3,043 matches
-
pe trei planuri: imaginea interbelicului Eugen Ionescu din jurnalele congenerilor săi, așadar contextul biografic, în al doilea rînd contextul cultural și în fine contextul operei, care la Ionescu traduce fidel obsesiile vieții. Schimbare de decor Fără îndoială că aventura conștiinței identitare se cristalizează pentru Eugen Ionescu o dată cu prima mare schimbare de decor din piesa personală: mutarea de la Paris la București. Se simte exilat va spune mai tîrziu ("la-bas, je me suis senti en exil", apud Matei Călinescu). Dacă citim mărturiile oamenilor
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
mai puternic decît altele, care e elementul personal de maximă înstrăinare. Pentru unii limba necunoscută, pentru alții absența familiei, singurătatea, pentru destui separarea de omul iubit. Or, pentru copilul Eugen Ionescu exilul nu este deloc la fel de grav, iar eventuala criză identitară se resoarbe rapid: limba o știe, familia e cu el (ba mai mult, se face o încercare de regăsire a tatălui, chiar dacă dezamăgitoare), problema singurătății nu se pune. Unicul lucru care se schimbă radical este decorul: Bucureștiul în locul Parisului. Într-
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
în anii 1925 și 1926 "un tînăr penseur Ionescu" sau "Ionescu penseurul", neidentificat, dar care are toate șansele să fie elevul Ionescu, viitor membru frecvent al "Sburătorului". Or, literatura îi permitea întoarcerile "acasă", în spațiul francez sau menținerea unei ambiguități identitare neconflictuale. La Facultatea de Litere, Eugen Ionescu devenise, după cum rezultă din toate consemnările de jurnal ale contemporanilor săi, un student ca oricare altul, cu calități și defecte vizibile, cu atuul limbii și al literaturii franceze pe care-l valorifică și
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
-l împiedica să fie "la el acasă" în decorul deja de mult învechit al Bucureștiului. Iar dacă decorul nu-l mai înstrăina, nimic nu mai avea de ce să-l facă să se simtă în exil. Devine profesor de franceză. Problema identitară era închisă sau, măcar, suspendată. Contextul favorabil Împotriva ideii de conflict identitar în această perioadă vorbește nu numai istoria personală a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
învechit al Bucureștiului. Iar dacă decorul nu-l mai înstrăina, nimic nu mai avea de ce să-l facă să se simtă în exil. Devine profesor de franceză. Problema identitară era închisă sau, măcar, suspendată. Contextul favorabil Împotriva ideii de conflict identitar în această perioadă vorbește nu numai istoria personală a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
prin obsesia călătoriei la Paris, consemnată în mai toate jurnalele interbelicilor, Franța rămîne un soi de a doua patrie. Se pot da, fără exagerare, sute de exemple care să o dovedească și nu numai în cazul intelectualilor. Altfel spus mitul identitar român nu exclude ci implică Franța, nu e în conflict ci în consonanță cu cel francez. Francezii sosiți între războaie la București - și avem la îndemînă mărturiile diplomaților - se simt, la rîndul lor, acasă, își regăsesc limba vorbită de toate
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
și-l zidește la temelia pieselor lui. Față de această obsesie și sfîșiere, oscilațiile de identitate, de decor, de nume, du-te-vino-ul româno-francez sînt, toate, derizorii. Nu cred că l-au preocupat vreodată altfel decît în treacăt și de circumstanță. Adevărata problemă identitară a lui Eugen Ionescu este cea de om. Ioana PÂRVULESCU 1 Se pot consulta jurnalele lui Octav Șuluțiu, în care Eugen Ionescu are portretul cel mai amănunțit, Arșavir Acterian, Jeni Acterian, Mihail Sebastian, agendele lui Lovinescu, memoriile lui Simion Stolnicu
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Stilul, ușor pedant în descrierea comparatistă a picturilor din muzee, coboară în colocvial și se pliază pe conturul situațiilor prozaice, pentru a deveni mai apoi poetic și plastic. În toate spațiile străbătute, atenția este reținută de fiecare dată de problema identitară: în Sicilia, de pildă, înclinația spre autoponegrire îi amintește autorului de propensiunea identică a românilor; în Elveția, țară ce pare a refuza, în mod inexplicabil, să se integreze pulsului Europei, în prim-plan apare dificultatea identității compozite, generată de un
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
foarte ridicată în România), orice evreu are cel puțin 4 clase, unii dintre „subiecții" cărții au simțit deja nevoia să-și pună pe hîrtie propria experiență. Probabil această familiaritate cu litera scrisă, cuvîntul (hasefer) îi face mai puțini supuși stereotipurilor identitare, rescrierii trecutului, universalizării percepțiilor subiective, de care suferă de multe ori poveștile de viață. Cuceritoare și emoționante, aceste interviuri sînt un fel de cîntec de lebădă al unei lumi pe cale de extincție, o dată cu care se va duce și ceva din
