2,407 matches
-
o să fac? Cel mai normal ar fi fost să-i spun s-o șteargă din apartamentul meu. în schimb, am croncănit: —Dar nici măcar n-am făcut cunoștință ca lumea. Asta era încercarea mea de a scăpa din situația aia făcând haz de ea. Luke nu părea deloc amuzat. Haide, mi-a spus el pe un ton care mi s-a părut îngrozitor de convingător. Scoate-o! Am simțit cum mi se usucă gâtul de frică. Nu luasem nici destulă cocaină și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care informează din surse totdeauna credibile și formează cititorul fără a-l supune unei retorici agresive și fără a forța domeniile, cum se întâmplă adesea în cazul unor autori "protocroniști" care sfârșesc în improvizații, metafore și eresuri, uneori de tot hazul și necazul bunului gust, bunului-simț și al logicii narative. Dan Tomorug "recidivează" acum cu Hotarul zeilor (Editura Junimea, 2015); Ktistai n-a fost, așadar, o întâmplare, o carte pe care cineva o scrie, cine știe cum, o dată, o singură dată, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
veneau în vizită la casa părinților mamei). Această imagine mi-a rămas întipărită de-a lungul anilor, fiind coroborată cu o întrebare chinuitoare: de ce nu eram în căruță? Mulți ani mai târziu am căutat să răspund la veșnica interogație, făcând haz de necaz, dar îmi dau seama că nu întâmplător nu eram în față, trăgând hățurile și biciuind caii, ori măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
găsit ulei?“) sau cum e îmbrăcat („Aveți pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă un necunoscut intră pe poartă, îl întreabă pe cine caută. Când vine să încaseze întreținerea, aruncă priviri iscoditoare în casă și spune snoave fără haz. Mama crede că e un maniac inofensiv și cam tembel. Tata, mai precaut, e convins că nea Pricop e încă activ și dă rapoarte: ce mâncăm, cu cine ne vedem, ce-am zis. Când tanti Betty din Israel (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ciupită. Era teribil de deșteaptă. Din cauza asta, mi se părea și frumoasă. Fuma cu voluptate, trăgea fumul cu ochii pe jumătate închiși. Avea o colegă de cameră, un fel de paj al ei. Veneau și altele pe-acolo, atrase de hazul Feliciei, nu doar de Oracle. Unde era ea, era garantată distracția. Se râdea pe rupte. Îmi plăcea să ascult. Eu eram Infans, tăceam ca peștele. Mă uitam la ele ca la un film mișto. Polonez (Domnișoarele din Wilko?). O comunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Dar, mai ales nu trebuiau să poarte haine cu umeri. Nu știu de ce, dar am convingerea că pentru băieți era ceva mai ușor. Plăteau și ei un preț pentru asta. Armata. Care, după ce trecea, devenea o sursă inepuizabilă de făcut haz. Băieții aveau mai multe de povestit decât fetele. Viața unui băiat din comunism e mult mai mișto decât cea a unei fete din comunism. Băieții erau mai liberi. Nu rămâneau însărcinați. Dacă se însurau, mulți dintre băieți deveneau un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un motiv de amuzament, dar nu-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da, e ceva prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de puțin literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și că unul dintre invitați nu poate veni. Mă invita să umplu golul lăsat de acesta. Îmi scria textual: Cred că am datoria să te avertizez că te vei plictisi de moarte. Din capul locului este o societate lipsită de haz, dar oricum ți-aș fi extraordinar de recunoscătoare dacă ai vrea să vii. Iar noi doi am putea găsi puțin timp să mai stăm de vorbă. Ar fi fost o necuviință să refuz. Când dna Strickland mi l-a prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
