11,105 matches
-
în știubeie mari (butucă găurit de mână sau cu scorbură naturală - n.a.). Mai era în curte un bordei cu un cuptor unde mama făcea mâncarea vara. ura boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care se căra primăvara în grădină. Mai era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amenințați ca să vă vînd o carte pe care n-o am. — Îmi placi, Daniel. Nu te dai la o parte și pari deștept. O mie de duros? Cu ăștia ți-ai putea cumpăra o mulțime de cărți. Cărți bune, nu gunoaiele alea pe care le păstrezi cu atîta zel. Hai, o mie de duros și rămînem prieteni buni. — Dumneavoastră și cu mine nu sîntem prieteni. — Ba sîntem, Însă tu Încă nu ți-ai dat seama de asta. Nu te Învinuiesc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am ales o pereche pe care tata a nu prea Îi Încălța, fiindcă Îi rămăseseră mici. Am Învelit În hîrtie de ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín Romero de Torres În cadă. Palid și mirosind a săpun, părea un om cu douăzeci de ani mai tînăr. După cum mi-am dat seama, deja se Împrieteniseră. Fermín Romero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de polițist, slinoasă, cu fața individului pe ea, ceva mai tînăr. Am citit unde scria: „Inspector-șef Francisco Javier Fumero Almuñiz“. — Tinere, mie să-mi vorbești cu respect sau vă bag dumitale și tatălui o sancțiune pe motiv că vindeți gunoaie bolșevice de-o să vă cadă părul. Ne-am Înțeles? Am vrut să răspund, Însă cuvintele Îmi rămăseseră Înghețate pe buze. În fine, nu vagabondul ăla m-a adus aici azi. Mai devreme sau mai tîrziu va ajunge la comisariat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
domnule președinte, să izolăm populația, să-i lăsăm să fiarbă la foc domol, mai devreme sau mai târziu vor începe inevitabil să aibă loc conflicte, ciocnirile de interese se vor succeda, viața va deveni tot mai grea, în scurt timp gunoiul va invada străzile, imaginați-vă, domnule președinte, cum va fi totul dacă se vor întoarce ploile și, la fel de sigur cum sunt eu prim-ministru, vor fi probleme grave în aprovizionarea și distribuirea alimentelor, noi ne vom lua sarcina să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
televiziunea să arate imaginile orașului luate după ce ne-am recăpătat vederea, să fie convinși oamenii să vorbească despre relele de tot felul pe care au trebuit să le suporte, să vorbească despre morți, despre dispăruți, despre ruine, despre incendii, despre gunoi, despre putreziciune, și apoi, când vom smulge zdrențele falsei normalități cu care am vrut să acoperim plaga până acum, vom spune că orbirea din acele zile s-a întors sub o nouă formă, vom atrage atenția oamenilor asupra paralelismului dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Să considerăm atunci acest incident încheiat, Da, incidentul e încheiat, dar mâine dimineață vreau acele elicoptere în aer, Da, domnule președinte. Dacă această discuție acerbă n-ar fi avut loc, dacă manifestul prezidențial și ceilalți fluturași ar fi sfârșit la gunoi, din motive de inutilitate, scurta lor viață, povestea pe care o relatăm ar fi, de aici înainte, complet diferită. Nu ne imaginăm cu precizie cum și sub ce aspect, știm doar că ar fi diferită. Bineînțeles că un cititor atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vor pensiona forțat și vor uita de el pentru a-i mai pronunța numele când o muri și l-or tăia din registrul de evidență a personalului. Termină de mâncat, aruncă săculețul de hârtie umed și rece la lada de gunoi, spălă ceașca și, cu cuțitul în mână, adună firimiturile care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le întrebase ce aduceau înăuntru, căci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
