5,207 matches
-
cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri naturaliste, viniete licențioase. Mai sunt portrete de femei și de cupluri, cu șuvițele crețe pe frunte, sprâncenele groase și negre și cerceii lor. Roma a împins foarte departe individualizarea trăsăturilor, mult mai departe decât Grecia. Dar ceea ce nouă ni se pare cel mai caracteristic artei romane era în mică măsură socotit astfel de contemporani. Pliniu, de exemplu, avea respect numai pentru tabulae (tablouri de șevalet), toate dispărute, și, susținând
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și lumea lui. „în lumina concepției israelite cu privire la om, s-ar părea că această ruah [ebr., «Spirit», «Duh», «vânt», «(adiere de) aer» etc. - substantiv feminin], ca membră a Curții (sau a «Locuinței») divine a lui Yahweh, ar trebui văzută ca individualizare în cadrul unei ruah colective sau a «Spiritului»/«Duhului» Personalității extinse a lui Yahweh, cu alte cuvinte, trebuie să fim pregătiți să îi recunoaștem Divinității exact aceeași fluiditate referențială în trecerea de la Unu la Multiplu sau de la Multiplu la Unu pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
situația actuala și de perspectivă a ocupării exploatarea "porților deschise" organizate anual de către universitati, informări privind procedurile de intrare în învatamântul superior sau de acces pe piața muncii (cum se face un cv, o scrisoare de prezentare etc.) conștientizarea necesității individualizării formării, rolul profesorilor, dirigintelui, consilierului etc. rolul echipei educative și de orientare care consiliază individual elevii de câte ori este necesar. Managerul școlii este atent la creșterea calității programelor de pregătire care să utilizeze toate posibilitățile oferite de societatea informației, la lupta
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
ordine logică, științifică, pedagogic, evitând fragmentarea cunoașterii, incoerențele. Principiul accesibilității cunoștințelor poate fi realmente sprijinit de NTIC care ajută la înțelegerea cu ușurință a unor cunoștințe prezentate mai suplu și dinamic, folosind scheme, filme documentare, site-uri, portaluri etc. Principiul individualizării și diferențierii învățării, principiul însușirii temeinice a cunoștințelor exprimă necesitatea eficienței învățării: formarea personalității și profesionalizarea, spirit independent, capacitatea autoinstruirii, autoevaluării, responsabilitate personală, integrare socio-profesională etc. Educatorii trebuie să știe să utilizeze NTIC, ca să poată învăța elevii să le folosească
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
echipamentele care însoțesc explicațiile educatoarei și procesul de învățare al copiilor variază de la insuficiente, vechi, deteriorate, tradiționale, inadecvate vârstei, inadecvate temei studiate, până la existența unor grupe cu materiale suficiente cantitativ, folosite în condiții bune, adecvate vârstei, adecvate temei, care permit individualizarea instruirii, prezintă elemente de noutate etc.; dar, sunt folosite predominant planșele, urmate de jocuri, truse didactice și materiale mărunte pentru jocurile de masă. Dintre echipamente, sunt folosite cele audio în câteva dintre activitățile de educarea limbajului, educație muzicală sau educației
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de noutate etc.; dar, sunt folosite predominant planșele, urmate de jocuri, truse didactice și materiale mărunte pentru jocurile de masă. Dintre echipamente, sunt folosite cele audio în câteva dintre activitățile de educarea limbajului, educație muzicală sau educației plastică; se realizează individualizarea instruirii/tratarea diferențiată a copiilor prin sarcini diferențiate, adaptarea/modificarea spațiului, mobilierului în funcție de nevoile copiilor etc., dar sunt și educatoare care nu țin seama de diferențele dintre copii în privința ritmului de învățare, învățarea prin cooperare nu este percepută drept un
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de combatere și prevenire a acestui fenomen, www.biblioteca.ase.ro 127 majoră În toate statele mai mult sau mai puțin dezvoltate, soluțiile adoptate având profunde implicații economice și sociale. Abordată la nivel de persoană sau individ, rata fiscalității presupune individualizarea impozitelor cu baza de calcul corespunzătoare și poate fi determinată la nivelul acestuia (ca raport Între suma impozitelor suportate și suma veniturilor aferente), luând În considerare baza de impozitare ca o relația de forma: rfp = pk pk V I S
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
