3,423 matches
-
mai mare dragul! Te lua cu milă, când vedeai cum și le încâlcesc și descâlcesc, trăgând de ele, de parcă ar fi vrut, cu adevărat, să și le smulgă din pielea capului și să și le arunce, reciproc, prin praful de pe gresia de pe jos, a încăperii în care, cine ar fi intrat, ar fi putut citi, pe tăblița de pe ușă: clasa a șaptea B. Mișcându-se ca un spiriduș, unul dintre colegi, imprima toată altercația, pe banda magnetică a telefonului mobil, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întreg Platoul Correzian și către impresionanta Vale Dordogne. Un cadru natural feeric, care încălzește sufletele și îndeamnă la meditație. De ce Collonges la Rouge? Pentru că întreaga așezare medievală este dominată de această culoare: roșu. în ce constă ea în fond? în gresia folosită la alcătuirea întregului sat Îvillage - cum spun franceziiă. De precizat că roca e natural colorată, ceea ce-i conferă o frumusețe și o valoare sporite. Știința și arta șiau dat cu generozitate mâna, nuanțele discrete, proporțiile echilibrate, întreaga geometrie asigurând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
tare decât multivitaminele. Chiar și pe-astea le uitase acasă, așa că nu luase nimic în ultimele trei zile. Dar o schimbare atât de mică n-avea cum să fie de vină pentru criza de acum. Degetele sale băteau darabana pe gresia cenușie a mesei. Le privea cum tastează, de la șaizeci de centimetri distanță. Un hotot de râs gâlgâi din stomacul lui încordat, învăluindu-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în ochi. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și zăvor și te crezi nemuritor; încuiat cu patru chei, nu ai vrut să știi de alții; uită-te la brazii-nalții cum se-ajută între ei. Limba-i trasă ca pe gresii, cu ea fulgeri, cu ea tuni; nu mai ai ce să adunidirijat doar de obsesii semeni vânt, culegi furtuni: caz tipic de paranoia, nu mai știi care ți-e voia, ești din „Casa de nebuni” a profeticului Goya. 2012 Dragoste-adolescentină
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Ba nu. Dacă nu apar șoareci adevărați, mă voi juca și cu motocei. Pentru că nu sunt încăpățânat și mă joc cu orice. Chiar și cu bobițele din farfurie, pe care le alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc. Pe ele le învârt prin sufragerie. Într-o zi, unul ceva mai bleg a nimerit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu ea. În rest - îmi scapă. Am luat apoi în grijă trei farfurii de-ale mele, pe care le plimb, pe rând, câte una, nu pe toate deodată, pe gresia din bucătărie. Una, cea cu apă, mă amețește. Apa ei se clatină așa de tare când o mișc că mereu îmi vine să pun o labă hotărâtă pe marginea farfuriei, ca să se potolească, dar am constatat că, de câte ori fac asta
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
spune astea toate, tocmai parchează un Nissan, un Crysler, un Mazda, un Ford în fața cutărui stabiliment luxos, pe urmă repejor se solidarizează cu nația cea săracă, îi plânge de milă pe când reprezentanții ei tocmai îi finisează ultimele geamuri termopane, ultimele gresii import Italia, ultimele instalații din cupru pentru instalația de încălzire pe gaz sistemul Wolf cu niște calorifere de sistemă britanică. Vai, vai, zice domnul, cât de greu trăim, ce necaz pe biata țară, unde a fost adusă de incompetența actuală
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
răutăcios. Doar că e foarte, foarte serios tot timpul. Unde are loc cheful în seara asta? — Sîntem în salonul de la parter. Pereții interiori și ușile casei păreau izolate fonic, pentru în hol că nu se auzea decît clăncănitului pantofilor pe gresie; cu toate acestea, ușa de vizavi dădea într-o încăpere aglomerată unde cuplurile dansau pe muzică de jazz. Oamenii erau din categoria celor care frecventau cafeneaua Elite, deși fetele erau îmbrăcate mult mai exotic, iar Lanark observă cîțiva vîrstnici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încăpere în clipa aceea, cu excepția Rimei. Totuși, nu dorea să