2,337 matches
-
de recomandare a profesorilor funcționează, după noua lege, și doi membri ai Sfântului Sinod. Dar numai forma e satisfăcută; căci desemnarea acestor doi membri nu se face de Biserică, ci tot de universitate. Participarea Bisericii la numirea profesorilor este, deci, iluzorie. Cu această nefericită încercare al cărei proces este încă în curs Biserica ar fi trebuit să ajungă la încheierea că, în actualele împrejurări, controlul ei asupra învățământului teologic superior este imposibil. Și cum situația aceasta nu poate să dureze, Biserica
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
conferă strălucirea culturii superioare; și mai crede că ruperea legăturilor cu această universitate ar însemna pur și simplu excluderea oficială din viață oficială a statului român. Este o părere numai. Soliditatea culturii academice e, după sistemul actual de învățământ universitar, iluzorie. Iar cât despre legăturile Bisericii cu statul, garanția lor stă cu totul în altă parte decât în prezența mizeră și absolut figurativă a facultăților de teologie în cuprinsul universității... Biserica nu are decât o cale de urmat, care să fie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Franța nu însemnă și aderarea acesteia la politica franceză, ci, din contră, ca tulburările interne din Franța ușurau în mod considerabil misiunea puterilor coalizate, context în care regele Prusiei "se verra obligé de reprendre leș armes contre Elle"64. La fel de iluzorii erau, în viziunea acelei propagande, si calculele otomanilor legate de o alianță cu cele două state nordice Danemarca și Suedia. În primul rând, pentru că "l'union des deux Cours du Nord (Convenția de Neutralitate, din anul 1794 n. Ven.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri iluzorii ori de o anumită intransigență. Tot acum, scriitorii de cultură elenistică sunt mult mai atenți față de aspectul teoretico-speculativ, păstrând un rigorism de fond pentru unele aspecte fundamentale ale creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care le-am formulat. Că, până și pe teritoriul politicizat deja al abordărilor calitative și critice pe domeniul Științelor comunicării există, încă, loc, de politicizare a cercetării dintr-un unghi cu atât mai particular. Cu alte cuvinte, în loc să îmi asum, iluzoriu, sarcini pe care nu le pot duce, pe care nimeni nu le poate duce, e mai corect și mai onest să precizez, încă o dată, că această istorie metodologică pe care tocmai o parcurgeți are totul de-a face cu mine
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
acesta și-a propus "vindecarea" poporului german de, în esență, lipsa sa de unitate. Instrumentarul (agency, în limba engleză) de care s-a folosit, însă, și care îi oferă criticului Kenneth Burke "lecția" necesară, este, cum am văzut, panaceum-ul său iluzoriu. În fapt, criticul retoric, un alt agent pe o altă scenă (a cercetării critico-retorice, de această dată), își asumă ca scop ilustrarea acestei iluzii, iar instrumentarul său în această întreprindere este maniera onestă, reală, autentică, în care își asumă călătoria
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
percepute de alții ca amenințătoare; ceilalți iau măsuri pentru a se proteja; aceste măsuri sunt ulterior percepute de primul actor ca o confirmare a temerilor sale inițiale că ceilalți sunt periculoși; și așa mai departe într-o spirală a temerilor iluzorii și a capacităților defensive ne-necesare" (Snyder 1997:17). Presiunile anarhice către echilibrare și împotriva cooperării sunt consolidate de relativitatea puterii. Puterea reprezintă controlul asupra rezultatelor, "abilitatea de a face sau de a influența ceva" (Oxford English Dictionary). Este mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se bagă Între lupi trebuie să urle” etc.) Bucurie, plăcere - durere, suferințătc "Bucurie, plăcere - durere, suferință" Bucură-te de ziua de azi. - Carpe diem (Horațiu) („Clipa de fericire prezentă - spune J.W. Goethe - este singura reală, cea de mâine fiind iluzorie.”) „Caută și păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieții tale.” (M. Proust) Îi sărac, dar trăiește bine. (Adică trăiește cu pace În suflet: „Mai bine sărac și curat, decât bogat și pătat”; „Mai bine săraci cu fruntea Înălțată, decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-i lipsește, ci acela care se bucură de ce are.” (Democrit) Ce poți face azi nu lăsa pe mâine. Când nu fructificăm șansa pe care ne-o oferă clipa prezentă, nu facem altceva decât să ne punem la dispoziția unor ipotetice/iluzorii șanse viitoare.) Înțelepciunea te face să reziști, pasiunile te fac să trăiești. (Fără pasiuni n-am trăi cu adevărat, dar fără Înțelepciune am transforma Întotdeauna plăcerea În păcat.) Viața nu o primim scurtă, ci ne-o facem noi scurtă. (Fără