298 Întreprinderea trebuie să o realizeze pentru a atinge punctul de echilibru, conform relației: CA = CA CV 1 CF m CF − = (4.14) În baza acestei relații, poate fi cunoscută și incidența costului variabil unitar asupra prețului de vânzare unitar. Individualizarea punctului de echilibru se poate realiza și pe cale grafică. Prin metoda grafică, toate elementele necesare punctului de echilibru se reprezintă Într-un sistem de axe de coordonate, În care pe abscisă este redat volumul producției și pe ordonată costurile totale
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
nume proprii, numele de locuri se deosebesc de apelative prin faptul că nu se formează, ca acestea, prin abstrac tizare și generalizare, și, de aceea, nu denumesc clase conceptuale de obiecte; sensul (sau mai bine zis funcția) lor constă în individualizarea și identificarea unui obiect anume (geografic, în cazul numelor de locuri) din clasa respectivă. Numele comune diferențiază între ele clase de obiecte, în timp ce numele proprii individualizează strict obiectele desemnate, pe care le disting de celelalte obiecte similare pînă la izolarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
obiectele desemnate, pe care le disting de celelalte obiecte similare pînă la izolarea „mentală“ completă de acestea. Ele nu au nevoie de situație sau de context pentru a individualiza, întrucît conțin în sine un sens lexical general și indici de individualizare. Astfel deal, izvor, păltiniș desemnează orice lucru care se încadrează în clasa noțională respectivă, iar dacă dorim să individualizăm unele dintre aceste lucruri prin cuvinte comune, trebuie să apelăm la articularea, determinarea sau indicarea prin gesturi (dealul acesta, izvorul din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
măgura etc.), în timp ce altele și-au pierdut, pentru vorbitorul comun, sensul inițial, pe care nu-l pot descoperi decît specialiștii, prin investigații etimologice speciale (Brașov, Craiova, Prahova, Parîng etc.). Neavînd sens propriu-zis, ca numele comune, ci numai func ție de individualizare, numele proprii, deci și numele de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Prahova, Parîng etc.). Neavînd sens propriu-zis, ca numele comune, ci numai func ție de individualizare, numele proprii, deci și numele de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numai func ție de individualizare, numele proprii, deci și numele de locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-i conferă calitatea intrinsecă de a realiza constant și în orice context funcția individualizatoare. De altfel, datorită acestei capacități, numele proprii se pot întrebuința atît în prezența, cît și în absența referentului, deoarece își „poartă“ permanent cu sine „vectorul“ de individualizare și identificare. Cuvintele comune se întrebuințează numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de exemplu), de care numele proprii se apropie ca forță
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
identificare. Cuvintele comune se întrebuințează numai în prezența obiectului sau evocîndu-l, descriindu l, situîndu-l, cu mijloace lingvistice, în actualitate. Chiar deicticele (cuvinte care indică repere) apelative (pronumele și adverbele, de exemplu), de care numele proprii se apropie ca forță de individualizare, au nevoie de situația extralingvistică actualizatoare sau de context pentru a-și exercita funcția de individualizare-identificare. „Formula semantică“ a numelor proprii, deci și a numelor de locuri, se deo sebește de cea a cuvintelor comune. Ea este constituită ex clu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele proprii sunt nume de gradul II, constituite pe baza numelor de gradul I, care sunt cuvintele comune. Dobîn direa treptată de către aceste unități a statutului onimic (de nume proprii) se realizează prin cumularea unor indicii de particularizare, apoi de individualizare, într-un proces, încă insuficient clarificat, de onimizare. Acest proces cunoaște mai multe etape, fiecare nume de loc situîndu-se pe o anumită treaptă de onimizare. S-a observat, astfel, că există nume de locuri care funcționează încă și ca apelative
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în județe diferite); Aluniș (sau Alunișu, Alunișul) denumește nu mai puțin de optsprezece sate, o culme, două văioage, trei vîlcele și patru vîrfuri de munți sau de dealuri etc. Numele de locuri cunosc o antonimie sui generis, subsumată funcției de individualizare și identificare. Este vorba de nume care evidențiază opoziții de mărime, vechime, situare geografică etc. între topicele denumite: Obcina Mare-Obcina Mică, Olt- Olteț, Craiova- Craiovița, București-Bucureștii Noi, Precupeții Vechi-Precupeții Noi, Amărăștii de Sus- Amărăștii de Jos, Bolintinul din Deal- Bolintinul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