plece. îl mînca în cot și se întrebă dacă nu s-ar mai răcori, dacă l-ar spăla. Cu siguranță că era o baie în casa aceea, o baie cu gresie și prosoape curate pe suporturi încălzite, și cristale de săpun, și bureți, și apă fierbinte din belșug. La el acasă nu avea baie și nu mai făcuse baie de cînd venise, iar acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Furios, era pe punctul de a-i da un picior, cînd observă peisajul de la fereastră. Privea în jos, la o stradă liniștită, acoperită cu o pojghiță de gheață și, în depărtare, se vedea o casă cu două etaje, placată cu gresie roșie. Ferestrele luceau de curățenie în lumina soarelui matinal; fumul de la cîteva coșuri se ridica palid spre cerul iernatic. Un băiat de șase-șapte ani, cu o pelerină albastru-închis, o bonetă din lînă și un ghiozdan coborî cîteva trepte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Apoi urma o încăpere cu o piscină. Printre ecouri hîrîite cîțiva bărbați și femei cu bronzul uniform pe care-l capeți doar prin expunerea la ultraviolete săreau în apă, alergau sau discutau pe margine. Lanark o luă la stînga pe gresia lunecoasă pînă ajunse la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cer de carton și se odihni acolo pînă se îngrijoră la gîndul că există grijile cealaltă parte. Și așa mai departe. Thaw locuia în etajul din mijloc al unei clădiri cu locuințe ce aparținea unei companii; casa era placată cu gresie roșie în față și cărămidă în spate. Curțile din spate cuprindeau o zonă cu iarbă împărțită prin grilaje cu țepi, și fiecare petic verde avea stiva lui de gunoi. Bandele care scormoneau prin gunoaie din Blackhill traversau canalul să fure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. Thaw se duse în dormitorul lui, închise ușa, se trînti pe pat și începu să plîngă. Viitorul pe care tatăl lui i-l sugera i se părea total respingător. Școala Secundară Whitehill era o clădire înaltă și mohorîtă din gresie roșie, cu un teren de sport în spate și terenuri de joacă pătrate pe ambele laturi, unul pentru fiecare sex, străjuit și micșorat de un zid cu țepușe. Arăta așa de pe vremea cînd fusese construit, pe la o mie opt sute optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o rază albă pe un monument de granit aflat în mijloc, un bloc neșlefuit cu figuri gigantice și apă șipotind în mici bazine ornamentale. Acolo erau băieți și fete care fumau și conversau pe treptele de lîngă monument, iar pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la etajul douăzeci. Liftul era ca un dulap din metal plin cu oameni prost îmbrăcați. Cînd ieși din el, Lanark avu din nou sentimentul că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri, plină de oameni de toate vîrstele care se înghesuiau pe bănci. O tejghea împărțită în nișe se întindea de-a lungul peretelui, iar în nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe care scria INFORMAȚII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întuneric. Apoi se luptă o vreme cu ceva care părea că-l leagă, dar își dădu seama că erau pături și se ridică în capul oaselor. Se afla într-o cameră pătrată, cu podea din ciment și pereți acoperiți cu gresie, ca o toaletă publică. Părea mare, poate și pentru că singurul mobilier era un closet într-un colț fără colac și lanț de tras apa. El stătea în colțul opus, pe diagonală, pe o platfomă mai înaltă cu cîțiva centimetri decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
închega acum un tablou uimitor de complet al scoarței planetei. Grosvenor rămase o oră întreagă în laborator, cufundat în observațiile și gândurile sale. Prin structura lor moleculară și prin compoziția lor, diferitele straturi observate indicau o anumită unitate geologică: noroi, gresie, argilă, granit, materiale organice - probabil zăcăminte de cărbuni - silicați sub formă de nisip, apă... Deodată, acele cadranelor pe care le avea sub ochi se răsuciră, pentru a se opri, însă, numaidecât. Reacția lor indică indirect prezența unui strat compact de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ce putea să facă? Să comande atacuri oriunde era posibil? Să aștepte, cu speranța că vor apărea noi informații? Necazul era că aștepta de prea multe săptămâni. Intră generalul Doocar, un bărbat înalt și slab, cu ochi cenușii ca de gresie. O salută cu gesturi rigide și spuse: - Doamnă, clădirea a reapărut astă-noapte cam la un minut de la momentul în care era așteptată, și imaginea a stăruit două ore și patruzeci de minute. Innelda încuviință din cap. Se obișnuise cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
