4,059 matches
-
cocteil care are în componența sa / o picătură din sângele ei și una / din sângele tău), consecințele (după ce-l bei / ai să poți trăi în voie tragedii) și, de asemenea, îi motivează statutul: îndoiala face din dragostea lumească / un dulce infern / spre care se precipită mulți. Auspiciile Odei (în metru antic) sunt elocvente, oximoronicul dulce infern fiind omologul voluptății morții. În aceeași notă ironică, poetul oferă, totuși, o speranță: elixirul dragostei se bea o singură dată. O realitate care angoasează sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tău), consecințele (după ce-l bei / ai să poți trăi în voie tragedii) și, de asemenea, îi motivează statutul: îndoiala face din dragostea lumească / un dulce infern / spre care se precipită mulți. Auspiciile Odei (în metru antic) sunt elocvente, oximoronicul dulce infern fiind omologul voluptății morții. În aceeași notă ironică, poetul oferă, totuși, o speranță: elixirul dragostei se bea o singură dată. O realitate care angoasează sau, măcar, blazează este responsabilă și de prezența / absența virgulelor în textul poetic, al căror nou
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
frunțile noastre nu mai pot ieși din noapte...!" Așa Începe istoria mea, așa Încep a reconstitui facerea lumii pentru care ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: Scene din viața și moartea poetului necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ridica, ai merge cu măduva suptă de cititorul grăbit să-ți afle miezul fierbinte, miez de hienă hialină hrănind habitatul orice lectură-i o trecere pe celălalt mal, acolo unde stăpînește carnavalul, acolo unde glasul tău Înalță o punte spre infern... Cum să te mai pot Îmbrățișa, femeie, și totuși să nu ies din primăvară!?... A sosit ora, femeie!, ca tăiosul capăt al lumii să mi se oprească-n rărunchi, iar muștele să atace cerul, lemnul cărnii să se răzvrătească pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu beteală oximoronică, sugerând pe de o parte Jocul/Hazardul (carnavalul), iar pe de alta Tragicul (infernul), titlu ce ne amintește de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu beteală oximoronică, sugerând pe de o parte Jocul/Hazardul (carnavalul), iar pe de alta Tragicul (infernul), titlu ce ne amintește de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
infern ― iată un titlu bizar! și pavoazat, Într-o oarecare măsură, cu beteală oximoronică, sugerând pe de o parte Jocul/Hazardul (carnavalul), iar pe de alta Tragicul (infernul), titlu ce ne amintește de Rimbaud cu-al său Un anotimp În infern ― nu este un corpus poetic detaliat, ci un poem cap- coadă, secvenționat strategic, În care se Încearcă, printre altele, și trasarea unei dimensiuni ludice a fatalității: «Limbile de șarpe ale visului / plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. / Vorbele poeților rostogolesc
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
carte bătătoare la ochi și plină de ea Însăși În care, În vreme ce mecanica entuziastă a metaforei intră sinfonic În consonanță cu zveltele vițe livrești, cele duhuri anonime se repliază maiestuos ca Într-o lampă a lui Aladin. Un carnaval În infern (scene din viața și moartea poetului necunoscut) este, fără doar și poate, În opinia noastră, unul dintre cele mai frumoase și mai interesante poeme publicate În ultimii optsprezece ani.
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
e pentru el o formă de speranță, în vreme ce pentru Christos este o formă de a ne arăta calea mântuirii. Recunoașteți, domnule, îi spuneam în încheiere, că între speranță și mântuire este o mare diferență. Nu știu ce credeți dumneavoastră în intimitate despre infern. Eu cred că infernul există. Dar cred că există aici pe pământ. Așa cum aici pe pământ e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul. Nu mi-a răspuns și astfel și acest capitol s-a închis. Încotro trebuia să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
formă de speranță, în vreme ce pentru Christos este o formă de a ne arăta calea mântuirii. Recunoașteți, domnule, îi spuneam în încheiere, că între speranță și mântuire este o mare diferență. Nu știu ce credeți dumneavoastră în intimitate despre infern. Eu cred că infernul există. Dar cred că există aici pe pământ. Așa cum aici pe pământ e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul. Nu mi-a răspuns și astfel și acest capitol s-a închis. Încotro trebuia să mă îndrept? Mă simțeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o văd din nou. Dar nu am singurul defect care ar fi închis zidul în jurul meu lăsîndu-l fără nici o fisură. Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura lui nu ți-ar mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am legat și de nenorocita asta de gară pustie. Dar trebuie să adaug a unsprezecea poruncă. O voi lua din Dante. "Privește și treci!" Dacă mai am ceva de făcut, sânt mai potrivite aceste vorbe decât cele puse pe poarta Infernului, pe care eu le-am interpretat totdeauna în sensul că infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranță. Oricum, aici nu se mai întîmplă nimic în afară de faptul că vântul seceră în fiecare noapte țârâitul greierilor și se sfârșește vara