secretar sau direct de la comandamentul poliției, cinci zile și cinci nopți, nu mai mult, fuseseră de ajuns ca să se transforme dintr-un comisar însărcinat cu o investigație dificilă într-o marionetă căreia i se rupsese sfoara și o aruncau la gunoi. Exact atunci se gândi că mai avea o obligație de îndeplinit. Căută un nume în cartea de telefon, confirmă adresa mental și notă numărul. Îi răspunse soția medicului, Alo, Bună seara, sunt eu, comisarul, scuzați-mă că telefonez la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bibliotecă în pătrate de un centimetru pe un centimetru - Lepelut, un hârțogar care avea mania preciziei, le măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care sunt cusute pe epoleții uniformei și care sunt în întregime din aur. Asta este Istoria, marea istorie, după cum se spune, dar care e adesea dată uitării, pentru a fi salvată întâmplător, când scotocești prin pod sau prin mormanele de gunoaie. Se întâmpla când a murit tatăl meu, în ’26. Fusesem nevoit să mă întorc în casa șubredă în care mă născusem și crescusem. Nu voiam să pierd timpul. Tata murise, iar eu avusesem deja parte de destule morți. Casa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îndoială aceleași dureri. Iar timpul îi distrusese așa cum distruge trupurile și inimile tuturor oamenilor. — Deci e mort? — Mort de-a binelea, Moș Marcoire... — Ticălosul, să-mi facă una ca asta... Era bătrân. — Asta înseamnă că și eu sunt. — Asta înseamnă. — Gunoiul, să-mi facă una ca asta! Ce-o să se aleagă acuma de mine? — Ați putea pleca în altă parte, Moș Marcoire. — Te ții de glume, mucosule. Auzi, să plec în altă parte... Ești la fel de prost ca taică-tu. Mizerabilu’. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de țap, tot arsenalul celor care își scuipă fierea și își îndulcesc apoi acreala prin berării pustii, holbându-se la picioarele ospătăriței extenuate care spală pe jos, împrăștiind rumegușul. Dacă acest Prurion nu mai trăiește astăzi înseamnă că e un gunoi mai puțin pe pământ. Dacă n-a murit, nu cred că e un om prea frumos. Ura e o marinată care nu iartă: dă cărnii o aromă de deșeu. În definitiv, Matziev, chiar dacă eu l-am cunoscut când devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut această cheiță care trebuia să fie neagră și de o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
morții... morții se întorc, ba nu, nu se întorc; morții știu, ba nu, nu știu; morții te ajută, ba nu, nu te ajută; morții sunt salvați, au ieșit din mizeria asta, ba nu, nu sunt salvați, cine știe în ce gunoi au intrat ei acolo; pe morți îi visezi, visezi că te iau la ei, ba nu, nu te pot lua; morții, morții, morții... mie mi se făcuse pielea ca de găină, eram mic și m-am speriat. Toate păsările plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
împarte. Să nu vorbești așa de taică-tău. (Necăjită.) Trebuia să-l respecți tu întâi, de ce nu mai e acasă? Tu să-ți vezi de școala ta, de carte, unde-s toate visurile tale, fetițo? Le-ai dat tu la gunoi... (Cu dispreț.) Asta e casă? Tu nu vezi că nu avem nici un stăpân? Mamăăă, am să aduc eu un bărbat aici !!! M-a rupt, auzi, să aducă ea un bărbat la noi! Eu nu puteam să-i arăt adevărul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
scrisori aruncate, șterse, delete, și gata, în sfârșit, i-a scris că va pleca. L-a așteptat mai mult de 30 de zile, a stat la fereastră 36 de zile și de nopți, înconjurată de aurolaci, curve, rahați, hoți și gunoi. Aici o adusese Maestrul. Nu te-aș duce eu unde e rău, așa zicea. Închide computerul, aparatul salvator, doar el e mai bun și mai cald ca oricine. Ăsta e chiar sfârșitul. De-abia acuma e sfârșitul. Fata aia?, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Amory. — O, e băiat bun! Uite-l pe bătrânul ospătar. Dacă mă Întrebi, vreau un daiquiri dublu. — Să fie