3,064 matches
-
noroi de pe armura noastră, improvizată, oho, și încă cum! Să justificăm chiar și petele de sânge pe care unii le arată cu degetul ca fiind, bineînțeles, „suspecte”, cele mai mici ezitări sau contradicții la care ne-a împins această confruntare inegală, cele mai hilare și umane păcate ale artei noastre sau ale unor fraze binișor și iute contrafăcute de inimi vesele și răutăcioase! Sterile, în esența lor, dar bucuroase de a vâna greșeli reale sau imaginare, aruncând săgeți de la distanță sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca un viol, fără antrenament prealabil. Rămâne o realitate faptul că nordul Israelului ar putea da lecții de știință a comunicării Libanului de sud, poate că ar fi chiar de datoria lui s-o facă dacă este adevărat că "dezvoltarea inegală" este unul din factorii care generează războaie. Continuăm până la Metulla, pe un drum în serpentină prin brădet. Ai zice că-i o cochetă stațiune de ski aproape gata de a fi inaugurată. În realitate, este un settlement fondat în 1896
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sa, la macrocosmosul satului Bogata (comuna Sasca în epocă, azi Baia) și a împrejurimilor sale. Scrisă spre sfârșitul vieții, datate între ianuarie 1971iunie 1974, " Viața mea", titlul cu care autorul și-a intitulat amintirile, este structurată în mai multe capitole inegale, fără criterii logice sau cronologice, după data la care își notează amintirile sau după diferite întâmplări care i-au rămas proaspete sau care și le-a amintit mai bine. Între acestea se remarcă "O probă de protopop", "La concurs la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un ochi de afară, pentru a se așeza pe scenă. Acest lucru îl va putea face numai un regizor. Însă nu am timp să mă ocup de acest lucru, cere timp, nervi, pentru că bătălia în domeniu este mare și extrem de inegală. Uneori nu merită să te bați pentru un spectacol care ar putea să-ți aducă și injurii, probleme și datorii. Drama și comedia societății românești este o mină de aur pentru dramaturgi, însă dramaturgii s-au săturat să aștepte, iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
susținut de graficul sintetizator (Anexe, grafice, fig. 4): Hușii se află la o diferență de Bârlad din ce în ce mai mică, sub aspect demografic, însă diferența între aceste două orașe și celelalte două, Vaslui și Fălciu, este la fel de mare, arătând o evoluție demografică inegală între târgurile din sudul Moldovei. În Catagrafia din 1845 sunt incluși 2.423 de oameni, numărul total al locuitorilor fiind de 12.115 (total suflete realizat prin înmulțirea convențională cu 5). Din categoria oamenilor supuși dărilor făceau parte: 485 birnici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cine pe cine „deghizează“ în cartea lui Crohmălniceanu: memorialistul pe istoricul literar sau acesta din urmă pe memorialist. Sigur este un fapt: „exercițiul memoralistic“ se produce, cu neînsemnate abateri, în perimetrul literar, eroii rememorărilor sunt în exclusivitate scriitori, chiar dacă de inegală importanță, dar scriitori, și nu persoane lipsite de identitate literară. În Memoriile lui E. Lovinescu, în Aqua forte mai ales, apăreau și personaje de altă extracție, figuri din lumea obișnuită, un indiciu al faptului că Lovinescu dorea să fie un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de practică, de exemplu în spălarea banilor, poate fi mai ușor de asigurat decât cooperarea operațională în rândul personalului care se ocupă de aplicarea legii. În arii precum activitatea de combatere la nivel transnațional, o astfel de cooperare este desigur inegală (Sheptycki 2000b), polițiștii transnaționali fiind cu câțiva ani în urma infractorilor transnaționali.8 Acest lucru nu este surprinzător: în primul rând, atât politica de prevenire a infracționalității condusă de imperative interne, iar nu globale, cât și infracționalitatea stradală și furtul prin
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