magazine În Brooklyn, spuse Desert Rose, uitându-se plictisită În jur. Le urăsc. — Locuiești În Brooklyn? Întrebă Kitty; nu știa de ce se aștepta ca Desert Rose să locuiască Într-o mansardă luxoasă din Soho. — Da. Într-o casă frumoasă, de gresie, În Borough Hall. Aproape de apă. Kitty o rugă pe Diane să o ducă la Pacific, singura bucată de natură pe care oamenii nu o putuseră transforma Într-o franciză. Diane le conduse. Era o stradă mare, cu palmieri, cu restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
brevete. Gatobilis, circa 1200 Î.Hr, a fost construit de felinele mari - „pume“, presupune Never Stop - și apare menționat atît la Herodot, cît și În Vechiul Testament. Orașul constă din galerii extrem de Întortocheate și frumos decorate, săpate În pereții antici de gresie, legate Între ele de scări și coloane dărîmate. Never Stop a dat peste el pe cînd căuta un loc unde să se lase să moară de foame, căci asta a fost intenția lui spirituală inițială. Acum e convins că orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine. Nu-mi vorbește nimeni, dar gardienii ce caută pe metereze? Pușcăriașii de ce mă privesc? Trec prin alte controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de sonerie. O cheie uriașă intră în broască. Intru. Sunt predat comandanților. Stau de vorbă despre scopul și durata vizitei. Aștept. Alt gardian merge după unul dintre meseviști. Se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
furiș, Îi fac aprobator cu ochiul lui Sally și-i indic discret că nu e rău deloc. Ea zîmbește cu gura pînă la urechi, iar cînd el se uită În direcția noastră, ne prefacem amîndouă că sîntem ocupate să admirăm gresia din bucătărie. Unde sînt copiii? Întreb eu odată ce ni s-au dat băuturile și fiecare a primit o sarcină În așternerea și pregătirea mesei. Pe afară, răspunde Fran, făcînd semn cu capul către grădină. — Pe afară? izbucnesc eu uimită. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fi spus Antonio, orice ar fi făcut, nu avea să mai poată fi iertat de femeia aceea - căci femeia aceea murise pe veranda din Carlo Alberto. Iar femeia care spăla ceștile la chiuvetă și mătura resturile lipicioase de mâncare de pe gresia casei rămase goale era alta, și nu avea nici dreptul, nici dorința de a-l ierta. Nu ceruse niciodată ajutor de la nimeni. Descurcă-te singură - acesta era motoul Olimpiei. Nu te plînge și Învață să plutești, căci viața e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În fața celor doi eroi este un fluviu vijelios. Ei vor să treacă, dar nu au nici un mijloc. În jurul lor e pustiu, nu se vede nici o casă, nici un copac și nici măcar iarbă. Este doar pământ arid, bătut și neted ca o gresie. Unul dintre cei doi se aruncă în apa fluviului, care îl rostogolește cu viteză, ducându-l departe. Omul vede orașele de pe mal, se luptă cu un șarpe de apă, este atacat de un crocodil și, în scurtă vreme, moare, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știe ce are de făcut. Stătea aplecată, ținând cu amândouă mâinile copil încă prins de uterul ei, prin cordonul ombilical. Părea mort și anormal, modelat din ceară. În dreptul sexului, se vedeau trei creste mici, paralele. Apoi a căzut ceva pe gresia verde a băii, o bucată de carne însângerată, ca un creier zdrobit, și odată cu el și sângele pe care nu-l mai văzuse de câteva luni. A învelit copilul în bluza de la pijama, a spălat pe jos și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]