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
nuvele care m-au influențat, cînd sînt invocate nume mari, o întreagă listă (Sienkiewicz, Cortasar, Joyce, D.H. Lawrence, Marques, Faulkner, Turgheniev, Kafka, Tsutomu Minakami, Lu Xun). Este semnificativ faptul că singurul scriitor chinez citat este Lu Xun, cel mai reprezentativ identitar, de o asemănătoare complexitate și luptînd la fel împotriva maladiilor culturale, a nedreptății sociale și a eșecului politic, descriptor inegalabil al chinezului (vezi nuvela Adevărata biografie a lui A.Q), maestru al alegoriei, al grotescului. Pentru cei familiarizați cu literatura
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
este concepută într-o conformitate strictă cu atitudinea anti-meta-narativă. În consecință, nu rămâne decât să începem căutările, procedând prin excludere și urmărind o potrivire cât mai mare, daca nu și perfectă, între aceste 14 calități, cu funcția evidență de criterii "identitare", și una sau mai multe lucrări muzicale care le-ar corespunde. Într-un prim moment putem afirmă că postmodernă este muzică recentă, cu care coabitam în același moment de actualitate, atâta timp cât trăim în interiorul acelui segment istoric-temporal care se identifică drept
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
celebru antropolog cu studii despre mitologiile popoarelor naturii. Intuiția lui Berio devine cu atât mai incitantă, cu cât se aliniază perfect la ideea lui Lyotard conform căreia prăbușirea meta-discursului iluminist a dus la proliferarea unei pluralități de micro-discursuri (locale, regionale, identitare etc.), acestea din urmă articulându-se într-un mod similar cu pluralitatea narativa din mitologiile mai sus amintite. footnote> în cinci părți, pentru orchestră simfonica și opt voci solistice amplificate (1968-69) de Luciano Berio sau opera Votre Faust (1969) de
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
expansiune că suprafață (geografic), diversificare tipologica și interferență între structurile și tipologiile deja existente. Câmpul practicilor artistice muzicale evoluează în virtutea unei expansiuni permanentizate determinând la nivelul anilor '60 ai secolului trecut o „suprapopulare” tipologica și, drept consecință, o autentică "inflație identitara" a muzicii, fenoment definit, spre exemplu, drept sfârșit al artei de către filosoful și criticul de artă american Arthur Coleman Danto<footnote Arthur Coleman Danto, "Après la fin de l'art", Éd. du Seuil, 1996. footnote>. Astfel, cumulul critic de tipologii
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de continuitate (fragmentele răcite aparțin într-un mod cert modernității), fie în termeni de antagonism (fragmentele răcite și dispersate nu mai dețin calitatea modernista care le definea integritatea în cadrul vechiului context, pe când în noua lor stare ele adopta o aparentă identitara diferită ca parte a unui nou mod de legitimare că fenomene ale postmodernității). Postmodernitatea reprezintă în egală măsură ambele ipostaze și se legitimează în imaginea stării dispersate, răcite (doar aparentă și suprafață că simulacru) și, în același timp, inerte ("încremenite
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
îndeamnă înspre incursiuni tot mai îndrăznețe și incitante deopotrivă în teritorii muzicale comparabile, poate, cu Indiile lui Columb sau Teatrul Magic al lui Harry Haller (Lupul de stepa, Hermann Hesse). Iar acest ultim deceniu se confruntă cu o dublă provocare identitara - clasicizarea tot mai pronunțată a postmodernității că atitudine creativă și emergentă altor imagini, teorii și propuneri pentru alte identități estetice, noi și diferite, pentru deceniul deja consumat, dar și vizând, retroversiv, deceniile anterioare ale postmodernismului muzical. Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
ci a adevăratei irelevanțe pentru promovarea a ceea ce este realmente valoros și semnificativ pentru spațiul cultural românesc! Nu asta este sau trebuie să fie menirea constitutivă a Institutului? Nu prin producție de imitație devenim relevanți sau putem căpăta o imagine identitară! (nici măcar În cazul În care imitația are succes!) Motivația inconștientă a românilor din țară, (adoptată parcă și de alegerea ICR-ului) este de tipul „Da” ce? Nu putem și noi să facem chestii d'astea!?” - (Adică... „de ce să n-avem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
în România înseamnă și o ritualică încercare de a-și descoperi originile. Mama sa e originară din Ungaria, iar tatăl său s-a născut la Ciacova, lângă Timișoara, într-o comunitate în care șvabii au dat o intensă culoare curcubeului identitar bănățean. Întâmplarea a făcut ca imediat după aceea să-l întâlnesc în carne și oase. Cartea apărută de curând la Polirom, Băile Király, în traducerea plină de subtilitate a lui Silviu Lupescu, el lider maximo al editurii, cu o prefață
