2,209 matches
-
conotații pozitive, referindu-se la capacitatea comunității: - de a asigura coordonarea activității sociale; - de a ține sub control agresivitatea indivizilor; - de a facilita continuitatea socială; - de a permite predictibilitatea conduitelor și acțiunilor umane. Organizațiile nu sunt ceva distant sau fenomene impersonale, ele au fost și sunt inexorabil implicate în viața noastră cotidiană. Astfel, am fost și suntem cu toții membrii unei societăți organizaționale, respectiv oameni care cooperăm în cadrul unor grupuri pentru a realiza și îndeplini o diversitate mare de scopuri și obiective
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Foucault era conștient de acest demers al relației dintre scris/ publicat și trecutul reconstruit de arhive și de... alți autori. (Im)personalul unui trecut interacționează cu personalul din noi, cu subiectivitatea și afinitatea față de anumite idei/concepții. Această relație dintre impersonal și personal reprezintă punctul de emergență al scrisului istoric, al funcției auctoriale. Cartea al cărei autor sunt... este compusă dintr-un trecut al arhivei, din scrieri și relatări din trecut ale căror AUTOR nu sunt. Autorii sunt autori doar în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civililor", aceste conflicte sunt ale politicienilor care le-au făcut posibile, civilii fiind în situația restului mut despre care vorbea Foucault! Mașina modernă a Politikului totalitatea instituțiilor statului ce susțin un anume regim politic! tratează oamenii precum numerele și funcțiile impersonale din calculul algebric. Ei sunt "utili" atât timp cât muncesc, plătesc taxe, sporesc avuțiile ș.a.m.d. Ei devin "inutili" atunci când nu produc bani la un buget național. Oamenii sunt tratați precum "resturile" de la masa stăpânilor! Această mentalitate "a prins", pentru că oamenii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sexografia de care vorbea Foucault) este însăși intensificarea sexuală, dar și transgresiunea plăcerii actului sexual, devenit un mecanism care nu simte și nu trăiește, ci doar produce intensificări și dorința bolnăvicioasă de mai multă plăcere. Relațiile capitaliste, segregarea materială, formele impersonale și electronizate de lucru, creșterea volumului de muncă, exploatarea cotidiană, impunerea unor standarde tot mai înalte ("parametri" de atins!) stâlcesc și transformă viața și sexualitatea. Sexul occidental se caracterizează prin două cuvinte: depasional și rece. Un sex al capitalului. Iluzia
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spirituale și culturale; clivaj social-politic; sărăcire a generațiilor și îndoctrinare intelectualist-politică. Politica din ultimele două secole s-a dovedit o "antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin tratamentele pe care i le aplică, prin practicile impersonale și fără de viață ale guvernării. Sub masca unor politici obiective și echilibrate se ascund intenții înguste și cinice, de partizanat ideologic! Sexul (dorința de putere și posesie) și politica (spațiul social docilizat și supus!) se întâlnesc în instincul de animal
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a-și coloniza și subordona puterile civililor, pentru a le înregimenta în proiectele sale. Această funcție a sistemului modern de colonizare civică se face prin mai multe metode și mijloace, astfel că elementul lingvistic, discursul public, omul ca element impersonal, scopul și intențiile devin funcții în perpetuarea unui monopol religios pe putere, a celor "chemați" sau "destinați" să conducă societatea și statul. Colonizare, subordonare civică și conservare a unor puteri ale unor intelectuali și politicieni per se și fără nicio
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pot face instituțiile este să se reformeze. Ar fi în folosul lor să se plaseze într-un spațiu social al neutralității în disputele dintre doi sau mai mulți oameni. Ele nu pot fi pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
necesitate, orgolile "elitei" conducătoare au transformat statul, în toate formele sale, în altceva decât se dorise inițial... Statul politic modern, indiferent cum se înfățișează (statul lui Stalin, statul lui Hitler sau statul american postbelic) a devenit o mașină birocratizată și impersonală de strivit destine, de ucis oameni... Reformarea sa este inevitabilă, este inevitabilitatea istorică. Ideile pentru o societate progresistă și industrializată își găsesc împlinirea epistemică în Bentham și Comte. Formarea individului și societatea ca un mecanism perfect, deși sunt contrare ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
