6,119 matches
-
într-o situație concretă și îl obligă să răspundă: „Dacă ați afla prin absurd că sunt fiul dumneavoastră, ce sfat de viață mi-ați da?”. (7) Un procedeu total inacceptabil de creare a umorului este ca ziaristul să obțină de la interlocutor un interviu obișnuit, cu întrebări banale despre viață sau profesie, și, ulterior, ziaristul să modifice flagrant întrebările. Va rezulta astfel un decalaj absurd și ridicol între răspuns și întrebare, iar interlocutorul va fi pus (fără voie) într-o postură cel
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
creare a umorului este ca ziaristul să obțină de la interlocutor un interviu obișnuit, cu întrebări banale despre viață sau profesie, și, ulterior, ziaristul să modifice flagrant întrebările. Va rezulta astfel un decalaj absurd și ridicol între răspuns și întrebare, iar interlocutorul va fi pus (fără voie) într-o postură cel puțin rizibilă. De pildă, înlocuind întrebarea („Care era imaginea dumneavoastră la 6 ani?”) cu alta („Ca filosof, ce imagine aveți despre sine?”), va rezulta un răspuns la limita de jos a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
rubrică, Eugen Istodor; oamenii politici solicită insistent să fie intervievați, cu toate că știu ce-i așteaptă: să fie puși în situații caraghioase, prin afirmații rupte din context sau prin înlocuirea întrebărilor. Concluzii Fructificați pentru chapeau prima impresie pe care o lasă interlocutorul: cum este îmbrăcat, cum zâmbește, ce fel de om pare etc. Asigurați de la început un bun climat de discuție - nici agresiune, nici servilism. Evitați comentariile. Opinia voastră nu contează prea mult. Ea poate chiar să deturneze discuția. Adaptați-vă. Dacă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cum este îmbrăcat, cum zâmbește, ce fel de om pare etc. Asigurați de la început un bun climat de discuție - nici agresiune, nici servilism. Evitați comentariile. Opinia voastră nu contează prea mult. Ea poate chiar să deturneze discuția. Adaptați-vă. Dacă interlocutorul e rechin politic, puneți o întrebare dură și precisă. O bună întrebare de relansare este: „Povestiți-mi cum... De ce?”. Dacă evită să răspundă, reformulați încă o dată. Poate nu a înțeles întrebarea. Întrebări originale? De ce nu. Cereți unele secvențe cu încetinitorul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
umor, câtă vreme răspunsurile celor intervievați ar dezvălui lacune grave de cultură generală, percepții eronate, expresii ridicole. Umorul involuntar este irezistibil. Pentru a obține cel mai bun efect, avem nevoie de o întrebare „montată” abil. Spre exemplu, ca să adormim vigilența interlocutorului și să-i distragem atenția putem utiliza o întrebare cum ar fi: „V-ar place o croazieră de trei zile în Delta Dunării și pe canalul Eustache?”. Unii intervievați nu vor sesiza capcana sau vor evita să recunoască propria neștiință
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
narative. Reprezentanții Școlii de la Copenhaga sunt cei care au studiat pe larg securitatea ca un act de limbaj (speech act), ca o practică discursivă prin care politicul este reprezentat. De asemenea, analiza lor urmărește să stabilească cine sunt actorii și interlocutorii acestor acte pentru a stabili locus-ul dezbaterii despre securitate. Școala de la Copenhaga este cea care promovează ideea securizării problemelor și cercetează cum anumite chestiuni pot deveni o problemă de securitate sau pot fi excluse din această categorie (Buzan et al
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
principală atunci când se vorbește despre securitate. Chiar și atunci când se admite faptul că indivizii sau grupurile ar putea În mod egal să constituie obiecte de studiu În relația cu securitatea, există tendința de a trata statul ca mediator sau ca interlocutorul cel mai potrivit chiar și În aceste cazuri. Problema majoră intervine atunci când statul Însuși devine un pericol sau o amenințare la adresa anumitor grupuri sau indivizi și În care există pericolul ignorării acestei realități pentru că nu există noțiuni sau strategii pentru
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
