2,559 matches
-
prin stilul unor formulări memorabile, de natură să impună adevărurile descoperite de autor". Aceste adevăruri reprezintă, de fapt, originalitatea lucrării. Într-o primă parte a ei (Repere în configurarea actuală a conceptului de comic), prin excelență teoretică, se ambiționează o hermeneutică a ideii de comic, urmărită atât în plan istoric cât și sincronic. Întreprindere deloc lesnicioasă întrucât autorul însuși constată cuvântul comic "lasă impresia unui lucru aflat "la îndemână"" și despre care oricine pare a putea spune totul "dintr-o răsuflare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vorbește astfel despre un text poetic integral, ca despre un concept operant în abordarea cercetării tematice (și nu numai) care a stat mereu în atenția prioritară a criticilor și istoricilor literari și care acum, prin demersul domniei sale, primește condiția unei hermeneuticii a "sensului în text". Ce vrea să însemne aceasta ne lămurește ea însăși:"Elementul principal al acestei noi interpretări îl realizează argumentarea tezei că cenzura ontologică între cele două lumi ale poemului, nu se legitimează, așa cum au presupus majoritatea eminescologilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai Eminescu. Luceafărul. Text poetic integral (1999), Dicționarul Luceafărului eminescian (2000), Luna și sunetul cornului. Metafore obsedante la Eminescu (2003), Hermeneutica sensului. Eminescu și Blaga (2003), Identitate și alteritate. Eminescu și Blaga (2005), Dicționarul Luceafărului eminescian. Ediție definitivă (2007) și iată acum: Luceafărul. Text poetic integral. Studii (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2014). Sunt reunite între copertele acestui volum câteva studii, diferite ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în revista Cinema între 1972 și 1987 , cu câteva cronici purtând semnături dintre cele mai diverse de la Mircea Iorgulescu la Eugenia Vodă și mai ales cu propriul eseu al Magdei Mihăilescu, în oglinda criticii : 20 de pagini concise de virtuozitate hermeneutică) ; mi-am dat seama că, de fapt, ar trebui să citez întreaga carte ! în spațiul autohton, este cea mai pasionantă lecție de cinema pe două voci, dintre care una (a criticului) are discreția să-i țină isonul în surdină... Cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
faptele unui asemenea personaj suferă transpunerea ficțională pe care o suferă orice personaj celebru de legendă (despre acțiunea umană ca «operă deschisă» și despre punerile în intrigă ca interpretare preliminară a vorbit edificator Paul Ricoeur în eseu rile sale de hermeneutică). De aici și până la stocarea unei anume imagini despre el, despre lucrurile și eveni mentele care l-au însoțit pe personaj nu mai e decât un pas. Va fi exact imaginea adevărată care se va transmite posterității. Dacă Exquemelin și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
au nici o valoare și strălucește numai iubirea imensă a lui Cristos, prezent în sufletele lor. Episcopul de Ferrara, monseniorul Carlo Caffarra, comentând epistolarul dintre cei doi oameni ai lui Dumnezeu, spune: Ideea fundamentală a reflexiei mele sau dacă vreți „cheia hermeneutică“ [interpretativă] a epistolarului e aceasta: fericitul don Calabria se simte investit de Sus cu misiunea rechemării Bisericii la izvoarele pure ale Evangheliei. Asta poate apărea ca un lucru evident sau foarte normal pentru un preot apostolic și fondator de Congregație
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în eroare atunci când judecă sensibilitățile comune: mișcarea, repaosul, configurația, mărimea, numărul, unitatea (Despre suflet 425a14-15), la care se adaugă și timpul (Della memoria e della reminiscentia. Opere 4. 451a17 și 452b7-9). Dar, spre diferență de predecesorul său, Aristotel realizează o hermeneutică a senzației și, corelativ, a imaginației. Conferă importanță rolului mediului prin care o senzație se exercită, simțului comun și relației sale cu fiecare simț în parte, specializat. La baza percepției prin simțuri stă mișcarea; și cum natura însăși e principiul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
el îți devine, în final, cordialmente "străin", când ordinea curentă a ideilor și a experiențelor nu te mai ajută să-l asumi (A. Pleșu, Despre îngeri) Propunând "o filosofie a istoriei de tip substanțialmente umanistic", cei mai importanți reprezentanți ai hermeneuticii contemporane, Gadamer, Apel și Jauss, se depărtează de fapt de spiritul heideggerian (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc). Adverbele în -mente stabile în limbă, mai ales în virtutea sensului lor mai "înnobilant", apar frecvent în textele jurnalistice: Ni se pare totalmente surprinzătoare apariția
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
sociologului completarea datelor statistice și sociografice cu analize calitative și interpretări ale fenomenului religios. altfel spus, familiarizarea cu actul hermeneutic este absolut necesară pentru un sociolog modern al religiilor. De aceea este necesar să precizăm și să știm ce înseamnă hermeneutica și, în special, hermeneutica fenomenului religios. În ciuda simțului comun, hermeneutica nu se identifică cu interpre tarea. În sens heideggerian, hermeneia însemna relevanța de sine a în-sinelui divin, modul în care Zeul se manifesta direct, nemijocit, ca Zeu. Actul hermeutic numește
