2,142 matches
-
au formulat o teorie a Postmodernismului, care încă se zbate să se legitimeze. În acest moment, multitudinea de opinii reduc teoria la o stare amorfă și agonizantă. Ceea ce are specific perioada 1950-2010 în literatură, și nu numai, este refuzul colectivității, individualismul auctorial. Deviza este fiecare pentru sine, fiecare un curent în sine. Aș numi această epocă de însingurare și maximă temeritate literară, de creație în care face fiecare cum îl taie capul și ia publicul ostatec, tratându-l după bunul lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul "Desperado" mă pune pe gânduri. Nu m-aș decrie astfel cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, "Desperado" comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV. Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virgnia Woolf, s-au îndârjit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
raporturi umane, simple și spontane, jocul dramatic se transformă, tinzând către naturalețe și regăsește, în gest, o dimensiune emoțională pierdută, asupra căreia încep să se aplece teoreticieni ca Diderot. Atunci se naște în Franța reflecția despre arta comediantului. Gustul pentru individualism, care însoțește lenta ascensiune socială a burgheziei, focalizează, asupra singularității omului, atenția centrată până atunci asupra universalității lui. De aceea actorul, perceput ca o ființă excepțional de singulară, este deodată obiectul unei vii curiozități. Anterior, în tratatele de elocință care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poate că familia rămâne un cadru de ,,liniște", care oferă cea mai mare satisfacție în fața dinamicii și provocărilor existențiale contemporane [11]. Analiza pertinentă și laborioasă, realizată din perspectivă geopolitică de Ilie Bădescu și Dan Dungaciu, a teoriei lui Turner privind ,,individualismul frontierei" ajunge la o concluzie similară. Orice frontieră necontrolată, sălbatică nu determină organizări supraordonate de tip neo-totalitarist, ci generează o reacție împotriva formelor de control direct supraordonat prin retragerea în familie, care de fapt întărește comunitatea familială [2, p. 41
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
reproșa, nu a elitelor, ori elitele sunt cele care taie noi perspective în granitul orizontului. Liberalismul, singurul în stare să creeze un plus de valoare în societate, pe alte dimensiuni pariază decăt prudență, scrupule exagerate, resemnare... În primul rănd pe individualism, libertate, apoi pe hedonism, pe proprietate privată, pe liberă inițiativă... Va să zică, liberalismul la noi în folclor, cam subțirel... Despre dorințe, se vorbește mult, oriunde. Și în etică. Eticile pot fi citite într-o cheie minoră și ca tratate despre dorințe
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
Naucratis, În Egipt, În secolul al VI-lea Î.Hr., În timp ce al doilea val colonizator din veacul al VII-lea Î.Hr. a permis stabilirea rodnică a grecității În Italia meridională și Sicilia. 3. Cosmopolitism și individualismtc "3. Cosmopolitism și individualism" În profundul amestec al diferitelor componente ale unui orizont cultural, și aspectul credințelor și cultelor - deși, În principiu, e legat de schemele tradiției mai mult decât oricare altul - participă la schimbările care afectează ritmurile sociopolitice și economice ale cetăților grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice puteri divine stă individul, părtaș la rațiunea universală În cel mai intim focus al său de făptură rațională, făcând abstracție de orice condiționare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cetățean al lumii” și totodată subiect al unui plan providențial de la care nici nu poate, nici nu trebuie să se sustragă, Îndeplinindu-și propria parte cu conștiință deplină, chiar dacă și cu trudă și suferință, pentru funcționarea armonioasă a Întregului. Așadar, individualismul și cosmopolitismul se contopesc În unitate asemenea fațetelor unei singure medalii și, În timp ce primul exprimă tipul ideal al Înțeleptului, liber În mod suveran În dimensiunea sa lăuntrică, În măsura În care acceptă liber să urmeze legea imutabilă a Logos-ului, cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico‑religioasă" Dimensiunea specific religioasă a celor două linii conducătoare fundamentale ale elenismului, cosmopolitismul și individualismul, se exprimă În mișcarea de răspândire a numeroase culte În afara respectivelor lor ținuturi de origine și de adeziune la ele a unor indivizi ca urmare a unei alegeri personale și curând chiar și de adeziune a unor comunități Întregi care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu propriile structuri religioase, cetățeanul grec, fără să-și abandoneze credințele și practicile ancestrale, poate decide În mod autonom să adere la unul sau altul dintre acestea, atunci când consideră că găsește În el garanții și satisfacerea unor exigențe spirituale personale. Individualism și cosmopolitism, așadar, converg În afirmarea unui scenariu religios nou În care, după depășirea barierelor naționale, credințele și cultele se propun liberei alegeri a individului care, deși În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
