8,202 matches
-
și roz se întrezăreau la lumina lămpilor, asemeni altor arbuști, care creșteau în apropierea unei fântâni de piatră la marginea aleii, străjuită de statuile a doi gemeni, care aminteau de Castor și Polux. Au pătruns într-un hol larg. Din hol se intra prin două uși opuse, în două apartamente. Desire a deschis ușa din dreapta unde se afla apartamentul său. La capătul coridorului erau scările care duceau la etajul superior al casei. Cele două fete au pătruns într-un salon mare
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
să se îngrijoreze, văzând cum tânăra femeie nu era deloc în apele sale și intuia că se află încă sub starea aceea de șoc consecință a violul suportat pe plajă în acea noapte de coșmar. Se îndreptă către baie străbătând holul larg și bine luminat cu pași ușori și se opri tulburată, auzind apa curgând și hohotele sfâșietoare de plâns ale prietenei sale. Se apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând: - Desire! Desire! Ești bine? Pot să te ajut cumva
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
imediat ce terminăm, noi plecăm acasă. -Bine Stefano, ai dreptate! Fetele terminaseră de pus la loc vesela și s-au dus să se schimbe, se schimbă și el și le cheamă: - Nina , Anca! Hai să mergem ! - Gata Stefan! Iată-ne! În hol Vilma vorbea cu Massimo: - Știi Massimo? Desiree mi-o imaginam o fată educată cu bun simț , însă nici măcar nu s-a arătat pe aici de când a venit , să mă salute cel puțin. Mâine îi telefonez să-i spun vreo două
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
Făcându-mă că dolm de-aseală, Să-l văd și io măcăl o dat’; Întl-un tâlziu, palca plin vis, L-am auzit plin dolmitol Pe la pălinți, venind în zbol, Ca ei aveau geamul deschis, Tiptil apoi, în pas glăbit, Tlecu plin hol cu sacu-i plin, Că i-am vazut umblă puțin, La pomu’ male-mpodobit, Sub cale-a pus Moșu’, galant, Si giucălii și ciocolată.... Vă povestesc io altădată Că alțeva-i mai impoltant, Ca după te a fost el gata Și cum pe
POEZIOALĂ DESPLE MOS CLĂCIUN de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367795_a_369124]
-
-n casă ca un fur Pe fereastră, nu port chei, Ce să vezi, aud, v-o jur, Cântând cucu' ora trei (!) Că uitai ca să vă spui Doar un amănunt, parol, Cucu-l am la ceas, în cui, Pe peretele din hol; Pe moment, isteț cum sînt Și de praf și de sudori, Mă apuc la fel și cânt Precum cucu' de opt ori, Că nevastă-mea, prin vis, Cucu-l numară mereu, Știind mai mult ca precis Când pe-arenă apar
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
cucuit, După care-aud un pârț Foarte scurt și gâtuit” ... Cucul meu, cadou primit De la tata, când mi-a spus “Fii, băiete, mulțumit Că pe lume te-am adus!” M-a adus, nu zic că nu, Da' al dracu' cuc din hol S-a prostit, auzi și tu!... Mă va da-ntr-o zi de gol! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Cucul meu / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
Nu existau cuvinte printre săruturi și nu pentru că se jenau să fie auziți ori priviți. Toți ceilalți ieșiseră tiptil din încăpere, la fel de emoționați, ștergându-și lacrimile de bucurie...* După mai bine de o jumătate de oră, Laura a ieșit pe hol îmbujorată, oarecum jenată, purtând pe chip toate semnele unei bucurii imense. Ochii săi străluceau și nu puteau, chiar dacă și-ar fi dorit, să ascundă fericirea ce-i invadase sufletul. Le-a explicat, printre altele, că emoțiile o stăpânesc atât de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
lemn masiv cu motive florale se află o inscripție în limba arabă. Intrarea principală în castel se află în partea de est a acestuia. Ce se poate vedea în castel, pătrunzând în el pe intrarea principală din partea de est? În holul de la intrare se află o expoziție documentară cu planșe despre istoricul localității și al zonei, cu unelte agricole, amfore, obiecte funerare, tablouri din ceramică pictată reprezentând chipuri de sfinți, o sobă tradițională. De aici printr-o ușă se trece în