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și sociografice cu analize calitative și interpretări ale fenomenului religios. altfel spus, familiarizarea cu actul hermeneutic este absolut necesară pentru un sociolog modern al religiilor. De aceea este necesar să precizăm și să știm ce înseamnă hermeneutica și, în special, hermeneutica fenomenului religios. În ciuda simțului comun, hermeneutica nu se identifică cu interpre tarea. În sens heideggerian, hermeneia însemna relevanța de sine a în-sinelui divin, modul în care Zeul se manifesta direct, nemijocit, ca Zeu. Actul hermeutic numește în-sinele real, cunoscut direct
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
interpretări ale fenomenului religios. altfel spus, familiarizarea cu actul hermeneutic este absolut necesară pentru un sociolog modern al religiilor. De aceea este necesar să precizăm și să știm ce înseamnă hermeneutica și, în special, hermeneutica fenomenului religios. În ciuda simțului comun, hermeneutica nu se identifică cu interpre tarea. În sens heideggerian, hermeneia însemna relevanța de sine a în-sinelui divin, modul în care Zeul se manifesta direct, nemijocit, ca Zeu. Actul hermeutic numește în-sinele real, cunoscut direct, nu pe cel mijlocit, interpretat. Hermeneia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
al XIII-lea, se regăsește astăzi în limbajele artificiale ale computerelor, prin permutarea unor grupări consonantice de litere. Aceleași litere pot avea semnificații diferite, în funcție de poziția lor în cadrul grupului. la rându-i, Giordano Bruno va aplica o anumită formă de hermeneutică în măsură să deslușească limba creației în lumea hieroglifelor egiptene. René Descartes avea convingerea că limba revelată, în splendoarea și unicitatea ei, nu poate fi sesizată decât în calitate de ceva cu totul deosebit. Mult mai aproape de noi, Paul Tillich va înțelege
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lui Eminescu se interesează de el: atât tatăl, Căminarul Gheorghe Eminovici, cât și fratele, locotenentul Matei Eminovici, vin la București și-l vizitează pe critic cu scopul de a afla adevărul despre interzis. De acum înainte Călin L. Cernăianu face hermeneutică, discurs (cu multe imprecații), istorie literară (abuzivă) face, adică, orice pentru a demonstra că Gheorghe Eminovici n-a fost în București în vara lui 1883, iar Matei Eminovici a fost, dar criticul nu i-a permis să-și vadă fratele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ulterior în filosofie și științele filosofice, o multitudine de demersuri interpretative diferențiindu-se disciplinar. Deci, la început, a interpreta a însemnat a interpreta texte: mai întîi religioase, apoi literare, filosofice, științifice, iar această disciplină, a interpretării textelor, s-a numit hermeneutică (de la numele zeului Hermes, care, printre altele, era și zeul transmiterii informațiilor între zei și al mesajelor între zei și muritori și care apela uneori la un joc prin care le schimba sensul sau introducea altele noi1. Însă interpretarea este
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
care o condiționează în primul rând, parafrazându-l pe André Gide, de capacitatea de a admira, o capacitate caracterizată de dânsul drept „mărinimoasă și nobilă”. I. NEGOIȚESCU Jurnalul fericirii este o carte splendidă, amestec inextricabil de notație cotidiană, amintire, confesiune, hermeneutică [...], humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizică, fiziologie, citate de lectură și altele. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: În genul... tinerilor, București, 1934; ed. (În genul lui Cioran, Noica, Eliade...), postfață Dan C. Mihăilescu, București, 1996; Essai sur une conception catholique du judaïsme (în
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
despre un presupus vers românesc cu componente heteroclite în ce privește ritmul și măsura și să anuleze comentarii fanteziste izvorâte din necunoașterea corectă a prozodiei. Cel mai mare câștig al teoriei lui F. despre versul românesc este fructificat în volumul Al. Macedonski. Hermeneutica editării (1995), lucrare fundamentală pentru actul de editare a poeziei, inițial multigrafiată (1992). Pornind de la erorile de editare a poeziei macedonskiene (unele perpetuate din comoditate), autorul realizează adevărate exerciții de virtuozitate în actul de restabilire a variantei corecte a versurilor
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
Ca eseist, se ocupă de stilul și originalitatea unor editorialiști români (Mircea Dinescu, Octavian Paler, Ion Cristoiu ș.a.), precum și de aventura cuvântului în epoca totalitarismului, de compromiterea limbajului și a oamenilor prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
originalitatea unor editorialiști români (Mircea Dinescu, Octavian Paler, Ion Cristoiu ș.a.), precum și de aventura cuvântului în epoca totalitarismului, de compromiterea limbajului și a oamenilor prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LAI, 1996, 2; Nicolae Savin, Metodă și demonstrație, VTRA, 1996, 1; Dan Silviu Boerescu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LCF, 1996, 5; Sorin Tomuța, Dincolo de litera cursului, O, 1996, 10. L.P.B.