forma totalitară a unui calcul algebric. Politica "de calcul" este o reminiscență totalitară! Astfel, în secolul al XVIII-lea, conceptul de "individ" desemna un grup restrâns de cărturari, oameni de elită, fără a avea conotația de astăzi (ceva "fără formă", impersonal și non-distinctiv). Individualitatea era o onoare și un privilegiu regal. De exemplu, Voltaire era o individualitate. Ceea ce avem după 1800 este o generalizare a acestui concept, prin sporirea adepților unor idei liberale și prin formarea sistemelor de educație în masă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
modern cu toate avatarurile lui! Dacă ar fi să comparăm bineînțeles, utopic acest umanism modern cu cel antic, vom fi surpriși să constatăm cât de puțină libertate are individul modern, devenit element și funcție pentru o mașină statală totalitară și impersonală. Fenomenul îndoctrinării nu se poate forma decât printr-o inoculare, fără spirit critic, problematic, a unor idei convergente cu interesele anumitor grupuri umane, care sunt implicate în susținerea diverselor regimuri politice. În instituțiile "civice", cu efect de îndoctrinare, umanul și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mult asupra comiterii respectivelor fapte. Nu-mi spune ce nu trebuie să fac, ci spune-mi care ar fi efectele reale ale unor acțiuni criminale, îndreptate împotriva celorlalți, împotriva societății. Tentația negativului provine și din această serie rigidă și impersonală de interdicții negativizante din formularea legilor și a enunțurilor politico-birocratice, gândite de universitari. Serii de enunțuri legislative, impersonale, antiumane și lipsite de o conștientizare a civililor. Ceea ce desparte istoria scrisă de filosofie este însăși natura utilizării ideii de argument. Dacă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ar fi efectele reale ale unor acțiuni criminale, îndreptate împotriva celorlalți, împotriva societății. Tentația negativului provine și din această serie rigidă și impersonală de interdicții negativizante din formularea legilor și a enunțurilor politico-birocratice, gândite de universitari. Serii de enunțuri legislative, impersonale, antiumane și lipsite de o conștientizare a civililor. Ceea ce desparte istoria scrisă de filosofie este însăși natura utilizării ideii de argument. Dacă în filosofie a argumenta înseamnă a-ți expune logic raționamentele, într-o succesiune evidentă, nu același lucru este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devin echivalentul unor mari fapte (medievale), iar raportul militar-discursiv din structura acestei societăți accentuează principiul diferenței din seria metaforelor ca mod de a produce cunoaștere. Într-un fel, individualizarea modernă se bazează pe ascultarea normelor, pe disciplină, fiind mai mult impersonală și funcțională, legată de o putere-cunoaștere; mai mult dogmatică și îndoctrinantă decât liberă și bazată pe fapte umane esențiale. Fidelitatea față de norme, disciplina față de o putere-cunoaștere asigură individului modern posibilitatea de a se individualiza în ochii celorlalți (opinia publică, sistemul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dar o face de sus, "pentru a etala împrăștierile și diferențele, pentru a-i lăsa fiecărui lucru măsura și intensitatea sa"200. Istorie devenită "știința remediilor și a diagnosticelor"; istorie ce așează fiecare lucru și acțiune umană într-o ordine impersonală și implacabilă. Este o istorie bazată pe perspectivă; trăiește în prezent, dar privește spre viitor. Istoria efectivă presupune o triplă întemeiere epistemică: 1) istorie-reminiscență; 2) istorie-continuitate (aici Foucault a rupt-o cu o întreagă percepție a mediei, care vedea în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
montând cu brigada lui linii de înaltă tensiune. Mama, dată afară din universitate după crima ei, nu avusese niciodată curajul de a-și reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum franceza aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
B. Lincoln, 1996, pp. 10-11). Ceea ce conduce la concluzia că cei doi termeni „nu sunt cuvinte cu Înțelesuri fixe (de fapt, asemenea cuvinte nici nu există); semnificațiile lor nu s-au schimbat mecanic În timp, ca rezultat al unor procese impersonale; mai degrabă, aceste cuvinte trebuie considerate terenul unor bătălii semantice Între regimuri rivale de adevăr” (p. 11). Acest ultim citat este edificator pentru poziția adoptată de studiile recente consacrate acestei probleme: ele au mutat accentul de la configurarea unei opoziții absolute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