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și geamuri mici, divers și viu colorate. In budoarul reginei se află un lavoar din marmură roz, o oglindă și un dulap. O ușă masivă de lemn cu motive florale conduce spre minaret. O altă ușă ne conduce spre un hol unde sunt expuse obiecte ce au aparținut reginei: o oglindă masivă, tablouri, icoane, ladă, amfore, un dulap din lemn cu încrustații bogate și semnificative: semiluna, un turc cu turban pe cap, ochi de păun. În ultima sală sunt expuse icoane
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului EPIZOOTIA LA OAMENI Alpii Austriei. Într-un castel ce amintește de gloria și strălucirea fostului imperiu se desfășoară lucrările conferinței anuale a Producătorilor de Inutilități Scumpe și Strălucitoare (prescurtat P.I.S.S.). În holul de onoare, uriașul candelabru aruncă pete de aur peste lambriurile de mahon. Cam o sută de oameni se mișcă dezinvolt, salutându-se, strângându-și mâinile cu sclipiri perfide-n ochi, scrâșnind din dinți, sau rânjind prefăcut, așa cum se petrece de
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
să-i spargă pieptul. După ce se mai dezmetici, privind în dreapta, la distanță de nici un metru de ea, zări cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
a trezi dintr-o dată cu brațele ocupate de femeia care, până nu demult, o cercetase îngrijorată să vadă dacă nu a pățit ceva. O zguduitură puternică, asemenea undei unui cutremur, a scuturat, preț de câteva secunde, clădirea veche a pavilionului... Pe holul spitalului și-au făcut apariția, țipând alertate, mai multe persoane: asistente, infirmiere, câțiva vizitatori, mame internate cu copiii. Totul se transforma într-un adevărat vacarm. Emanuela începu să-și revină din starea de șoc provocată de sperietura cu geamul spart
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
celor din jurul ei, pentru restabilirea ordinii și a unui climat de liniște și limitarea consecințelor... Simțind greutatea din brațe, Emanuela privi spre cea care atârna susținută doar de forța brațelor ei, infirmiera. O așeză cu ultimele puteri pe bancheta de pe holul spitalului. - Doamnă, mă auziți? strigă Emanuela cu fermitate, scuturând-o de umeri pe infirmiera ce zăcea palidă, cu ochii și gura închise, fără a schița nici cel mai mic gest... Reacționați, vă rog! Răspundeți dacă mă auziți! Văzând că aceasta
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
care, foarte posibil, să nu fi dat semne până în acest moment, dar care acum au debutat foarte violent, putând fi fatale, dacă nu erau acești doi îngeri păzitori. - Este nevoie de ajutor, afarăă!! s-a auzit strigătul cuiva din capătul holului! A fost trăsnit teiul cel mareee...! S-a prăbușit pe mașini. Se pare că sunt și persoane... Evenimentele desfășurate, care captaseră atenția tuturor în interiorul pavilionului, făcuseră ca starea vremii de afară să fie ignorată total, deși reprezenta, în mare măsură
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
pe matracuca de Ștefăneasca, cum mieuna la telefon: trimite-mi acasă, dragă, niște cașcaval și smântână! Dacă o întreb, se fandosește: am și eu, dragă...relații. Până și bleaga aia de Aioanei, femeia de serviciu, mă! Am auzit-o pe hol fonfăind: am o relașie! Cu laptele n-am probleme, că mă rezolvă relașia. Moaima dracului! Are și ea o... „relașie”. -Ei, și? Ce vrei să spui? -Păi, aia e, că tu îi cunoști pe toți mahării orașului și nu vrei
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
na ndan... me shuplakë të ta përfshij fytyrën e të të pëshpëris: të dua 6 învăluita în noapte s-a stins lumina-n geam întunericul mă urmărește cu ochi pătrați pe-o cale nesfârșita mă furișez la tine printr-un hol plin cu ceață îl străbat atentă să nu ating tablouri antice să nu mă-mpiedic de sipete închise imi tin răsuflarea în frâu să nu alerge să n-ajungă înaintea mea la tine 6 e mbështjellë në natë u shua
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
Cum să uit eu de piftie!? Fără milă, fără silă, N-am lăsat nici de prăsilă, După toate, cum vă spui, Nici o aripă de pui, De-am ajuns, așa-ntr-un hal, Parc-aș fi în prenatal, În oglinda de pe hol Nu încap, la piele, gol; Însă, ca-n telenovele, Toate-s bune chiar de-s rele! Fi’n’că, fraților, v-o spun, Am găsit un doctor bun, C-am o pilă-n minister, Grea de tot, un văr, șofer
