1880-1891, unde realizează 80 de icoane și auritul catapetesmei. Ca profesor și director al Școlii de arte frumoase din Iași (1892 - 1902), Stahi
Constantin Stahi () [Corola-website/Science/308716_a_310045]
-
Templul principal, centrul întregului complex, se numește “bote” și are o formă dreptunghiulară. Încăperea bote-ului, largă de obicei, are o parte centrală despărțită de două alte încăperi laterale prin două rânduri de coloane. Totul este ornamentat cu sculpturi și gravuri, iar plafonul, făcut din lemn, poartă figuri care imită stelele. La fel de îmbelșugat ornamentate sunt și coloanele masive, cu gravuri și picturi reprezentând de obicei scene din Ramayana. În mijlocul încăperii se găsesc câteva statui reprezentându-l pe Buddha în mai multe
Temple în Thailanda () [Corola-website/Science/307695_a_309024]