garanta existența și a acelor expresii religioase, În dubla dimensiune de credințe și culte, cu care acele valori erau Întrețesute Într-un mod profund și complicat. Victoriaxe "Victoria" unui mesaj religios, cum este cel creștin, cu tipica lui Îmbinare Între individualism și universalism ce tinde să depășească orice barieră de limbă, cultură și națiune pentru a i se adresa direct individului de la care cere o „convertire” totală și abandonarea credințelor religioase trecute, se configura nu numai ca Înlocuirea unei panorame pestrițe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
artă 379 2. Teologia filozofilor 383 Abrevieri 390 Bibliografie 390 Religiile lumii eleniste (Giulia Sfameni Gasparro) 395 1. Coordonatele problemei: tradiție și inovații 395 1. Cadrul istoric 395 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientare 396 3. Cosmopolitism și individualism 398 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasă 400 2. Grecii Între Orient și Occident: continuitate și noi experiențe religioase 403 1. Observații preliminare 403 2. Religia polisului și cultele străine 405 3. Misterii grecești și misterii orientale 413
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crize de identitate, de scriitorii vienezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și de grupul trăiriștilor. Sentimentul de insecuritate și timiditatea în plan social s-au transformat în opusul lor, generând dorința de restaurare vehementă a sinelui prin radicalizarea individualismului. Cauzele sunt de ordin biografic (moartea prematură a tatălui), dar și istoric, recenta provincie românească Bucovina, care se considera păstrătoare a valorilor românești nealterate și deținătoare a unei culturi cizelate de contactul cu civilizația austriacă, simțindu-se încă în inferioritate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
și unanimitatea. Mai mult, în (1974) Gibbard demonstrează că libertarianismul lui Sen este inconsistent și atunci când îl folosim (doar) împreună cu domeniul nerestricționat. Acest rezultat însă poate fi evitat formulând în alt mod condiția libertariană. Toate aceste abordări au în comun individualismul metodologic, abordarea axiomatică și mulțimea de informație admisibilă (cea despre preferințele individuale). Voi extinde această discuție în prima parte a cărții. Până atunci însă, voi sublinia care este de fapt problema pe care am identificat-o în această lucrare. Aceasta
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cărții. Până atunci însă, voi sublinia care este de fapt problema pe care am identificat-o în această lucrare. Aceasta vizează cel de-al treilea aspect pe care l-am menționat mai sus. În această carte voi trata ca indiscutabile individualismul metodologic și metoda axiomatică. Altfel spus, le voi accepta și nu voi discuta pe marginea lor. Voi contesta însă faptul că paradigma poate fi un instrument util de analiză, în toate cazurile (așa cum pretind foarte mulți cercetători din cadrul ei), dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mecanisme ale pieței prin care alternativele sociale sunt selectate pe baza activităților care nu sunt de tip vot, ale indivizilor”. [Fishburn, 1974, p. 63] footnote> surprinde destul de bine câteva elemente necesare pentru trasarea granițelor Teoriei Alegerii Sociale. În primul rând, individualismul metodologic: unitatea de analiză este individul. În al doilea rând, mulțimea de informație relevantă: mulțimea preferințelor individuale raționale. În al treilea rând, scopul cercetării: determinarea alegerii sociale plecând de la informații despre preferințele indivizilor. La acest din urmă punct, trebuie subliniat
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
motive politice și ideologice. Totuși, Iorga se apropia atît de mult de Maiorescu în multe aspecte ale criticii junimiste a acestuia, încît unii îl considerau "un Maiorescu coborît din Olimp". Conflictele personale și ideologice nu explică totul. Fără îndoială că individualismul lui Iorga și refuzul lui de a accepta autoritatea altcuiva au făcut ca adeziunea sa la partid să fie dificilă. Naționalismul său extremist și sugestiile sale privind îmbunătățirea condițiilor de trai ale țărănimii l-au transformat într-un adversar al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