patru. Mulțimea se unduia, se Învârtejea, Își schimba aspectul. Erau mai ales studenți de la diverse colegii, dar și o mână de gunoaie masculine de pe Broadway și femei de două feluri, categoria superioară fiind petele de la varieteu. În linii mari, o adunătură tipică, iar grupul lor era și el tipic. Cam trei sferturi din cei de față petreceau numai de dragul efectului, fiind prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a se vedea în arenă cu nasul roșu de clovn. A mâncat bătaie de la „stăpâni” cât a încăput, a plâns nopți întregi în pumni, dar nu a plecat, nici nu avea unde, e drept, dar nici nu putea arunca la gunoi un vis pentru că niște nebuni bețivi și apucați îl puteau snopi și o și făceau cu regularitate. A crescut, a început să lucreze în sala de forță și nu l-au mai putut bate, căci pusese carne pe el, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cotoarele de măr și sâmburii de portocală. Aceștia sunt cei mai răi. Nu sunt îndepărtați fiindcă e un sentiment frumos să ți se întoarcă stomacul pe dos. Apartamentul e plin de colțuri ticsite și de nișe în care se adună gunoaie. Mic‑burghezul are întotdeauna ceva de ascuns, de aceea există aceste colțuri. La familia Witkowski poți admira tot ce are de ascuns mic‑burghezul, fiindcă ei nu aruncă nimic. În fața acestor colțuri stă cetățeanul mereu gata să se retragă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ce trec în goană pe lângă ei. Nu fiindcă acestea ar polua mediul înconjurător, care e oricum desfigurat în urma războiului, ci fiindcă lor le lipsește capitalul cu care să‑și cumpere mașină. Iat‑o și pe Anni cum se tăvălește prin gunoaie și rahat de câine ca să atragă atenția asupra problemelor ei sufletești considerabile. O problemă sufletească e un lux și se ignoră. Ea vrea să fie singură într‑un automobil frumos și nu cu mai mulți laolaltă, cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
evită ora de sport pe motiv de boală sau slăbiciune. Tatăl lui nu trebuie să știe nimic despre asta, mămica îi scrie scutirea. Sophie spune că, din păcate, natura aflată pe domeniul public e devastată de hârtii și de alte gunoaie și mai rele, ori de câte ori omul de rând, care‑i musai să lase în urma lui mizerie, iese în mijlocul naturii. Asta e o nouă problemă care dăunează mediului înconjurător. Înainte, oamenii n‑aveau timp să facă rău mediului fiindcă trebuiau să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în orice caz îi va lăsa pe alții fără plasă pentru ca aceștia să nu se bazeze decât pe el și pe ei înșiși. Rainer se holbează la mucurile de țigară, hârtiile, petele de vin roșu și șervețelele mototolite (și alte gunoaie) de pe jos și așteaptă inevitabila saturație care câteodată se produce, câteodată nu. Acum, în momentul acesta, l‑a apucat în sfârșit greața, așa că lasă să‑i cadă condeiul cu care voia să‑și noteze un vers în caietul de însemnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vreme. Locul se află la o uzină electrică și trebuie schimbat. Afară, la lumina strălucitoare și răcoroasă a soarelui - ce va fi curând părăsită pentru întunericul dintr‑o cameră nesănătoasă - Hans dă zglobiu șuturi în ghemotoacele de hârtie și alte gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
are o ușoară înclinație spre murdării, care este tocmai contrariul armoniei. Murdăria trebuie să se producă în stil mare, deoarece tot ce face Sophie are stil. Dacă‑i bal, bal să fie. În schimb, purcelul de Rainer nu produce decât gunoi mărunt pe care tot el îl distruge, fiindcă vorbește întruna despre asta, până când cel mai mic rahat se transformă în aur, iar atunci murdăria nu‑i bună decât de aruncat. În calitate de aur, nu folosește nimănui. De ce să nu te bălăcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]