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LAI, 1996, 2; Nicolae Savin, Metodă și demonstrație, VTRA, 1996, 1; Dan Silviu Boerescu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LCF, 1996, 5; Sorin Tomuța, Dincolo de litera cursului, O, 1996, 10. L.P.B.
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993, 3-4; Tania Radu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LAI, 1996, 2; Nicolae Savin, Metodă și demonstrație, VTRA, 1996, 1; Dan Silviu Boerescu, „Al. Macedonski. Hermeneutica editării”, LCF, 1996, 5; Sorin Tomuța, Dincolo de litera cursului, O, 1996, 10. L.P.B.
FUNERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
Tudor Vianu, Mihail Sebastian ș.a. A scris prefețe sau postfețe la volume de Arthur Conan Doyle, T. Vianu, Panait Istrati, G. Topîrceanu, încercând să susțină puncte de vedere originale. SCRIERI: Fascinația exegezei, București, 1998; Aventuri în Țara Imanenței. Exerciții de hermeneutică literară, București, 2003. Ediții: Cezar Petrescu, Opere, I, București, 1985, Somnul. Simfonia fantastică, pref. edit., București, 1988, Adăpostul Sobolia, pref. edit., postfață Perpessicius, București, 1989, Omul din vis, București, 1989; Mircea Eliade, Opere, I-II, București, 1994-1997 (în colaborare cu
DASCAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
important segment de istorie literară contemporană. Autorul se referă la o a doua promoție („val”) a unei generații ilustre, mai puțin comentată, deși cuprinde nume precum Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Emil Brumaru, Vasile Vlad, Adrian Popescu, Nicolae Ioana ș.a. „Mașinăria hermeneutică” a criticului (Adrian Dinu Rachieru) funcționează și de această dată cu eficiență, argumentând convingător și nuanțat originalitatea, profunzimea și valoarea poeților interpretați. SCRIERI: Universuri imaginare, București, 1981; Forme literare, București, 1993; I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei, București, 1995; Eminescu
DUGNEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
afectivitate, „obiectivistă”. De sub cenușiul nespectaculosului răzbat totuși, semnificate implicit, zbateri sufletești și combustii intelectuale pentru care scriitura „măiestrită” se dovedește a fi un revelator eficace. Marin Preda-incomodul (1996) e o monografie neconvențională și lipsită de pedanterie, o carte de critică hermeneutică, cu materia organizată tematic, dar fără rigiditate, și cu excursuri substanțiale în biografia intelectuală a scriitorului examinat. Formația intelectuală și culturală a lui Marin Preda, profilul moral al prozatorului, natura raporturilor sale cu experiența nemijlocită a existenței și cu literatura
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
alți autori vorbesc despre „literatură” ca despre o apariție epistemică recentă, care datează de două secole. Este vorba despre influența decisivă a lui Foucault din Cuvintele și lucrurile, unde literatura modernă este considerată o invenție epistemică concomitentă cu biologia, istoria, hermeneutica și economia (Înlocuind Literele, istoria naturală, teologia și, respectiv, știința bogățiilor). În toate cazurile, ceea ce contează ca explicație a declinului instituției literare este supralicitarea literaturii după modelul supralicitării umaniste a „omului”. Literatura și-a revendicat o transcendență pe care nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]