3,251 matches
-
din fața ei să se vadă în întregime. Își desfăcu părul legat într-un soi de pieptene care-i dădea părului forma de coamă și-l lăsă să-i cadă pe umerii goi. „Așa mă voi prezenta, cu părul căzut peste halat... Am observat că îi place să-l mângâie, iar halatul nu-l voi strânge mai mult decât este el croit, că toate modelele lasă pieptul cam goluț și... va fi foarte bine. Dar, dacă lui îi plac sânii mari? Ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
legat într-un soi de pieptene care-i dădea părului forma de coamă și-l lăsă să-i cadă pe umerii goi. „Așa mă voi prezenta, cu părul căzut peste halat... Am observat că îi place să-l mângâie, iar halatul nu-l voi strânge mai mult decât este el croit, că toate modelele lasă pieptul cam goluț și... va fi foarte bine. Dar, dacă lui îi plac sânii mari? Ai mei sunt cam micuți... Se uită el hoțește, dar nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sub duș. Fără să-și dea seama. Uitase că nu este în apartamentul său. A ieșit din cadă ușoară ca un fulg, după propria sa apreciere. Și-a șters doar fața, părul și picioarele și s-a grăbit să îmbrace halatul cu o curiozitate copilărească. O obsedaseră Tainicele cărări ale iubirii două întrebări: „O fi greșit măsura? Îmi va veni bine?” În fața oglinzii a exclamat mulțumită și s-a grăbit să ajungă la el să o vadă. - Wow! Ce frumoasă ești
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Eugen, învăluind-o cu priviri admirative. Arăți ca o fetișcană ieșită din bazinul de înot... - Nu râde de mine, răule!... Nu, nu te apropia! îi opri ea elanul, ghicindu-i intenția de a o îmbrățișa. Nu am nimic pe sub acest halat frumos... Mulțumesc mult! Surpriza ta este minunată. Ai bonus... câte săruturi dorești, dragule... - Cu atât mai mult..., ar trebui să-mi permiți. Sunt sigur că voi descoperi un trup frumos, mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de brad și imortele ingenios așezate în vase adecvate. - Nu am cuvinte, dragule, reuși Iuliana să exprime impresia ce i-o făcuse tabloul înfățișat, îmbrățișându-l pe Eugen într-o pornire cu mare încărcătură emoțională. Uitase că este goală sub halat și, după săruturi pasionale, când se desprinse, cordonul căzu, lăsând la vedere trupul pe care mai străluceau câțiva stropi de apă. O clipă ori mai multe, Eugen rămase cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi ieși de sub duș, iar tu vei tăia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
frumos, încât îi dispăruse și acea jenă firească izvorâtă de atingerea lui și de gândurile la ceea ce știa că va urma. Nici nu terminase bine salata, că Eugen apăru în pragul ușii. Era încă ud. Nu se ștersese. Luase doar halatul de baie pe el. O privea întrebător, cercetându-i expresia feței cu atenție. - Te-ai descurcat de minune... Chiar ai terminat. Ce spui, iubito: mâncăm acum ori... puțin mai târzior? - Păi..., nu-mi este foame acum..., poate mai târzior, dragul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei, iar cearșaful rămăsese doar un copilăresc mijloc prin care continuau să se caute și să se regăsească. Nu se vedeau, dar se simțeau și se cunoșteau prin săruturi și mângâieri, prin atingeri și apropieri. ,,Nu-ți fie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
stări doar că, de data aceasta, acea stare se manifesta mult mai intens decât precedentele. „Ce se întâmplă cu mine? De ce nu pot dormi? După o zi extrem de agitată, am nevoie de somn ca de aer...”. Își puse în grabă halatul coborând din pat fără să aprindă lumina și se îndreptă spre bucătărie. A luat o sticlă de apă plată din frigider și un pahar, convinsă că, după ce se va răcori puțin, va putea să-și reia somnul. A trecut în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
niciun fel la sosirea lor. Erau așteptați. Era cât se poate de clar că cineva se ocupase foarte atent de toate amănuntele. Formalitățile de internare au durat extrem de puțin, iar Eugen și Iuliana au avut acces în interior. Primiseră și halate cu ecusoane. Iuliana era uimită și nu înțelegea că se poate ceea ce vedea. Nu a pus întrebări. Dorea să înțeleagă singură și să povestească la Craiova cât de bine este organizată activitatea în capitală, convinsă fiind că așa se procedează
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-o Eugen pe Iulia printr-un semn cât se poate de explicativ. La ora 11.00 punct, a intrat în această încăpere o tânără de circa treizeci de ani, înaltă și suplă, cu privirea dreaptă și senină, îmbrăcată cu un halat de serviciu subțire, de vară, purtând ecuson pe care se putea citi numele și funcția. I-a salutat și s-a prezentat: Marian Malciu - Bine ați venit! Sunt asistenta Mariana Neacșu. Ca însoțitor se permite o singură persoană... Vă rog