e câtuși de puțin înzestrat pentru viața mondenă, dar un bărbat se poate lipsi de un asemenea har. Nu avea nici măcar vreo excentricitate care să-l scoată din anonimat. Era pur și simplu un om bun, cinstit, șters și fără haz. Îi puteai admira calitățile, dar totodată simțeai nevoia de a-i evita societatea. Era nul. Probabil constituia un membru demn al societății, un soț și tată bun, un agent de bursă cinstit, dar nu părea să existe vreun motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu mâinile cruciș, de cele două laturi. Toți spuneau: "Cum s-o fi uitând Sandu la ea! Nu e nici prea cuminte!" De fapt, când lipseam, își trecea timpul mereu cu alții. Uneori chiar era numai cu câte unul, făcea haz de el, vorbea, citea cu el alături. Dar niciodată n-am crezut că asta înseamnă ceva periculos. Acei cu care rămânea nu-mi inspirau teamă. N-aș fi fost convins că Irina și-ar fi dat seama de neînsemnătatea lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pierdeam sau dam altora cadourile ei mici (mărturi-sindu-i apoi cu regret), o vorbeam de rău sau, și mai grozav, lăsam să se vorbească de rău, iar eu surâdeam. Unul a făcut-o într-o zi "moacă" și eu am făcut haz. De altfel, ca s-o chinuiesc, eram uneori brutal cum nu e în firea mea, căutam cuvinte grosolane care alunecau anevoie pe limbă, râdeam sarcastic la vreo afirmație de a ei, o priveam îndelung cu dispreț pentru făptura ei mică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu amicii mei, să fac haz de spiritele lor de oameni sănătoși. Câte o secundă, îmi revenea chipul Ioanei trădătoare și nefericită, dar mă forțam să-mi schimb gândul. Când m-am întors acasă, am găsit această scrisoare de la Ioana: "Poate îți închipui cu ce emoții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
păr, pe care atâta o admirasem de-a lungul întregii mele copilării. Semn de bonomie, îmi ziceam. Văru-meu Amedeo, în schimb, la cei nici patruzeci de ani ai lui, avea încă de pe-atunci o chelie avansată, lipsită de orice haz. Nici urmă de golfuri. Avea o nevastă cu care se certa des, pe care o chema Adriana, musculoasă aproape ca un bărbat, dar nu lipsită de o oarecare feminitate. O studiasem într-o zi în timp ce ne aflam într-o barcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
precum un stigmat atavic. Asta spre deosebire de soții lor care, lucrând mulți ani în instituții și la firme românești, deprinseseră încă din Basarabia o română onorabilă, al cărei accent putea fi cu ușurință luat drept neaoș moldovenesc. Basarabencele rusoaice chiar făceau haz una de alta în privința limbii și a accentului. Sau, dimpotrivă, în alte cazuri se acopereau una pe alta sau se prefăceau că vorba lor e cât se poate de normală. Și apoi mai erau și numele 3. De pildă Marusia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
profesiune aveau de gând să-și aleagă și să explice pe scurt de ce. După care, la lecția următoare, preferințele fiecăruia, rând pe rând, au fost discutate în clasă, ceea ce, în cazul câtorva colegi, a stârnit rumoare, dacă nu chiar un haz nebun. De ce? Fiindcă pretențiile celor câțiva care, evident, erau dintre cei mai slabi la carte, s-au dovedit a fi sau au părut a fi cu totul nepotrivite cu posibilitățile lor. Cred că nici nu se așteptau la o asemenea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Apoi, mai era și domnul Brumă, un alt apropiat al familiei, mai vechi chiar decât domnul Popescu. Scund și îndesat dacă nu de-a dreptul gras, întotdeauna calm și sobru, avea și el o idee trăsnită de care mama făcea haz. Se apropia de optzeci de ani, domnul Brumă. Dacă nu cumva îi și depășise. Dar asta nu-l împiedica să se declare prevăzător și să pună de o parte ban cu ban, spunea el, ca să aibă la bătrânețe!... Mama se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dacă nu cumva Razza Rob, ca un soi de magician obscen, nu-l căpătuise cumva pe Bull cu vaginul. Poate era vreun blestem care să sugereze redundanța sexualității lor comune. Cine poate spune? Pare destul de plauzibil. N-ar avea nici un haz să plantezi un vagin în dosul genunchiului unui bărbat oarecare. Te-ai fi putut alege cu un militant pentru drepturile minorităților sexuale, cu vreun John cel de Fier sau cu un amic al lui Dorothy. Nu. E mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat în toată splendoarea rangului său. El s-a întâlnit cu Argalia și a fost imediat răsturnat de pe cal. A făcut haz de nenorocul său pe care punea întreaga vină a acestei întâmplări. Dar mâhnirea lui a fost întrucatva ușuratî de bunatatea Angelicăi care, mișcată de tinerețea și frumusețea lui, i-a acordat libertatea pavilionului ei, poruncind să fie tratat cu toata
