3,659 matches
-
puțin până ce va înceta să mai fie un nor. Și ce va fi atunci, întreb eu cu tristețe, amintindu-mi deodată o poveste pe care o inventase pentru Noghi pe vremea când era micuță, despre norul Hanan cel micuț, norul inocent și cu inimă bună, care s-a decis să aducă ploaia binecuvântată peste plantele din deșert cu orice preț, despre cum s-a ridicat el din mare și a tot crescut, picăturile erau deja grele și aproape că îi rupseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea care trebuie să îi stea în cale, mă stăpânesc încă o dată, numai de nu am asmuți bestia aceea conversivă asupra noastră, bestia aceea care ne însoțește tăcută, târându-se în urma mașinii. Când ajungem? îl învălui eu cu o întrebare inocentă, iar el îmi răspunde sec, peste aproximativ o oră, și eu îi sugerez, poate ne oprim pe drum să mâncăm ceva, dar el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
umflată de somn, ce s-a întâmplat, întreabă ea, iar eu mă ridic și o îmbrățișez, nu s-a întâmplat nimic, vorbeam cu doctorița lui tati. O privește pe Zohara cu suspiciune, iar pe figura ei apare imediat un zâmbet inocent, plin de speranță, tu ești doctorița lui, întreabă ea, sunt fericită că are o doctoriță, apoi cu graba ei copilărească, tata se va face bine? Eu o privesc pe Zohara implorând-o din priviri, numai de nu ar începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și pe fete să vadă sălile de naștere, pruncii abia născuți, așa cum ducem copiii la grădina zoologică, iar ele se învârt pe acolo greoaie și triste, frecându-și burțile rotunde și transparente în timp ce încearcă să facă legătura între pruncii aceia inocenți și lupta mizerabilă care se dă înăuntrul lor. Cum a fost ieri cu Eti, mă întrebă ea, privirea ei albastră, curată flutură pe fața mea, iar eu spun, foarte simplu, fără nici un fel de problemă, și scot din geantă formularele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
covor, unde este scrisoarea aceea blestemată. O aud suspinând, se întoarce pe partea cealaltă, fața ei frumoasă este acum îndreptată spre mine, împăcată, ochii ei minunați sunt acum închiși, buzele ei sunt înghețate într-un zâmbet de somnambul, figura unui inocent. Nu știe deocamdată că mâine-dimineață viața ei va fi făcută țăndări, iar lucrul acesta, faptul că eu cunosc întreg adevărul îngrozitor despre viața ei, în vreme ce ea nu, mă face să tremur atât de tare, încât am impresia că tronez deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îndrăzneț și agresiv precum focul, înghițea cu răsuflarea lui straturile de flori pe care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără viață, cu voce spartă, șoptesc somnului ei, înainte să mă răzgândesc, ne-a părăsit, Noga, se va întoarce numai atunci când va dori, va telefona doar atunci când va vrea, va veni și timpul când noi vom înceta să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
decât să te văd pe covor. Privesc stânjenită covorul, cum voi ajunge pe el, dar el se așază încetișor și mă trage după el, culcându-mi membrele unul după celălalt, cu mișcări precise, îmi împrăștie părul în jurul capului, o dorință inocentă pornește din el, ștergându-mi inhibițiile, admirația pe care i-o stârnesc îmi pare exagerată, dar este atât de liniștitoare, învăluită de dulceața unui vis de dimineață, ca o prăjitură învelită în cremă, o dulceață ireală împotriva căreia nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am cunoscut și astăzi așteptăm deja un copil, îmi șoptește el la ureche, zâmbetul lui îmi gâdilă obrajii, sunt surprinsă, Mikha, ai ajuns repede, iar el face pe inocentul, m-am hotărât să fac tot ceea ce spui, iar eu râd, serios? De ce? Iar el spune, pur și simplu, pentru că îmi place să te fac fericită. Dar, Mikha, îl cert eu, doar nu ai venit să mă vezi pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plină de fericire, a scăpat furculița, apoi mă privește încurcată, imediat după aceea o bucățică de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea și mergem îmbrățișate spre casă, asemenea unei perechi care se întoarce de la o întâlnire aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca activitatea mea cerebrală nocturnă să anticipeze și să transforme viitorul din timp. Curând nu-mi mai ajunse o singură generatoare de vise, așa că am păstrat-o pe Pamela ca atare, în timp ce Val Irons, bodyguard-ul sexi și imprevizibil de inocent, continua să funcționeze ca hologramă. În felul ăsta am putut să-i prevăd la țanc pe Cârcotași, Pamela preluând rolul ușor isteric al lui Huidu, în timp ce Val întărea poziția gelatinoasă a lui Găinușă. Ofertele futuriste ajunseseră să curgă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul se ascunse sub birou, continuând să zbiere și să-l fixeze cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde, Dumnezeu, noroi, acuma, pe arșiță?) și cu cocoloașe mărunte de mizerie, din praf amestecat cu transpirație, etalate inocent și promiscuu între degetele de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fost încă înrobit și de hibele părinților, ale moșilor și ale strămoșilor, prin comiterea păcatului omenesc originar. Cineva curat, cineva care nu s-a dedulcit, încă, la fructul oprit. Cineva virgin! Virgin? Holtei? Adică nedus la muieri? Ne'nceput, inocent, bleg, vrei să spui? Celibatar? Flăcău?! se uimește Dănuț. Eu, zău, dacă mă-ncadrez, în baremuri! Fratele nostru și cu Bossulică, nici măcar! Anatomic și psihic, suntem incompatibili. Rămâne alde Sile... Silișor, băiatu'?! Plici! Așa-i, bă, pârțângașule? Zăhărel... N-ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
