5,050 matches
-
încă această forță de atracție cultural-civilizațională, care face parte din ceea ce unii numesc soft power. Rusia deține hard power, tehnologie militară de vîrf în toate mediile, sisteme de informații și structuri de cunoaștere, resurse strategice, financiar statul are resurse, dar inegalitățile sunt foarte mari în societate. Au mai fost episoade în istorie cînd ucrainenii s-au aliat cu mari puteri care atacau Rusia; naționalismul ucrainean are și el o istorie, chiar dacă fragmentară. Așa s-a întîmplat în vremea lui Petru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
noi le trăim. Trăim o criză profundă, o criză a omului și a spiritului comunitar, concomitentă cu cuceriri tehnologice formidabile, dar care sunt folosite mai mult în sens destructiv decît în folosul nostru. S-a acumulat prea multă nedreptate și inegalitate, prea multă răutate și dezordine. Puterea e un fenomen toxic. Nu mai știm să trăim împreună. Avem nevoie de o nouă ordine mondială, dar opiniile sunt, din păcate, la antipozi. Așa că Papa poate avea dreptate. În fond, cum arată și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a inegali tăților. Astfel s-a ajuns ca, în Statele Unite, de pildă, situația să evolueze astfel: în 1980, 1% dintre americanii cei mai bogați dețineau echivalentul a 10% din PIB. Astăzi ei dețin 22%, iar tendințele sunt de creștere a inegalităților, de dispariție a clasei de mijloc, 35 de milioane de americane trăind cu mai puțin de doi dolari pe zi. A apărut și un fenomen nou și ciudat, după cele brele mișcări pașnice de tip Occupy. Acum, mii de tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
establishmentul e bine mersi. Sunt tineri nu foarte spiritu alizați, lipsiți de un Dumnezeu, tineri pentru care cultura însemna un shopping și care acum nu mai găsesc un sens vieții lor. Sună barbar ce se întîmplă, dar e real. Situația inegalităților excesive este similară și în Franța și mai peste tot. Sistemul lucrează în favoarea marelui capital, deci a unei elite poleite. În ultimii ani, sau chiar decenii, politici economice greșite au condus la rate foarte mari ale șomajului și scăderi ale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Cu toate acestea, circa trei milioane de români și-au luat zborul spre alte zări, e adevărat, mai mult de nevoie. Iată așadar o primă schimbare majoră: cea demografică. Altă schimbare majoră este de natură economică, schimbare convulsivă, plină de inegalități, reactivă, lipsită de o viziune unitară. Am măritat sau părăginit 90% din capitalul indigen, inclusiv perlele coroanei, iar apoi am devenit dependenți de capitalul străin, datori vînduți, și nu ne-a mai rămas decît să ne cercetăm corupții, apăruți, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
votului și au manifestat o intuiție și un simț particular în alegeri, chiar dacă există încă un segment important amator de paternalisme, asistență și alte forme de etatism. Și antreprenorii s-au format preponderent pe lîngă bugetul statului, ca și asistații. Inegalitățile de toate felurile au crescut, iar clasa de mijloc a devenit tot mai subțire. Avem totuși, volens-nolens, o cale. Remarcabilă a fost, în context, prestația Băncii Naționale, pe fondul unei economii reale precare și al celebrelor falimente bancare din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe comerțul intra-firme, pe efectele de rețea, în condiții de concurență imperfectă. El a prevăzut criza asiatică din 1996, ca și criza creditelor subprime din America, zece ani mai tîrziu. Este un critic virulent al Administrației Bush, al creșterii inegalităților de venituri și de șanse. Inegalitățile și șomajul nu sunt, potrivit autorului, imputabile concurenței inter-naționale, ci jocului ratelor dobînzilor și progresului tehnic. Contribuțiile autorului la dezvoltarea științei economice se regăsesc în domeniile comerțului internațional, al geografiei economice și al finanțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de rețea, în condiții de concurență imperfectă. El a prevăzut criza asiatică din 1996, ca și criza creditelor subprime din America, zece ani mai tîrziu. Este un critic virulent al Administrației Bush, al creșterii inegalităților de venituri și de șanse. Inegalitățile și șomajul nu sunt, potrivit autorului, imputabile concurenței inter-naționale, ci jocului ratelor dobînzilor și progresului tehnic. Contribuțiile autorului la dezvoltarea științei economice se regăsesc în domeniile comerțului internațional, al geografiei economice și al finanțelor internaționale. Potrivit proiectului Research Papers in
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de "ambiguitate, el crede în posibilitatea constituirii unei majorități "progresiste" în S.U.A. El cere schimbarea politicii fiscale a Administrației Bush, care-i avantajează pe cei bogați. Vede, de asemenea, o recrudescență a rasismului și cere politici de luptă împotriva tuturor inegalităților, pentru că "America este din ce în ce mai inegalitară". Salariile superbogaților (0,1% din populație) au crescut de 5 ori în 30 de ani, al unora chiar de 7 ori, în vreme ce ale marii majorități au crescut cu doar 0,7%. Potrivit autorului, 74% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
