2,298 matches
-
de limbaj interior, halucinații auditive și automatisme motorii și senzitive. La acestea se mai adaugă tulburările de limbaj (schizofazia și glosolalia), precum și alte tulburări de expresie (scris, desen, mimică etc.). 2) Tulburările de percepție sunt constante și ele constau în halucinații auditive sau cenestezice penibile, amenințătoare, cu caracter ostil și injurios la adresa bolnavului. 3) Tulburările afective sunt frecvente și specifice în cursul evoluției clinice a schizofreniei. Ele constau în afectivitate plată, ștearsă sau inadecvată. Ambivalență afectivă sau răceală. 4) Conștiința de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motor. 8) Tulburările de personalitate ale bolnavilor schizofrenici sunt constante și specifice. Ele au un mare polimorfism și constau din următoarele: - grimase, manierisme, bizarerii, - dedublarea personalității cu tulburări de imagine corporală și de identitate a Eului personal, - fenomene de tranzitivism, - halucinații autoscopice externe, - heautoscopia sau impresia unei imagini „a dublului său” în afară, - halucinații endoscopice, - transitivism. Formele clinice Clasificarea formelor clinico-psihiatrice ale schizofreniei este diferită în funcție de atitudinea diferiților specialiști față de această psihoză, cu un caracter extrem de complex. Printre primii care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au un mare polimorfism și constau din următoarele: - grimase, manierisme, bizarerii, - dedublarea personalității cu tulburări de imagine corporală și de identitate a Eului personal, - fenomene de tranzitivism, - halucinații autoscopice externe, - heautoscopia sau impresia unei imagini „a dublului său” în afară, - halucinații endoscopice, - transitivism. Formele clinice Clasificarea formelor clinico-psihiatrice ale schizofreniei este diferită în funcție de atitudinea diferiților specialiști față de această psihoză, cu un caracter extrem de complex. Printre primii care ne oferă o clasificare a formelor de schizofrenie este E. Krapelin (1913) care descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindromului catatonic (stupoarea, negativismul, rigiditatea, excitația, atitudinea catatonică). 2) Tipul dezorganizat este forma clinică în care se notează următoarele tulburări: incoerența, relaxarea marcată a asociațiilor, comportamentul evident dezorganizat, afectul plat sau flagrant inadecvat. 3) Tipul paranoia se caracterizează prin prezența halucinațiilor auditive și a ideilor delirante asociate acestora, cu caracter sistematizat sau nesistematizat. 4) Tipul nediferențiat este acela în care simptomele psihotice predominante sunt următoarele; idei delirante, halucinații, incoerență, comportament flagrant dezorganizat. 5) Tipul rezidual se caracterizează prin obtuzia emoțională, retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezorganizat, afectul plat sau flagrant inadecvat. 3) Tipul paranoia se caracterizează prin prezența halucinațiilor auditive și a ideilor delirante asociate acestora, cu caracter sistematizat sau nesistematizat. 4) Tipul nediferențiat este acela în care simptomele psihotice predominante sunt următoarele; idei delirante, halucinații, incoerență, comportament flagrant dezorganizat. 5) Tipul rezidual se caracterizează prin obtuzia emoțională, retragerea socială, comportament de tip excentric, gândire ilogică, uneori prezența ideilor delirante sau a unor halucinații nepredominante și neînsoțite de un afect puternic. Personal, am preferat, din motive
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nediferențiat este acela în care simptomele psihotice predominante sunt următoarele; idei delirante, halucinații, incoerență, comportament flagrant dezorganizat. 5) Tipul rezidual se caracterizează prin obtuzia emoțională, retragerea socială, comportament de tip excentric, gândire ilogică, uneori prezența ideilor delirante sau a unor halucinații nepredominante și neînsoțite de un afect puternic. Personal, am preferat, din motive didactice, dar și de ordin practic, să utilizăm o clasificare a formelor clinice de schizofrenie care să aibă un caracter cât mai cuprinzător atât teoretic, cât și practic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză mixtă. Din punct de vedere psihopatologic, psihozele schizo-afective împrumută atât simptomele maniei sau melancoliei, cât și pe cele ale schizofreniei (catatonie, structuri delirant-paranoide, halucinații etc.). Existența psihozelor mixte, schizo-afective, este o dovadă a faptului care pledează în favoarea naturii endogene a acestui tip de tulburări psihice. Există, în felul acesta, tendința de a reuni în cadrul aceluiași grup nosologic al psihozei unice toate psihozele endogene. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1) Psihozele anxios-euforice Acest grup de tulburări prezintă manifestări fie dominant anxioase fie dominant euforice, așa cum se poate vedea mai jos: Polul anxios Polul euforic - anxietate severă cu idei delirant halucinatorii; - idei paranoide, anxioase, de persecuție și distrugere; - iluzii și halucinații conforme cu starea de afect; - tulburări perceptive fizice cu coloratură afectivă; - idei de auto-sacrificiu pus în serviciul altora; - fluctuații rapide între anxietate și euforie. - dispoziție extatică cu idei misionare și mesianice; - iluzii și halucinații cu conținut conform cu dispoziția afectivă; - expresie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de persecuție și distrugere; - iluzii și halucinații conforme cu starea de afect; - tulburări perceptive fizice cu coloratură afectivă; - idei de auto-sacrificiu pus în serviciul altora; - fluctuații rapide între anxietate și euforie. - dispoziție extatică cu idei misionare și mesianice; - iluzii și halucinații cu conținut conform cu dispoziția afectivă; - expresie mimică euforică, gesturi și mișcări patetice. 2) Psihozele confuzive excitant-inhibante Ca și în cazul formelor precedente și acest grup de psihoze cu evoluție ciclică prezintă manifestări dublu polarizate, fie către polul excitabil, fie către
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
recunoaștere a persoanelor; - delir de interpretare; - fluctuații anxioase și euforice ale dispoziției afective de o intensitate mai scăzută decât în cazul psihozelor anxios-euforice. - inhibiția gândirii cu perplexitate; - perplexitate ideativă a semnificațiilor (percepție delirantă); - delir de interpretare cu perplexitate; - iluzii și halucinații. 3) Psihozele motorii hiperkinetic-akinetice Ca și formele mai sus descrise și această grupă de psihoze ciclice prezintă două categorii principale de tulburări psihopatologice, centrate pe polul hiperkinetic sau pe polul akinetic, așa cum se poate desprinde din cele de mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ENDOGENE IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) Cadrul psihopatologic general Psihozele delirante cronice cu caracter sistematizat, simple sau halucinatorii, completează sfera psihozelor endogene. Caracteristica lor psihopatologică esențială este gândirea delirantă, la care se pot asocia, sau pot lipsi, halucinațiile. Ori de câte ori apare o eroare în percepții și judecată, spiritul emite idei false. Ideile false devin idei delirante, când acestea sunt în opoziție flagrantă cu realitatea sau ne șochează în mod evident. O idee delirantă care se menține, neputând fi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
propria sa persoană. Clasificare și forme clinice E. Kraepelin a descris patru forme clinice de parafrenie, pe care le prezentăm în continuare. Parafrenia sistematică se caracterizează prin existența unui delir de persecuție prelungit cu idei de grandoare susținute de prezența halucinațiilor bolnavului. Parafrenia expansivă se dezvoltă pe fondul unei stări de exaltare maniacală, în care notăm prezența unui delir sistematizat de tip megalomaniac, erotic sau cu temă mistică. Parafrenia confabulatorie este caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin relatări delirante imaginare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exaltare maniacală, în care notăm prezența unui delir sistematizat de tip megalomaniac, erotic sau cu temă mistică. Parafrenia confabulatorie este caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin relatări delirante imaginare extrem de bogate ale bolnavului respectiv, la care sunt asociate prezența halucinațiilor. Parafrenia fantastică este forma clinică ce cuprinde idei delirante extravagante, incoerente, la care se asociază multiple halucinații. Referindu-se la psihozele delirante cronice, Ch. Nodet distinge trei aspecte psihopatologice principale: Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Parafrenia confabulatorie este caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin relatări delirante imaginare extrem de bogate ale bolnavului respectiv, la care sunt asociate prezența halucinațiilor. Parafrenia fantastică este forma clinică ce cuprinde idei delirante extravagante, incoerente, la care se asociază multiple halucinații. Referindu-se la psihozele delirante cronice, Ch. Nodet distinge trei aspecte psihopatologice principale: Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea notabilă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profundă a personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Delirurile cu structură paranoiacă bine sistematizate tematic, coerente, fără slăbirea notabilă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură paranoidă, incoerente, halucinatorii, asociate cu o alterare profundă a personalității bolnavului. Delirurile cu structură parafrenică, cu o tematică delirantă bine sistematizată, asociată cu halucinații; adaptarea bolnavului la realitate este bună și nu se însoțește de deteriorarea personalității sale. Din punct de vedere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de gândire autistă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