transmit mesaje prin manifestări ale naturii - mișcările sau poziția flăcărilor, apei, pietrelor, stelelor, păsărilor etc. - sau prin acte ale unor oameni „aleși” - vise, transă, ședințe de spiritism, oracole etc.); c) divinația prin Înțelepciune (decodarea pe baza unei „științe” a manifestărilor impersonale: astrologia, numerologia, cititul În palmă sau În alte forme ale naturii). Riturile divinatorii pot să se rezume la practici individuale sau În grup restrâns. Ele pot fi performate de oameni obișnuiți (interpretarea presentimentelor, a viselor, a semnelor din cafea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și extrapolau asupra ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
intra șamanii, ghicitorii, vindecătorii, profeții și preoții. Ultimul actor este Însă asociat cu sistemele religioase puternic instituționalizate și cu birocratizarea aparatului religios prin crearea a numeroase funcții și ranguri, impunerea ierarhiilor și a regulilor stricte de acces și promovare, caracterul impersonal al cultului, rutinizarea sarcinilor religioase, apariția congregațiilor specializate etc. Celelalte categorii de specialiști ai religiei scot În evidență caracterul individualizat al activității, posedarea unei științe sacre secrete, ideea vocației mistice, i.e. „alegerea” persoanei În cauză printr-o decizie obscură a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
piețe și clădiri) pe care le ia În stăpânire și le modelează conform „logicii” sale specifice. Astfel, spațiul carnavalesc este creat prin deturnarea sa de la utilizările și formele cotidiene: traficul este oprit, iar regulile care fac din bulevarde un spațiu impersonal și dominant sunt anulate. Mersul pe jos devine normă generală (În antiteză cu folosirea autobuzelor, metroului sau mașinilor personale), iar oamenii pot să o apuce În orice direcție doresc (În antiteză cu graba și orientarea precisă din zilele de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o dublă sursă, expansiunea sufletească juvenilă, nevoia de cheltuire energetică în cuprinderi nemăsurate (Vreau să joc) și interiorizarea pe care i-o provoacă spiritului descoperirea unor relații tainice ale lucrurilor, simbioza rilkeană viață-moarte (Gorunul). Sentimentul confundării cu o forță stihială, impersonală a existenței amintește de Nietzsche și de vitalismul lui dionisiac, recognoscibil în multe din aceste versuri. Cântând lumina, ca Daubler, poetul se mișcă deopotrivă în universul cosmicist al forțelor elementare expresioniste. E și momentul când dă glas avânturilor sale erotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
contamina oamenii și a le biciui voința, îndreptând-o spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine superioară le ghidează existența, drept care predică religia Marelui Orb, un soi de panteism păgân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Camere mobilate, este mult diminuată, în cazul acestor scriitori, odată cu pătrunderea nereticentă în domeniul umoristicului, ca sigură modalitate de afirmare a originalității. În acest sens, nota de compasiune specifică umorului "alb" se desprinde din unele evocări și narațiuni în stil impersonal din nuvelele lui I. A. Bassarabescu (Emma, Un om în toată firea) sau din prozele lui D.D. Pătrășcanu (Un prânz de gală, Candidat fară noroc, Admiratorii, Pentru bal). Dintre acestea din urmă, cea mai interesantă din perspectiva imixtiunii modurilor comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
constituie înmulțirea cazurilor de corupție pe plan local. În anii 1980, nevoile crescânde de finanțare ale oamenilor politici, vaga frontieră dintre universul public și cel privat au fost favorabile dezvoltării corupției într-o țară în care pregnanța regulilor generale și impersonale constituie corupția într-o tentație structurală permanentă 462. Corupția apare în principal în trei activități: BTP și imobiliar; autorizarea implantării de supermarketuri; concesionarea serviciilor publice diferiților actori privați 463. Pentru o întreprindere care solicită concesionarea unui serviciu public, sumele avansate
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
clișeu („poetul nepereche”), intervin în disputa deschisă de revista „Dilema” în 1998. Unghiul critic se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a susținătorului ei, altfel spus, o polemică impersonală, cu finalitate exclusiv constructivă. Eminescu ocupă și aici interesul de prim-plan - studiul publicisticii, ideea că poemul Călin (File din poveste) nu e un basm, reacții la contestatarii mitului Eminescu -, însă culegerea cuprinde și articole, uneori în stil didactic, despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]