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
domnule profesor! Ce faceți? Ce face doamna doctor? - Obosit, dar optimist. Maria..., încă se află sub efectul medicamentelor, dar se va trezi, ușor-ușor... Să ieșim, să vă împărtășesc ultimele vești... Au ieșit. Dragoș luă două cafele de la automatul instalat pe hol. Se îndreptară către cele două fotolii din holul mare al spitalului. S-au așezat, iar Dragoș, nerăbdător, a început să vorbească. - Mă bucur nespus de mult că ați reușit să veniți! Simțeam o nevoie imperioasă să-mi împărtășesc bucuria, gândurile
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
Obosit, dar optimist. Maria..., încă se află sub efectul medicamentelor, dar se va trezi, ușor-ușor... Să ieșim, să vă împărtășesc ultimele vești... Au ieșit. Dragoș luă două cafele de la automatul instalat pe hol. Se îndreptară către cele două fotolii din holul mare al spitalului. S-au așezat, iar Dragoș, nerăbdător, a început să vorbească. - Mă bucur nespus de mult că ați reușit să veniți! Simțeam o nevoie imperioasă să-mi împărtășesc bucuria, gândurile, cuiva. Sper să nu vă plictisesc... - Nu, nicidecum
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]
-
probleme, prin spital. Mă rătăcisem prin atâtea cabinete și laboratoare. N-am prea avut până acum nevoie de doctori. M-am bucurat, până la această vârstă, de o sănătate destul de bună. Numai să nu vorbesc într-un ceas rău! Doamne ferește! Pe hol era multă gălăgie, semn că erau mulți copii. De toate vârstele și de toate culorile. Un țigănuș, obosit de viață și de sărăcie, se certa cu o asistentă. Ba nu, se ruga de ea să-i primească băiatul să-i
O FEMEIE ADEVĂRATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367372_a_368701]
-
sănătate a pacientei. Cum era proaspăt divorțat, nu i-ar strica o prietenă ca tânăra din fața sa, gândea el. Săndica a rămas lângă patul mamei plângând ușor în pumni. Întrebă o infirmieră dacă există un telefon public pe undeva prin holurile spitalului și aflând că există, s-a grăbit să-l caute pe Mircea, poate îl găsește acasă, să-i spună de starea gravă în care se găsea mama. Mircea tocmai ce sosise de la liceu. Își servea singur prânzul la masa
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
o atinse ușor pe umăr, în timp ce plângea. Stătea pe capătul patului în care îi era mama și o privea în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe holul cu telefonul public. - Mulțumesc, domnișoară. - Pentru puțin. Săndica se ridică cu greu de lângă mamă și, ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da, intră, se auzi vocea groasă a doctorului primar Radu. - M-ați chemat, domnule doctor? Ce puteți să
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
nu mâncăm pe nimeni, spuse Veronica de la înălțimea rangului pe care dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
un schimb de e-mailuri ce a durat două luni, Molly și Edward au decis că venise momentul să se întâlnească. "Am stabilit să ne vedem într-un hotel din Tallahassee. I-am comunicat lui Edward că îl aștept în holul hotelului și că voi ține în mână un trandafir galben", a declarat Molly, care a mărturisit că s-a inspirat în acest sens dintr-un film. Holder a sosit la hotel însoțită de nepotul ei, Russ Lentz, de 41 de
LOVE STORY CU MOLLY ŞI EDWARD de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366804_a_368133]
-
că face bine ce face. Fetele luându-se de braț, au plecat spre apartamentul cu patru camere, proprietate personală a familiei Săndica și Mircea Trăistaru. În mai puțin de un sfert de oră erau în fața ușii. Când au pătruns în holul apartamentului, Săndica se găsea în bucătărie, tocmai pregătea prânzul. - Bună, mami, ce faci bun? salută Deea, fără să o vadă pe mama sa, dar auzea cum fierbe ceva pe aragazul din bucătărie. Trebuie să pui un tacâm în plus, am
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]