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
extremele se ating”: orice stare psihică ajunsă la un nivel paroxistic de trăire atrage după un timp, În mod inevitabil, un moment de sațietate, generator de insatisfacție, de neplăcere. Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se ating și contrariile
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sațietate, generator de insatisfacție, de neplăcere. Drogatul, de exemplu, Își supralicitează, prin mărirea continuă a dozei, stările iluzorii de fericire, dar după Încetarea efectului drogului va trebui să resimtă foarte puternic senzațiile de privare de aceste intense, dar false stări iluzorii de fericire.) „Legea cea mai tainică și misterioasă a firii este că extremele se ating și contrariile se contopesc, se transformă unul În celălalt.” (St. Zweig) „Poți iubi așa de mult viața, Încât să-ți devină insuportabilă.” (L. Blaga) Cea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Pentru a fi creditați cu atributul invidiat de „oameni cu aptitudini filosofice”, unii Își reduc viața psihică la o conștiință singuratică, aflată În comunicare doar cu ea Însăși, nu și cu lumea, pe care o apreciază ca neimportantă, zadarnică sau iluzorie. Dar ce folos că astfel de oameni Își pot nuanța relațiile cu ei Înșiși, dacă nu pot da aceeași bogăție de nuanțe (de tonuri) și relațiilor cu alții! În astfel de condiții, cunoașterea filosofului, oricât ar câștiga ea În profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și atâtea alte mari caractere și-au luat această tărie de a sfida moartea În numele unui principiu, tocmai din acest respect față de propriile convingeri de viață.) Μ și iluzia este o realitate, desigur, una psihologică; pentru unii, bucuriile sau plăcerile iluzorii sunt la fel de reale ca și celelalte plăceri sau bucurii (Don Quijote, de exemplu, a suportat corecțiile severe ale morilor de vânt, fiind convins că se luptă cu niște uriași răzbunători, care trebuie Învinși). Μ Când lupți numai pentru tine, devii prizonierul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mediului școlar, cel al violenței În care totul se face, Închipuindu-ne că ar exista lecturi integrale, pentru a ști dacă elevii de acolo au citit Într-adevăr cărțile despre care vorbesc sau cele despre care sunt Întrebați. Cu năzuința iluzorie - pentru că lectura nu dă ascultare logicii adevăratului sau a falsului - de a elimina ambiguitatea și de a evalua cu exactitate dacă ei spun sau nu adevărul. Ținând să transforme spațiul jocului care constă În discuția despre cărți, spațiu de permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
împăciuitoare la care se dedau vorbesc despre o temă a ingerinței, temă ce s-a mai dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un final cam grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
un cîntec pe-aici...") Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Constantin Popa: Cavou bar sau numele dezamăgirii. Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Poate pentru că autoficțiunea reprezintă o criză a scriiturii literare, ruptă și de realismul burghez, cu efectele lui de real, și de avangarda marxisto-psihanalitică a textului, punctul de fugă al sensului scriiturii, locul În care cititorul nu mai vede nici referință iluzorie, nici producție imanentă ci, oarecum, pe ambele, alternativ, În război: eul care scrie auto-subordonîndu-și enunțurile se opune concepției marxiste a scriiturii: „scriitura textuală” este prezentată de către tel quel-iști, pînă În 1971, ca o formă de „matérialisme sémantique” și ei Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conform acestor autori, și mai ales lui Michel Houellebecq, reprezintă o suprastructură pe care omul Încearcă În zadar să o interiorizeze. Funciar, omuzl este un animal capabil să inventeze valori În fucție de propriile lui stări, dar valorile se dovedesc iluzorii imediat ce Încercăm să le detașăm de contextele În care le-am creat: frumusețea și iubirea pentru o femeie (punctul de vedere rămîne masculin) vin din senzații, dacă ele dispar ceea ce instituisem ca valoare dispare și ea totdeaodată. Autoficțiunea consacră individualismul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