În ultimii 15 ani, lucrările lui Krugman, cum ar fi The Age of Diminished Expectations sau The conscience of a liberal, se orientează mai mult spre marele public, pe diferite teme considerate importante. El se orientează mai mult pe creșterea inegalităților de venituri antrenată de "noua economie americană" a erei Clinton. Cauza este văzută, în principal, în schimbările tehnologice, dar și în slăbirea Statu-lui-Providență după era Reagan. Paul Krugman este, fără îndoială un economist și un profesor de mare talent. El
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
idol, pentru că e lipsit de moralitate. Dar și modelul social european este părăsit, pen-tru că este lipsit de eficiență. O comparație între cele două modele se impune, totuși. Potrivit revistei Foreign Policy din iulie/august 2008, coeficientul Gini, care măsoară inegalitatea dintre venituri a crescut constant în S.U.A., de la 34,4% în 1979 la 40,1% în 2000. În aceeași perioadă, el a crescut și în Marea Britanie de la 28,9% la 37%, în timp ce în Franța a scăzut de la 32,8% la
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
țările slab dezvoltate acuză globalizarea de toate relele pămîntului, punîndu-i în seamă în special crizele financiare generate de plecarea bruscă a capitalurilor la primul semn de slăbiciune poli-tică sau economică. Pentru sindicate, globalizarea distruge job-urile și face să crească inegalitățile, datorită hipercompetiției globale ce generează "dumping social" și condiții de muncă inumane. Guvernele acuză globalizarea pentru pierderea suveranității naționale față cu creșterea nestăvilită a forței piețelor financiare și a companiilor multinaționale. "Globalofobia" a atins punctul culminant crede autorul în 1999
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Bill Clinton, ambii ținînd acum conferințe bine plătite prin lume. Țările bogate trebuie să le ajute mai mult pe cele sărace, să le reducă datoriile, dar și aici sunt limite. De aceea, liderii celor din urmă țări trebuie să reducă inegalitățile interne și să-și creeze instituții deschise și transparente, pentru atragerea investițiilor străine, deschizînd astfel ușa dezvoltării. Trebuie să mizeze mai mult pe educație și să se racordeze la principalele fluxuri comerciale, financiare și inovațional-tehnologi-ce. Cei care vor înțelege noile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ai marii finanțe a început să trosnească din toate încheieturile. Prin urmare, avem nevoie de o schimbare de paradigmă, care să reconsidere importanța repartiției, de o nouă doctrină distributi-vistă, care să reintroducă criteriul moral în economie. Pentru că mercantilismul excesiv și inegalitățile prea mari pot ruina o economie, pot ruina o democrație, lipsa de coeziune socială, sărăcirea clasei de mijloc sau absența ei putînd duce la tiranii sau totalitarisme de tot felul. Aceste lucruri sunt valabile și la nivel național, și regional
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și Ucrainei și Republicii Moldova. Europa are de luat lecții de la S.U.A. în materie de eficiență a guvernării, investiții în educația universitară, inițiativă privată și spirit antreprenorial. Modelul social european nu mai merge. Este adevărat faptul că Gini, coeficientul care măsoară inegalitatea veniturilor, indică o creștere în S.U.A. și Marea Britanie și o ușoară reducere în Franța și Germania. Rata riscului de sărăcie după transferurile sociale e mai mare și ea cu vreo 6% în țările anglo-saxone față de cele ale Europei continentale. De
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Noul prim-ministru, Zhu Rongji, a încercat să stăpînească acest proces de o complexitate ieșită din comun, prezervînd un rol important Statului în fixarea și aplicarea de reguli și reglementări, combaterea corupției care afectează grav textura socială și în atenuarea inegalităților care practic au explodat în ultimul timp (ecartul dintre veniturile celei mai bogate provincii Shanghai și ale celei mai sărace, Guizhon, a ajuns de 10 la 1). Zhu are reputația unui om competent și onest, dar el era relativ izolat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mișcări spirituale ce fac trimitere la trecutul magnific al Chinei și propun o altă ordine de viață și o valorizare a sinelui, prin recursul la tot felul de tehnici "liberatoare", atrag tot mai mult o populație frustrată, marcată de profunde inegalități, de imoralitatea vieții sociale și de bulversările întîlnite la tot pasul, mai cu seamă din rîndul tineretului urban, pentru care "trecutul revoluționar" nu mai are nici un sens, al șomerilor privați de protecție socială propriu-zisă și al țărănimii sărace. Astfel, China