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vă conduc. La revedere! Ah, să nu uit...! Voi aduce imediat ținuta de spital pentru domnul Dobrescu... - Nu, nu este nevoie, interveni Iuliana. Are tot ce-i trebuie. Sper că se admite pijamaua personală... - În principiu, da, dar va trebui halat, inclusiv pentru însoțitor, chiar dacă aveți la dumneavoastră. Se impune culoarea prevăzută prin Regulamentul intern de funcționare și ecusonul nostru. Îmi pare rău...! Asistenta se retrase la fel de atent și operativ, precum intrase în salon. Mergea drept, cu ușoare unduiri ale bazinului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Dora înainte ca vizita să intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își spună, că interogatoriul începe. Este un interogatoriu scurt și destul de formal, căci profesorul privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să se revolte, să spună măcar ce îi trece instantaneu prin minte: "Normal, voi bărbații, tu profesore inclusiv, nu aveți cum cunoaște ceea ce noi, femei limitate, cunoaștem." Vorbele care îi ies din gură sunt însă controlate de distanța impusă de halatul scrobit închis până sub bărbie și nu își pot îngădui să folosească sarcasme : Cred că pot da nota șase, maximum șapte durerii pe care o simt acum. Dacă durerea este doar pe la mijlocul scării, vă mențineți decizia de a vă supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
decizia mea bine precizată în această declarație de a nu mi se aplica terapii care să mă mențină într-o viață artificială în cazul în care... Ca într-o filmare cu încetinitorul, mica suită s-a oprit și oamenii în halate albe și-au întors chipurile spre Dora. Chipul profesorului este ca o mască rigidă, lamele ochilor albaștri parcurg în grabă hârtia întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
demnitate umană, declarație care nu slujește la nimic ! La nimic, m-ați înțeles ! ? Iar noi, medicii, suntem aici ca să prelungim, iar nu să scurtăm vieți. Obrajii profesorului s-au împurpurat ușor, iar cei ai Dorei au devenit mai albi ca halatul lui. Ea nu găsește nimic mai bun de bâiguit decât : Vă cer scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele ei, căci suita a și ieșit din salon. Dora mototolește foaia inutilă care a declanșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ajut să treceți cât mai ușor peste această încercare. Sunt Alindora Bosch, medicul anestezist care vă are în grijă din acest moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are aceiași culoare cu a părului meu pe care îl vor rade ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
indicat și ușa interzisă s-a deschis cu o fâlfâire asemănătoare cu cea a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în îndepărtata ei amintire. Alături, cel al anestezistei, al Alindorei Bosch, mai frumos, mult mai frumos dar distant, concentrat în citirea unei hârtii pe care o ține în fața ochilor. În spatele lor se ivește tinerețea chipului lui Nicolaï, urmat de alte halate albe pe care Dora le ghicește dar nu le vede. Vocea profesorului : Totul este în regulă, stimată colega ? În afară de febrilitatea ușoară : 37,9°, totul este perfect. Să vedem și plaga. Nicolaï iese din grupul compact de oameni îmbrăcați în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dumneavoastră, domnule doctor... Și crucea ?... Tânărul intern realizează că în graba cu care s-a smuls odihnei din camera de gardă ca să fugă la căpătâiul bolnavei, nu a luat seama că mica cruce de aur, talismanul lui secret, este deasupra halatului. Păstrează aproape de inima lui, dar în cea mai mare taină, simbolul religiei în care s-a născut, acolo, pe valea Mariței... În el se confruntă fără încetare credința moștenită și cunoștințele dobândite în numeroșii ani de studiu al medicinei, știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție de doctor, era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu viteză, ca o mitralieră, cu privirea înecată de admirație, roșie în obraz de emoție, cu ochii jucăuși, risipind fraze măgulitoare, inspirate, adevărate performanțe diplomatice, așa, fără nici o dificultate, ca și cum ai spune bună ziua sau ce mai faci? Acei oameni în halate albe, deveniți foarte atenți la pacientă, întrecându-se unul pe altul în a-i oferi sfaturile lor competente, foarte interesați să afle și dacă în copilărie Nina suferise de tuse convulsivă. Și în timpul acesta, poate chiar lângă patul Ninei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una din zile Carmina intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]