frecvență, specifice numelor de locuri: -ești (Pitești), -eni (Medeleni), -iș (Păltiniș), -et (Făget), -easa (Băneasa), oaia (Mogoșoaia) etc. O problemă adusă în discuție din perspective diferite este relația numelor proprii cu articolul, ceea ce implică, de fapt, nemijlocit, categoria determinării, deci individualizarea prin mijloace gramaticale. Numele proprii avînd în conținutul lor intrinsec indici semantici de individualizare nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Băneasa), oaia (Mogoșoaia) etc. O problemă adusă în discuție din perspective diferite este relația numelor proprii cu articolul, ceea ce implică, de fapt, nemijlocit, categoria determinării, deci individualizarea prin mijloace gramaticale. Numele proprii avînd în conținutul lor intrinsec indici semantici de individualizare nu mai necesită marcarea particularizării prin articulare, fiind „inerent determinate“. Terminațiile -a sau -ele ale unor nume proprii (Craiova, Videle) sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt numai în aparență articole, ele avînd de fapt rol deictic și de marcare a formei de singular sau de plural, fiind „moștenite“ de la apelativele originare (Întorsura, Mărăcinele, Ponoarele), dar au fost „golite“, prin onimizare, de funcția de particularizare, deoarece individualizarea ca nume proprii este mai puternică, estompînd-o pe cea prin context. Formele aparent articulate ale numelor de locuri (terminate, de exemplu, în -u sau -a) permit încadrarea în tipurile flexionare ale substantivelor prototipice: o Timișoară înverzită, împrejurimile Sibiului. Chiar numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nearticulate“ este pur gramaticală, fiind cerută de adecvarea formei numelor proprii la cerințele de construcție ale enunțului. Ea nu se manifestă la fel ca opoziția caracteristică determinării substantivelor comune, pentru că, de fapt, ambii termeni ai opoziției își mențin valoarea de individualizare. Statutul de „individualizatori în sine“ face ca numele proprii să nu poată fi combinate, ca regulă generală, cu nici un cuantificator, definit sau nedefinit. Formule de tipul „în Romînia sunt mai mulți București, dar numai unul este capitala țarii“ sunt rare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
păstrează în nomenclatura topică a teritoriului romînesc un număr apreciabil de toponime străine, mai ales slave și maghiare. Pentru același considerent, avem foarte multe antroponime în funcție toponimică (numele de persoane sunt opace în ceea ce privește înțelesul originar, fiind în consecință propice individualizării, inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu acesta. Formulările metaforice privind „altoirea“ sau „renașterea“ ca toponime ale apelativelor/antroponimelor-bază sunt sugestive, dar nu clarifică nici pe departe mecanismul complex al apariției unei noi unități lexicale în sfera specifică a numelor de locuri, adică învestită cu funcție de individualizare topică. Nici algoritmul etimologiei cuvintelor comune aplicat numelor de locuri nu poate explica întru totul modul de apariție a acestor nume (de locuri), ci sunt necesare, în investigarea fenomenului, demersuri specifice. S-a afirmat, pe bună dreptate, că apariția numelui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
decît microtoponimele, întrucît sunt consemnate în documente (care le atestă și le asigură perenitatea) și sunt folosite mai frecvent de către autorități, care, fiind în trecutul îndepărtat străine (slave, maghiare, turcești), au impus variantele neromînești (acestea aveau, de altfel, și avantajul individualizării optime, dată fiind opacitatea semantică apela tivă, pentru vorbitorii limbii romîne). Mărturii în acest sens sunt toponimele de tradiție multiplă. Intervenția autorităților în denominarea sau menținerea (impunerea) unora dintre nume trebuie corelată cu distincția, importantă pentru etimologiști, dintre toponimele spontane
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sa de către comunitatea de vorbitori-utilizatori care sunt de fapt Namengeberiidecisivi. Fac parte din această categorie o mare parte dintre apelativele sau antroponimele în funcție toponimică, și anume acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul etc., care funcționează o perioadă ca repere denominative, fie pînă la impunerea altui nume cu forță individualizatoare mai mare, fie pînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]