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
protecție socială de tip european nu a fost adoptat, deși s-au instituit totuși asigurări de sănătate, indemnizații de șo-maj, fonduri de pensii și chiar un venit minim garantat (dibao) ce variază între 100 și 800 de yuani, în funcție de regiune. Inegalitățile cresc, iar un sistem coerent de asigurare socială încă nu există. 20% dintre cei mai bogați chinezi dețin 55% din venituri, în timp ce cincimea cea mai săracă deține doar 4,7%. Producția Chinei este extrem de dependentă de piața externă, în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și mai mult economia spre capitalurile străine și a atenuat protecționismul său vamal. Apoi, fiscalita-tea s-a redus, costurile salariale se mențin scăzute, ceea ce-i conferă un important avantaj comparativ, iar nivelul de trai a crescut, deși s-au creat inegalități importante. În ultimii 30 de ani, speranța medie de viață a crescut de la 40 la 66 de ani, iar rata mortalității infantile a scăzut de la 175 la 40 la mie. Discuțiile despre așa-numita soft-power a Chinei, în sensul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nivelul de trai crește continuu din 1978. Așadar, ceea ce de-acum se numește "modelul chinez" se bazează pe creștere econo-mică, investiții interne și externe, excedent comercial, delocalizări ale corporațiilor multinaționale, inclusiv în domenii de vîrf, dar și pe salarii mici, inegalități sociale și regionale importante, în special între sat și oraș, dependență energetică, poluare, replici protecționiste din întreaga lume și, cel mai periculos, tensiuni politice. Sindicatele sunt mai mult decorative, iar guvernul pare puțin pregătit să stăpînească un astfel de avînt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
oraș, dependență energetică, poluare, replici protecționiste din întreaga lume și, cel mai periculos, tensiuni politice. Sindicatele sunt mai mult decorative, iar guvernul pare puțin pregătit să stăpînească un astfel de avînt, mai cu seamă în ce privește asigurarea necesarului de energie, poluarea, inegalitățile crescînde și presiunile internaționale. Analiștii apreciază că în China tensiunea e acum mai mare decît în 1989. China este actualul "atelier al lumii", ce primește 60 miliarde dolari pe an numai sub for-mă de investiții străine directe. Excedentul său
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
rezerve de dolari pe care le deține, ea poate provoca căderea dolarului și un colaps financiar global. Deci, din exterior, China e aproape imposibil să mai fie oprită, fără riscuri incalculabile. Totuși, China are încă multe probleme acasă: servicii proaste, inegalități mari între regiuni și între diferite categorii sociale, un sistem de asigurări sociale aflat abia la început, probleme mari cu mediul, cu drepturile omului, piraterie, corupție, birocrație etc. Deci, proble-mele sale pot surveni din interior, un detonator social putînd produce
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ce "guverna" o criză generalizată. Nefiind nici pe departe o de-mocrație parlamentară cît de cît eficace, Pakis-tanul este o țară supraîndatorată, cu o economie paralelă (a se citi "criminală") ce depășește, în valori absolute, pe cea legală, marcată de pro-funde inegalități sociale (40% din populație trăiește sub limita sărăciei, iar 20 milioane de copii muncesc ca sclavi), o țară divizată de pro-funde clivaje etnice-religioase (20% din popula-ție sunt musulmani șiiți), marcată de corupție, delincvență, violență, ca și de o profundă criză
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sistemele de referință ale bunăstării, ale armoniei și ale echilibrului, pe de alta, ea se prezintă ca un sistem hipertrofic și scăpat de sub control, un complex bulimic care duce la extrem și la haos, contemporan al coabitării opulenței cu amplificarea inegalităților și a subconsumului. Rateurile sunt duble: ele privesc atât ordinea subiectivă a existențelor, cât și idealul de dreptate socială. De altfel, epoca fericirii paradoxale impune necesitatea unor soluții ele însele paradoxale. În mod cert, trebuie mai puțin consum, înțeles ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acum înainte, idealurile bunăstării, ale noutății sau chiar ale călătoriilor ori siluetei sunt împărtășite de toată lumea. Gustul pentru mărci și modă se dezvoltă la adolescenții din toate grupurile sociale, pasiunea jocurilor, a spectacolelor, a muzicii se răspândește în toate mediile. Inegalitățile economice se adâncesc, aspirațiile consumeriste se nivelează; practicile sociale sunt divergente, dar sistemul de referință este identic. Dacă orânduirea socială întreține clivajele, universul simbolic al normelor este omogen. Vechile particularisme de clasă și închiderea indivizilor în grupul social de origine
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]