guvernului central privind standardele, precum și intensificarea competiției în muncă. În al doilea rând, a remarcat necesitatea perfecționării în privința depistării mitelor sectorului privat către sectorul public. În opinia lui Salmon, acestea erau deosebit de tentante pentru consilieri, având în vedere calitatea lor inegală și faptul că mulți se vedeau ca făcând sacrificii financiare doar pentru a-și asuma o normă de lucru din ce în ce mai mare și responsabilități chiar și mai oneroase. Orice resentiment creat de o astfel de mentalitate ar putea duce la gândul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost însă aceeași, doar că pentru oamenii de rând nu s-au organizat funerarii impunătoare, cu fanfare, cu discursuri și cu expuneri în foaierul marilor instituții culturale. Doamne, ce nedreaptă și inegală este soarta oamenilor. Și revenind la rolul acestor oameni de rând în făurirea istoriei, îmi amintesc cum în copilăria mea, înainte și în timpul războiului, se cântau la radio și la diverse manifestări publice, cântece patriotice mobilizatoare ca de pildă cele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
eclectic și diletantissim, artisto literaturizant și cosmopolit. Trecând, așadar, pragul secolului XX la o vârstă pândită de toate ademenirile și excesele, Îmi recunosc abia acum vinovăția de a fi cultivat - foarte de timpuriu și neîndemânatec, cu apli cații discontinue și inegale și cu realizări mai mult interioare, și acelea tardive -, În loc de gândul, serios și precis, al unei ca riere sau meșteșug, splendidele inutilități și eleganțele de prisos ale vieții, așa-numitele „arte liberale“, caznele fără profit ale spiritului omenesc, Încântările verbului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui Urmuz, care nu mai putea protesta. Piesa are, Într adevăr, climatul extravaganțelor, trăsnaielor și farselor noastre din acea vreme și cu care ne Îndeletniceam pour épater le bourgeois; dar mai cred că, În Întregul ei, piesa, destul de lun gă, inegală și Îmbâcsită, nu putea ieși din mâna lui Urmuz, diletant incapabil de un efort susținut, cerut de construirea unei piese de teatru. Urmuz (mi se pare botezat astfel de Tudor Arghezi) era fiul cel mai mare al doctorului Ionescu Buzău
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o voluptate amară, despre cingătoarea de cazne, bătută pe dinăuntru În cuie, cu care ar fi vrut parcă să se mortifice pe sine [...]. Din aceeași vrăjmășie cu natura lui cea tare, care avea să biruie, strivindu-l, Într-o luptă inegală, Emanoil Bucuța și-a selecționat - după o lege a lui, represivă pentru funcțiile sale firești, printre care, cea mai de seamă, invenția poetică, brusc curmată la el - toate femeile lui: pe Eufimia, prima soție, luată după ce fusese mai Întâi Îndrăgostit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu ele; neam, bietul de el, al femeilor, veș nic nemulțumit de el Însuși, de toți și de tot ce-l Înconjoară, dar care-ți respinge tot ce faci sau poți face ca să-i fie pe plac. Din această luptă inegală te alegi, până la urmă, cu acea tristețe despre care spune Sf. Apostol Pavel că Împrăștie moartea, dar că mai există și o alta care dăruiește viață. (Am ales-o pe aceasta din urmă când m-am apucat să scriu această
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Maugham. L-am uitat pe Gide, dar nu cred că ar fi avut prietenie pentru mine: ne asemănăm prea mult! Prea puțin importă ca arta adevărată, care a fost întotdeauna apanajul unei elite restrânse, să iasă victorioasă din această luptă inegală cu arta oficială a zilelor noastre! Singurul lucru important este ca această artă adevărată să subziste, să continue a exista, fie chiar în ilegalitate! Notarea gândurilor mi-a intrat în obicei în ultima vreme. E un obicei bun, dar în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-l încarci cu toate cele din jurul tău. Căutam să mă adresez neprevăzutului ce se găsește în fiecare deopotrivă - în mine ca și în atotputernici. Unui lucru ce nu se cunoaște pe sine și pe care nu-l poți cârpi decât inegal. Care, în funcție de ceea ce face din noi mersul întâmplărilor și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cel animal și cel vegetal, intrate într-un conflict ireconciliabil. Arătam asemenea unui pugilist amator făcut K.O. de lovitura tehnică a unui profesionist și salvat de intervenția rapidă și salutară a arbitrului de colț oprind meciul dintre doi adversari inegali, prin gestul simbolic al aruncării prosopului peste rugii care mă trântiseră la pământ rânjind într-o satisfacție meschină. Acum ne îndreptam obosiți spre casă, călcând tot prin miriștea dușmănoasă, agresivă și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții polivalente, oprindu-se în fața primului geam. A rămas uluită! Ambele ferestre erau potopite de zăpada care se depozitase în straturi succesive și inegale, bătătorite de rafalele războinice ale unui crivăț inconștient de culoare albă, rivalizând