baza prozei literare. Istoria literaturii franceze din anii 1950 pînă În anii 2000 este și una a amenajării unui spațiu al transcendenței care să fie cît mai departe situat de acela unde transcendența În raport cu textul literar a fost denunțată ca iluzorie și nocivă și, ca urmare, anihilată. Are loc, altfel spus, o demisie de durată a literaturii care Încetează să mai propună modele sociale, să transmită mesaje politice, care refuză carisma. Nu trebuie păstrată ideea unui dincolo al literaturii, ci ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propriu. Se propune, ludic și foarte serios În același timp, Într-un stil deja propriu, al ingenuului care “scapă” uneori formule memorabile, o viziune “geologică” asupra existenței umane: ce suntem noi, oamenii, În fond, decât niște vajnici căutători ai unui iluzoriu sens, prozonieri ai unui prezent care nu ne aparține, ai unor reprezentări aduse la dimensiunea capacităților noastre de Înțelegere? Aceeași figură “arheologică”, tratată ironic, am mai Întâlnit-o la John Barth, În The Floating Opera, dar și la Pynchon, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clipă, ce se întâmpla acolo, adică nu numai intrigile unuia, ci și alianțele suspecte cu Fronda ale celuilalt? Puterea centrală vede tot, aude tot, nimic nu-i scapă.) Era vorba despre un model de supraveghere ostentativă, menit să descurajeze optimismul iluzoriu al unui camuflaj protector și să ateste, în același timp, controlul pe care Puterea îl deținea asupra rețelei urbane, chiar și în ungherele ei cele mai retrase. Puterea nu mai căuta acum să afle, ci să arate că aflase și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o urmărească și să-i descopere efectele. Dacă serviciile secrete știu că orice informație trebuie supusă unei verificări, personajele, în schimb, nu apelează la nici o expertiză, lăsându-se înșelate de supravegheri trucate, înscenate, și luând de bune informații în întregime iluzorii, aparent adevărate, în fond măsluite de la un capăt la altul cu bună știință. Tot acest mecanism pervers se sprijină, evident, pe convingerea unanimă că supravegherea nu poate da greș, că ea nu poate produce decât informații autentice, exacte. Teatrul demontează
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de acum înainte, nu va mai putea gusta decât deliciile acelui viciu, cu nimic aristocratic și explicit burghez, numit voyeurisme. Împotriva acestuia din urmă se vor revolta unii mari reformatori - de la Meyerhold la Brecht - când vor cere ca atât despărțitura iluzorie constituită de „cel de-al patrulea perete”, cât și „gaura cheii” să fie abolite, suprimate, pentru ca spectatorul să-și poată regăsi statutul de martor asumat. În acest scop, va fi reabilitată adresarea directă către public, gest polemic menit să conteste
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dintre emisiuni sau programe, sîntem cu siguranță scufundați într-o "lume" fabricată în întregime de către și pentru marile interese economice ale trusturilor de comunicare. Astfel, lumea despre care ne vorbesc și pe care ne-o prezintă programele este o lume iluzorie, făcută pentru a place celor mai mulți, și care nu are decît puține legături cu realitatea socială și politică. Care este impactul acestei viziuni structurate despre lume, cînd ea se repetă de-a lungul întregii zile pentru heavy viewers? Gerbner demonstrează că
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
reclama pedepse severe pentru rebelii de orice ordin 104. Căci violența prezentată în toate programele nu produce direct violență ci, din contra, o nesiguranță, o slăbiciune și, de aici, chiar o înclinație către valorile cele mai conservatoare ale societății. Construcția iluzorie pe care o oferă media are un efect-retur asupra realității, pe care o construiește după legile sale fictive. Receptorul este, în acest caz, foarte "activ": el reconstruiește bine o realitate, dar aceasta este o a doua realitate, direct ancorată în
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]