slăbirea relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie, inversiune afectivă); tulburări în sfera intelectuală de tipul ideilor sau a interpretărilor delirante asociate cu tulburări de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism etc.); tulburări ale conștiinței, imaginii de sine, a capacității de reprezentare și evaluare a realității precum și a propriei sale persoane. Aceste aspecte caracterizează psihozele individuale, așa cum sunt ele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezentată de epidemiile convulsionare (coreomania, tarantula, săltăreții) din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al XIX-lea aduce numeroase contribuții la studiul manifestărilor psihotice cu caracter colectiv. Termenul sub care circulă aceste manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihotic. Polarizarea întregii vieți psihice asupra lumii interioare a bolnavului. Automatismul mintal: funcționarea independentă și spontană a vieții psihice fără controlul voinței și al conștiinței bolnavului. Este o tulburare descrisă de G. de Clérambault care reunește tulburări de gândire, limbaj, halucinații, automatisme. Automatismul mintal cuprinde toate fenomenele psihice parazitare de adiție sau inhibiție pe care bolnavul le trăiește, dar cărora le atribuie o origine exterioară persoanei sale (fenomene de influență xenopatică). Automutilare: act de autoagresivitate parțială, orientat asupra unei regiuni sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a tonusului și inițiativei motorii din seria catatoniei. Cataplexie: pierderea bruscă a tonusului muscular, a posturii, cu căderea individului. Catatonie: sindrom psihomotor privind activitatea motorie voluntară, caracterizat prin episoade psihomotorii de stupoare, imobilism, negativism motor, stereotipii, flexibilitate ceroasă etc. Cenestopatie: halucinații sau pseudohalucinații cenestezice diferite, localizate la organele interne. Ciclotimie: psihoză afectivă bipolară, maniaco-depresivă, cu evoluție periodică. Claustrofobie: frica patologică de spații închise. Cleptomanie: impulsiunea obsedantă de a lua anumite obiecte. Furt patologic al unor obiecte adesea fără utilitate practică pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fluxului ideativ putând merge până la incoerență. Gatism: incontinență sfincteriană întâlnită în cazurile de arierație mintală profundă (imbecili, idioți) sau în cursul fazelor terminale ale stărilor demențiale. Glischroidie: lentoare sau vâscozitate ideativă, afectivă și motorie, adesivitate cu bradipsihie specifică stărilor epileptoide. Halucinație: percepție fără obiect. Tulburare psihopatologică majoră și specifică. Heautoscopie: tulburare psihică constând în perceperea de către individ a propriului său corp în afara acestuia, ca o „dedublare” sau ca o imagine „în oglindă”. Hiperestezie: exagerarea sensibilității, a percepțiilor senzoriale în general și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se ceartă cu Gauguin, care acceptase invitația lui de a lucra împreună în Provence. În noaptea aceea își taie o ureche pe care i-o duce, bine împachetată, unei prostituate. După cîteva zile petrecute la spital se întoarce acasă. Are halucinații care îl torturează, îl înspăimîntă. Alungat din Arles unde inspiră frică, acceptă să intre la azilul Saint-Paul de Mausole din Saint-Rémy. Continuă să picteze. Pentru prima oară un critic, Albert Aurier, îi remarcă pictura, în ianuarie 1890. Luna următoare, Theo
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
organul partidului social-democrat are drept titlu: "Mărirea și decăderea lui Hitler". Știind că, peste mai puțin de o lună, Hitler avea să fie numit, în deplină legalitate, cancelar al Germaniei, semnele de optimism ale aripii republicane par, retrospectiv, fructul unei halucinații colective. Și totuși insistă Henry Ashby Turner Jr. examinarea atentă a evenimentelor arată că speranțele celor care se opuneau nazismului erau departe de a fi nefondate." Prin demersul adoptat, istoricul demonstrează că ascensiunea lui Adolf Hitler n-a fost ineluctabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de serviciu, restul trecutul lor, relațiile cu părinții, frații și surorile rămîn nemodificate. După punerea diagnosticului și internarea lor într-un serviciu de psihiatrie (toți, în afară de unul sunt declarați schizofreni), falșii bolnavi se comportă "normal". Spun că nu mai au halucinații și că se simt bine; se prefac că iau medicamentele prescrise. Dar schimbarea lor de comportament nu are nici un efect: nimeni din spital nu observă că acești pacienți n-au numic "anormal". Declarați "nebuni" de datele medicale, pentru medici și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pot oferi indicații. O soluție propriu-zisă nu există. „Realistul care lovește cu piciorul piatra are dreptate să spună că ea este reală, dacă el folosește cuvântul «real» ca opus lui «nonreal». Replica lui răspunde întrebării «Este real sau este o halucinație?», dar nu îl infirmă pe idealist, care nu este împiedicat de obiecția lui. Ei par să fie în continuare în dezacord. Deși solipsistul are dreptate atunci când tratează expresia «mă dor dinții» ca fiind pe un plan diferit față de expresia «Pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]