în răutate și demență cu celălalt crivăț de extracție roșie-bolșevică, ce teroriza sărmana țară de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine: eram îngropați de vii sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anulat, iar multe curci au adormit pe banda care le ducea la tăiat. Așa un chef nu se mai pomenise încă în Holdingul de lângă oraș și liniștea a căzut doar odată cu dimineața, când negrul nopții se desface încet-încet în fâșii inegale și cerul devine un pic rozaliu... Ioana Ocneanu-Thierry S-a născut în 1968. A absolvit Facultatea de Litere și a fost asistentă la catedra de Limbă și Literatură Franceză a „Universității Al.I. Cuza“ din Iași până în 2000. Din acest
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Temperaturile extreme se situează între 33 grade și + 39 grade. Precipitațiile sunt destul de bogate ele însumând 1000 - 1200 mm pe mp pe an. Aici la noi, în zona așezării umane, iarna începe cam pe la mijlocul lui noiembrie, durata ei fiind foarte inegală de la un an la altul, zăpada însă nu ține prea mult și se topește datorită vânturilor calde. Gerul excesiv din ianuarie e cu deosebire remarcabil, dar după el urmează o perioadă cu valori de temperatură mai ridicate pe măsură ce intrăm tot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poate mai izolați de mediile culturale, dar cu timpul, cel puțin o parte dintre aceștia vor ieși la rampă și vor expune lucrările lor. Cred că toate aceste evoluții și involuții ale artei naive sunt ciclice temporar, chiar dacă perioadele sunt inegale și mai lungi sau mai scurte, depinde de vremuri. Dar să mă întorc la arta naivă rurală și să reiau lumea satului ca sursă de inspirație. „La șezătoare” autor: Popovici Vasile În tabloul „La șezătoare”, al lui Vasile Popovici din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o altă poveste. Această atitudine caritabilă față de cultură pe care-o au televi ziunile face pandant, în mod paradoxal, cu o alta, de semn schimbat. Dacă în primul caz era vorba de un impuls de-a proteja cultura în „lupta inegală“ cu faptul comercial, de data asta cultura însăși e vânată, fiind confundată cu presupusul ei dușman. (Că opoziția cultural/comercial este grosieră și că reclamă nuanțări - nu mai vorbim...) Așa cum vameșii americani voiau să taxeze cândva Pasărea măiastră a lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
suntem asigu rați că acesta e adevărul, adică acela pe care nil transmit ei prin tubul catodic? Suntem victime sigure... În realitate, vedetele nu sunt oameni. Normal că nu putem să arătăm și să ajungem ca ei, pentru că lupta este inegală. Noi avem de partea noastră viața reală, pe care trebuie so domesticim, ei lucrează cu o aparatură performantă, gata domesticită. Vedetele nu sunt oameni pentru că, pur și simplu, sunt rezultatele unui angrenaj care produce iluzii. Nu sunt oameni reali și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sfidătoare, considerând-o mediocră, aducându-i injurii, transformând-o în victimă. De fiecare dată era tratată ca un preș de șters picioarele. Ah, cât de greu îi era! Suporta toate acestea. Își încleșta pumnii, sufla din greu, vocea îi devenea inegală, limba i se lipea de cerul gurii nemaifiind în stare să lege două vorbe față de cineva. Durerea din piept nu-i dădea pace. O simțea arzând ca un foc. Fața îi era ca o văpaie, iar stelele îi păreau că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sau altul. Ea, la rândul ei, îi mângâie umerii și-i spuse cu siguranță în glas: „Te iubesc mult!” În următoarea clipă se sărutară pe gură, apoi pe ochii și în cele din urmă pe tot corpul. Vocea lui devenise inegală în timp ce buzele fierbinți și umede nu vroiau să mai lase nici un petec din corpul ei neatins. Mâinile lui ajungând între curba sânilor ei, îi murmură ceva în păr: „Ești iubirea mea, bucuria mea, aerul și soția mea! Îmi placi așa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu palmele ca și când ar fi durut-o. Noaptea îi fusese somnul cam agitat, dar spre ivirea zorilor îl visă pe Nicky militar, într-o imagine clară, alergând unul către altul și îmbrățișându-se. Răsuflarea i se acceleră prin somn, devenind inegală și se trezi strigând: „Băiatul mamei!” Visul îi fusese de scurtă durată, iar când se trezi, își dădu seama că nu fusese decât un vis. Privi câteva clipe în sus, apoi își coborî resemnată privirea, prăbușindu-se în pat aproape
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]