burghezia: "În terminologia legionară nu există loc pentru burghezie nu numai în accepție lingvistică, ci dintr-un motiv mult mai imperativ și rațional, simțul etic al Legiunii. Burghezia nu înseamnă nimic; ea reprezintă un mod de viață ostil existenței legionare: individualismul. Legiunea va rezolva radical problema burgheziei. Prin însuși numele de Legiune a Arhanghelului Mihail, ea se află în conflict flagrant cu individualismul burghez"95. Legiunea respingea categoric secolul al XX-lea în numele lui Dumnezeu, al lui Hristos și al Ortodoxiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rațional, simțul etic al Legiunii. Burghezia nu înseamnă nimic; ea reprezintă un mod de viață ostil existenței legionare: individualismul. Legiunea va rezolva radical problema burgheziei. Prin însuși numele de Legiune a Arhanghelului Mihail, ea se află în conflict flagrant cu individualismul burghez"95. Legiunea respingea categoric secolul al XX-lea în numele lui Dumnezeu, al lui Hristos și al Ortodoxiei, ducînd o luptă neobosită împotriva a ceea ce considerau ei că este rău. Făceau întotdeauna aprecieri corecte privind situația României. Numai țelurile în vederea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
produsul unui proces organic. El continua să admire instituțiile democrate din Occident (produse ale unui proces "organic"), care erau mai compatibile cu valorile decît nazismul sau fascismul italian. Datorită temperamentului său, Iorga era întotdeauna autoritar, dar nu renunța niciodată la individualismul său. Nu voia nici să-i oblige pe alții să renunțe la individualismul lor. Fiind permanent curat și incoruptibil, spumega întotdeauna împotriva corupției, dar închidea ochii asupra corupției privindu-l pe Regele Carol și pe anturajul său din pricina considerației menționate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale unui proces "organic"), care erau mai compatibile cu valorile decît nazismul sau fascismul italian. Datorită temperamentului său, Iorga era întotdeauna autoritar, dar nu renunța niciodată la individualismul său. Nu voia nici să-i oblige pe alții să renunțe la individualismul lor. Fiind permanent curat și incoruptibil, spumega întotdeauna împotriva corupției, dar închidea ochii asupra corupției privindu-l pe Regele Carol și pe anturajul său din pricina considerației menționate mai sus. Era contra Legiunii, dar chiar mai ferm împotriva goga-cuziștilor, pentru că aceștia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rareori chemate de guverne să Înfrunte opoziția violentă; când acest lucru se Întâmpla, violența era adesea opera lor. Față de deceniile interbelice, străzile orașelor europene erau incredibil de sigure - lucru subliniat frecvent de cei care comparau societatea europeană atent reglementată cu individualismul galopant și crud din America urbană. Cât despre „revoltele” studențești din anii ’60, ele nu făceau decât să confirme acest diagnostic: tineretul european se juca de-a revoluția. Cei care „luptau În stradă” nu riscau, de fapt, mai nimic. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani din suburbiile estice ale Londrei, nu foarte educat, dar bine plătit, cu bunuri materiale (casă, mașină, concedii În străinătate, acțiuni la fondurile mutuale și o pensie privată) la care părinții lui puteau doar să viseze - intrase poate În lumea individualismului thatcherit. Dar el și familia lui aveau Încă nevoie de stat pentru asigurarea serviciilor vitale: educația gratuită, medicamentele compensate și transportul subvenționat. Când Margaret Thatcher și apoi John Major au făcut aluzie la posibila privatizare a Serviciului Național de Sănătate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai pregnantă cu înregistrarea stărilor tranziente, a afectivității volatile, a vagului sau, cu alte cuvinte, a indeterminatului, toate decurgând dintr-o pictură ca expresie a sensibilității într-un registru liric, idealizant, ceea ce pictorul denumește prin termeni ca "intim" și "înălțător". Individualismul și intimismul se înscriu pe același portativ al sensibilității simboliste, însă observația esențială îl apropie pe artistul plastic de poet, cele două arte regăsindu-se într-o relație simbiotică tipic simbolistă. Astfel, "Artiștii epocei noastre, desgustați de proza de toate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și în special al universului feeric al bâlinelor, fapt care prezintă similitudini cu mișcarea secesionistă românească din jurul revistei Ileana. Acest fapt se află în deplină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]