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a răspuns printr-un crainic că n-avea de gând să elibereze animalul fără luptă. Dacă Gradasso dorea armăsarul, n-avea decât să vină să-l ia, iar dânsul, Astolfo, era gata să se măsoare cu el. Gradasso a făcut haz când a primit acest răspuns,căci Astolfo numai faimă de luptător bun n-avea. El, cu atâtea victorii în spate, a reînoit cu această ocazie legământul pe care-l făcuse cu Rinaldo. În aceste condiții cei doi au venit să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-au iubit, spunându-le: „Ați plâns destul, hai acum să râdem!“ — Într-un interviu radiofonic pe care ți l-a luat Ileana Corbea în 2001, mărturiseai că scrisul a fost o terapie... — Sergiu era un om vesel, cu un haz nebun, știa să po ves tească extraordinar. M-am gândit să pun pe hârtie felul lui de a fi mai puțin vizibil celorlalți. El nu era totdeauna cel de pe piedestal, nemaipomenit ca geniu, sever cu orchestra. Făcea tot felul de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se ocupau sufletește de noi. Ceea ce conta pentru ei era să fim bune la școală, să fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau de treburile lor. Nu uit râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mine, fugise din România comunistă. Băiat de boieri, deștept foc, licen țiat în Drept, era foarte fin ca fizic și avea un cap de fanariot afurisit. Îi plăcea muzica și cânta la pian. Ne înțelegeam de minune, căci avea mare haz, era cultivat și dansa admirabil. Pasiunile lui erau vânătoarea și pescu itul. Am fost atât de fericiți să ne revedem în libertate, încât, fără să mai pierdem timpul, ne-am căsătorit cu entu ziasm și am plecat în Argentina. — De ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ghica protesta cu vehemență: „Eu sunt cardiac!“ Îl scot pe Ion și îl pun în camera de alături. Eu, de colo: „Și eu sufăr de inimă!“ „Dumnea voastră rămâneți pe loc.“ Ne-au ținut vreo trei ore. Noi râdeam, făceam haz de necaz. Când ne dau drumul și ieșim din cușcă, văd pe peretele comisariatului poza lui Mitterand. Atunci le spun sechestranților: „Uitați-vă bine la el, în curând o să aveți și voi ce avem noi în România.“ — Ești o rebelă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai bine la torturile mele merita un premiu. Fără ezitare, am desenat doi dansatori cu floricele împrejur, am scris cu litere mari: „Premiul I pentru cel mai bun dansator“ și i l-am trimis respectivului prin poștă. Mulți au făcut haz, dar alții, dezamăgiți, au contestat acordarea distincției partenerului desemnat. — Grozav, am chicotit. — Hai să revenim la chestionar, mă zori Ioana. — Care sunt pictorii tăi preferați? — Leonardo, Piero della Francesca, Rafael, Monet, Klee, Bissière. Mai sunt multe întrebări? — Destule. De ce? m-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru că-l face atuncea făr' de cuviință, un dobitoc, o fiară cu patru picioare sau, să zic mai bine, făr' de picioare și făr' de cap. Gura lui afumată și răsuflă vorbe păgânești și neînfrînate, ocărând toată lumea; răsuflările lui - râgâituri, hazurile lui - borâturi, dragostele - lovituri de pumni, căutătura - nebunească și încredințările - urâte și grețoase. Gândind la toate aceste necuviințe, mă plec a lăuda oprirea care Mehmet au făcut pentru băutul vinului la toți acei ce ar primi legea lui. La cea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]