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să adaug a unsprezecea poruncă. O voi lua din Dante. "Privește și treci!" Dacă mai am ceva de făcut, sânt mai potrivite aceste vorbe decât cele puse pe poarta Infernului, pe care eu le-am interpretat totdeauna în sensul că infernul începe acolo unde nu mai e nici o speranță. Oricum, aici nu se mai întîmplă nimic în afară de faptul că vântul seceră în fiecare noapte țârâitul greierilor și se sfârșește vara. Din când în când ridic privirea și mă uit în zare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tot acolo, un adevăr străvechi, dar care se cuvine reamintit periodic: „Fiecare epocă înclină să creadă că, într-un fel, ea este ultima, că odată cu ea se încheie un ciclu, sau toate ciclurile. Azi ca și ieri, mai lesne concepem infernul decât vârsta de aur, apocalipsa decât utopia, iar ideea unei catastrofe cosmice ne e la fel de familiară pe cât le era budiștilor, presocraticilor sau stoicilor. Vivacita tea spaimelor noastre ne menține într-un echilibru instabil, propice înfloririi darului profetic. Lucrul acesta e
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
calin“, dar cu o „inteligență vie, străpun gă toare“. Cât despre Cărtărescu, poetul cel mai „modern în limbaj“ de la Nichita Stănescu încoace, el este un „obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care le locuiește ca pe un infern confortabil“. La lansarea de la Gaudeamus i-am privit cu o dragoste patern înduioșată pe Cărtărescu, Iaru, Coșovei și Tudor Jebeleanu (eu, șaptezecistul ludic livresc și care nu a fraternizat niciodată până la capăt cu optzecismul), după care, odată ajuns acasă, am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de natură frustă, dar, poate, și pentru snobi. Ca să nu mai spun că nu m-am visat, niciodată, trăind printre hippies, plin de jeg și de flori. La urma urmei, gestul lui Orfeu de a întoarce capul, la ieșirea din Infern, în speranța că o va vedea pe Euridice, nu-i anunță, oare, pe toți romanticii de mai tîrziu? Dragostea, neconsolată, a cântărețului trac pentru Euridice poate sta lângă orice mare poveste romantică. Și torul este romantic în biografia lui Orfeu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți, autorul broșurii dorea cu înverșunare să apere "vitejia" masculină de perspectivele înfrîngerii și să demaște momeala folosită de diavol pentru atragerea spiței bărbătești în Infern, dar "vitejia" aceasta arăta foarte prost în demonstrațiile lui. Ea nu reușea decât să-mi trezească dorința de a mă lăsa "corupt", pregătindu-mă să descopăr că misoginismul e cea mai rea soluție pe care o poate găsi un bărbat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
olimpieni" și "titani" a ilustrat o luptă reală, dată în sufletul grec. Și că jumătatea învinsă a continuat să joace un rol important alături de jumătatea învingătoare, chiar și după ce titanii au fost precipitați în partea cea mai de jos a Infernului. Remarc în treacăt că Epicur, pe care judecata comună îl consideră un soi de propagandist al plăcerii, a fost, de fapt, unul dintre gânditorii cei mai angoasați. Aș zice că Olimpul e cu atât mai neliniștitor cu cât el pare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a-ți imagina "ce a fost". Dacă ești în stare să crezi, ești norocos. Totul seamănă cumva cu grota prin care Dante ar fi pătruns în Infern. Nimeni n-a găsit-o. Trebuie să luăm de bună minciuna lui Dante. Altminteri, ce rost mai are să citim Divina Comediei Încă n-am plecat. Sorin Preda e în recunoaștere "pe sus". Sper să mă înțeleg bine cu nepotul lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se cheamă "cîmpul de porumb al diavolului". Alta, fără nici un fir de vegetație, dar încrețită, semănând cu un ogor arat, a fost botezată "terenul de golf al diavolului". Frecvența cu care revine cuvântul "diavol" impune compararea acestui deșert stâncos cu Infernul. Un infern luminat de un soare atroce, singurul element mobil în acest peisaj, diferit, cumva, de ceea ce mă așteptam să văd. Într-un deșert "clasic", vântul poate provoca furtuni de nisip. Aici, imobilitatea e totală și definitivă. Nimic n-o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cîmpul de porumb al diavolului". Alta, fără nici un fir de vegetație, dar încrețită, semănând cu un ogor arat, a fost botezată "terenul de golf al diavolului". Frecvența cu care revine cuvântul "diavol" impune compararea acestui deșert stâncos cu Infernul. Un infern luminat de un soare atroce, singurul element mobil în acest peisaj, diferit, cumva, de ceea ce mă așteptam să văd. Într-un deșert "clasic", vântul poate provoca furtuni de nisip. Aici, imobilitatea e totală și definitivă. Nimic n-o poate zdruncina
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vină sunt, domnule, deprinderea, vocația și, de asemenea, dorința mea de a vă face să înțelegeți bine orașul acesta și miezul lucrurilor! Căci suntem în miezul lucrurilor. Ați observat oare că toate aceste canale concentrice din Amsterdam seamănă cu cercurile infernului? Infernul burghez, plin de vise urâte. Când vii din afară, pe măsură ce treci dintr-un cerc într-altul, viața și deci și crimele ei devine tot mai opacă, tot mai întunecată. Aici suntem în ultimul cerc. Cercul... Ah! știți și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sunt, domnule, deprinderea, vocația și, de asemenea, dorința mea de a vă face să înțelegeți bine orașul acesta și miezul lucrurilor! Căci suntem în miezul lucrurilor. Ați observat oare că toate aceste canale concentrice din Amsterdam seamănă cu cercurile infernului? Infernul burghez, plin de vise urâte. Când vii din afară, pe măsură ce treci dintr-un cerc într-altul, viața și deci și crimele ei devine tot mai opacă, tot mai întunecată. Aici suntem în ultimul cerc. Cercul... Ah! știți și asta? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
negative? Vedeți la stânga noastră acel morman de cenușă numit de cei din dună, digul cenușiu, la dreapta, plaja vânătă la picioarele noastre și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]