călătoreau prin univers. Și el, ca și tovarășii lui ocazionali, își făcea somnul de gheață și visa locuri calde și îmbietoare... având o creativitate mărgini ă la șoareci. Dintre toți membrii echipajului, era singurul fericit, deși nu putea fi declarat inocent. Ce păcat că niciunul nu avea calificarea necesară, având în vedere timpul liber pe care-l aveau la dispoziție! Fiindcă, în ciuda încetinelii scurgerii impulsurilor mentale datorate hibernării, aveau parte de mai mult răgaz decât zece profesioniști. Visul devenise, vrând-nevrând, principala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
minți, altul eroic, alții victime excesive ale secetei, birurilor, invaziilor. În rest, tăcere. Și a venit anul 1848. De atunci pînă astăzi, țăranul român e supraluminat, hipervizibil, înzestrat simultan cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu toate calitățile și cu toate cusururile. Supradimensionat ideologic, mizer și inocent, savant analfabet, metafizician sărac, martir producător de aur, legat de pămînt, cu suflet ceresc, jertfă care ține anonim țara pe oase, strămoșul nostru al tuturor, zeu ignorant, bețiv inocent, desfrînat care ține rînduiala străveche a lumii, strămoșul și copilul veșnic al nostru, îl ținem de mînă și-l învățăm să scrie, să citească, să-și crească vitele, să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și copilul veșnic al nostru, îl ținem de mînă și-l învățăm să scrie, să citească, să-și crească vitele, să voteze cum se cuvine, să nu fie magic, să uite de mituri și să ne spună totuși povești, victima inocentă din trupul căreia ne hrănim, fiindcă pămîntul e el, grîul a ieșit din sudoarea și sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai semnificativ termen a devenit astfel postăcomuă nism. Sîntem, adică, o societate post-comunistă, care ne-am rupt de comunism... dar încă nu de tot. Nu o societate post-socialistă însă, așa cum spun marea majoritate a specialiștilor occidentali ! Cuvintele nu sînt niciodată inocente, cu sau fără Freud, iar preferința inconștientă, dar perse verentă, pentru postcomunism în loc de post-socialism este cît se poate de simptomatică. Simplificînd la maxim, postăcomunism are ca referent regimul politic, în timp ce postăsocialism se raportează la societatea din acea perioadă. Altfel spus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ceva de la Fondul Plastic probabil. Se suci și se răsuci cu ea în fața oglinzii, apoi se trânti pe pat, luă o poziție rigidă și se privi din nou, ridicând capul. Nu prea mergea. Trebuia ceva mai dulce, mai senzual, dar inocent în același timp. Se ridică în capul oaselor și contemplă iar figura aceea fardată și buclată, de o frumusețe ambiguă. Zâmbind ciudat, își împinse ușor capul înainte, își aduse un umăr mai în față și, de ce oare, arătă cu degetul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale dansatoarelor din programul artistic, zdrăngănitul de chitară, toate se depuneau, strat peste strat, pe retinele mele, în mintea mea, pe pielea mea, dar pentru mine important era doar s-o văd. Mi-era foarte rușine, dar o rușine dulce, inocentă. Când, după câteva ore de mers cu trenul, am ajuns acasă, Bucurestiul mi s-a părut pustiu, iar casa noastră posacă și strâmtă. La masă, de față cu părinții mei ,am început să plâng. Anii următori, în clasa a [...] am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă uit, nu mi-a venit să cred. Furoul era negru și lucios, cu dantelă neagră. Îi ajungea până mai sus de pulpe, așa încît i se vedeau chiloțeii cache-sexe, tot de mătase neagră. Ținuta asta senzuală contrasta cu fața inocentă, bună, copilărească a Ginei. Am luat-o în brațe și am întins-o pe covor. Ne mângâiam cuprinși de-un soi de furie deznădăjduită. Gâfâind, strîngîndu-mă după umeri cu toată forța ei, ea îmi suspina la ureche: "Andrei, acum nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să atârne țeasta mare cât amândouă corpurile noastre la un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schițam genealogii. Cu cât mă afundam mai mult în sălbăticie, cu atât creștea în mine o neștiută demnitate și un nebănuit orgoliu. Eram bun și drept în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totodată. Atunci am observat că, de câte ori ascultă atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimîntată. Mă întrebam atunci puțin mâniat de stângăcia mea, ce mă turbură în prezența acestei fete, care nu are nimic fascinant, pe care n-aș putea-o iubi niciodată, cu care mă voi întîlni sporadic și inutil. ― Când veniți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odată cu fetele despre inginer și despre frumoasa lui fiică, le-am spus în glumă că am nevoie de ajutorul lor, și iată cum: dacă ne vom întîlni, ― fiind de față și inginerul, și ele, și eu ―, Geurtie să mă întrebe inocentă: "Allan, ce-ți mai face iubita?" Eu mă voi preface stingherit, voi încerca să fac semne, dar Geurtie va vorbi înainte: "Haide, nu te mai preface că nu știi despre cine e vorba! Te întreb ce mai face Norinne (sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]