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
lumi stranii. La Budapesta, în mijlocul nevrozelor bântuite de fantome, și apoi la Sopron, la granița austriacă, își va descoperi rădăcinile. Cartea e alcătuită sub forma unui dialog multistratificat al limbajelor și cuvintelor, în încercarea disperată de a construi o gramatică identitară. Desfăcându-se asemeni unor palete parțial suprapuse, secvențele narațiunii sunt, simultan, expansive și retractile, redând drama unui personaj incapabil să-și găsească locul în lume și în cuvinte. Rătăcirile sale se opresc nu în clipa când i se naște un
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
Mamă : o identitate ficțională E, mai întâi de toate, o închipuire. Una identitară. Din câte-mi amintesc, e mai veche decât adolescența, vârsta zburătoare doar o fixează întru câtva. Ce ești începe mai mereu cu ce ai putea fi. Aș putea fi - dac-aș fi - când voi fi... Trebuie spus cu sinceritate că
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
arabi"). Prozatorul al-(ahiz percepea vorbirea acestor aČam ca pe un mormăit (damdama - de aici, poate, a dondăni în limba română), sau ca pe un bâzâit (hamhama). Claritatea, logica, nu puteau fi despărțite de structurile arabei literare. Dacă despre miturile identitare (limba arabă și scrierea arabă, deșertul și oamenii săi, islamul și beduinii) sau despre cultura arabă clasică și cultura arabo-islamică (literatură, umanism) prea multe noutăți nu mai pot fi aduse, în schimb capitolele începând cu "Renașterea" (Nahda) culturii arabe - limba
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
să fie" . Identitate în literatura imigranților Din chiar cuvântul arab folosit pentru "identitate", huwiyya, se poate observa rolul bărbatului în cultura arabă: huwa înseamnă "el". Femeia nu are loc în expresia arabă pentru "id est", nu înseamnă nimic în devenirea identitară. Totuși, în perioada preislamică, beduinele își însoțeau bărbații în luptă - iar printre marii eroi arhaici sunt și câteva vestite poete (Al-Hansa', Rabi'a), care au lăsat "pecetea de fier încins" asupra neamului lor. De-a lungul secolelor islamice însă, structurile
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
scrisă în limba arabă de către femei, în ultimul deceniu. Desigur, aceasta s-a afirmat și a fost tradusă masiv datorită acelorași teme până acum neabordate (violența, represiunea, erotismul). Dar nu au rezistat cu adevărat decât operele care recurg la bagajul identitar arab, folosind o limbă literară aleasă și făcând referiri la tratatele clasice. De exemplu, scriitoarea Salwa Al Neimi citează în "confesiunea" Proba Mierii (roman erotic tradus și la noi, după versiunea ediției Robert Laffont, Paris 2008, cu note și postfață
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
jurnalist în India, călător și inițiat (a fost primit în loja masonică din Lahore chiar înainte de a împlini 21 de ani) n-a fost nici o clipă străin. Privirea lui Kim asupra Indiei descoperă miezul comun al tuturor religiilor și problema identitară apare în acest context: „...Mai ales o Zeiță numită Maria, care, din câte înțelesese el, era totuna cu Bibi Miriam din teologia lui Mahbub Ali... De acum încolo o să mă rog la Bibi Miriam și o să fiu sahib... Ba nu
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
Brahman”. Soluția găsită de autor pentru Gora e, desigur, individuală. Datorită studiului lui Liviu Bordaș, societatea indiană, mișcările religioase ale vremii sau curentele literare apar în lumina multiculturalismului, ceea ce ar putea duce la redescoperirea romanului Gora ca document al ideologiei identitare. Din păcate, e vorba de reluarea unei traduceri prin intermediar. Tagore, bilingv, a scris uneori direct în engleză sau și-a tradus din bengali propriile opere. În română au fost traduse din Bengali (de către Amita Bhose) doar trei cărți. Deși
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
meu de locuire dar sper că nu voi fi nevoit să renunț la el, să-l părăsesc... R.B.: Domnule Nicolaus Sombart, se poate observa la ora actuală în Europa chiar și în domeniul literaturii o preocupare foarte intensă față de elementele identitare, față de memoria unui trecut legat de tinerețea părinților sau a bunicilor. În ceea ce privește România, au apărut și aici cîteva romane, cîteva cărți dominate de această tematică. Chiar două din cărțile dumneavoastră - Tinerețe la Berlin și Pariser Lehrjahre (Anii uceniciei pariziene) se
Nicolaus Sombart ,,Mitul unei miraculoase Românii m-a însoțit de-a lungul tinereții" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15578_a_16903]