participării la numeroase congrese și întâlniri internaționale. Alternând paginile memorialistice cu interviul și cu discuțiile amicale, B. izbutește să prezinte semiotica drept o îndeletnicire nu numai la modă, ci și utilă și, mai cu seamă, agreabilă. Fără complexe în preajma unor interlocutori celebri (Umberto Eco, Tzvetan Todorov, Manfred Bierwisch, Th. S. Sebeok, Roland Posner), autoarea face un reconfortant exercițiu de asumare firească, până la ștergerea oricărei diferențe, a oricărei alterități culturale. Continente, țări și orașe sunt străbătute cu vie curiozitate, transmisă cititorului nu
BRANZEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285864_a_287193]
-
Catedra de istorie a literaturii române moderne; în 1937 devine profesor plin. Suferind de o afecțiune cardiacă, în ultimii ani trăia mai mult retras. Spirit lucid până la scepticism, inhibat din exces de reflexivitate, cititor insațiabil, bonomul acesta era modestia însăși. Interlocutor agreabil, surâzător, nu făcea caz niciodată de cunoștințele lui în felurite domenii (filosofie, estetică, sociologie, psihologie, economie, politică). Amplul studiu Alexandru Xenopol, teoretician și filosof al istoriei (1928) dezvăluie, în persoana lui B., un exeget cu apetență pentru noțiunile abstracte
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
stare morală, ca experiență sufletească interioară, a fost Socrate. Prezența interioară a daimonului a comparat-o cu un semn divin cu o prezență a unui zeu interior, adică tocmai acea posesiune divină despre care vorbeam mai sus. Socrate spunea adesea interlocutorilor săi: „În mine vorbește ceva divin, un zeu”. A fi fericit Înseamnă a nu fi singur. A te deschide și a primi În interiorul ființei tale ceva care te Îmbogățește, care te Înalță. A fi fericit este, pentru Socrate, același lucru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cel mai explicit sistem de comunicare. El comunică ideile rațiunii. Dă ordine sau protejează, susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate construi sentimente, emoții care să liniștească sau să tulbure. Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează sau comunică În mod repetat anumite „idei” și „sentimente” care ajung, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt adresate. Sugestia este un veritabil „câmp semantic al mirajului”, o „fata morgana” care face ca persoana țintă a inducerii sugestive să adopte iluziile și să le substituie realității și adevărului. Ea va „crede” și se va lăsa „manipulată” de interlocutorul său, de funcția fabulatoare a acestuia, devenind un individ docil, supus, „robotizat”, la dispoziția persoanei inductoare. Cuvântul este și trebuie să rămână „instrumentul adevărului”, al ideilor clare și al sentimentelor pozitive. El trebuie să construiască, să sprijine, să consoleze, să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cedare, toleranță, transparență, reținere, Înțelegere etc. În plus, atât acordul, cât și dezacordul dintre persoane sunt circumstanțiale; ele pot dispărea la fel cum au apărut. Este Însă important ca individul să prevadă forma relațiilor sale cu celălalt, să-și aleagă interlocutorul, să conducă Întâlnirea cu abilitate, pentru a putea evita conflictele, cultivând acordul, Înțelegerea. Este, de fapt, o problemă de tactică psihologică a relațiilor interpersonale, de care suntem obligați să ținem În mod special seama de fiecare dată. Rezultă În mod
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o să duc o viață liniștită, o să călătoresc...”). Inculpata încheie retoric - „nu am știut să trăiesc”; inculpata trăiește cu sentimentul că și-a irosit viața. Profilul psihologic: - nivel slab empatic (capacitate redusă de a se transpune în stările și trăirile celuilalt - interlocutorului); - neechilibrată afectiv - temperament coleric; - nivel mediu spre slab al acceptării de sine; - nivel ridicat de depresie; - nivel înalt de traumă; - nivel mediu de coping; - nivel ridicat de negativism; - resentimente la un nivel ridicat; - ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - agresiune
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
calea unui anumit fundamentalism. În orice caz, cultul construcției nu poate face decât bine în perimetrul unei generații prea puțin interesate de temeinicie și de necesitatea naturii catalitice a omului de cultură. Pe de altă parte, B. este și un interlocutor foarte activ și eficient în planul discuțiilor de idei. Întâlnirea cu sacrul, carte de interviuri cu și despre Mircea Eliade, alcătuită împreună cu Paul Barbăneagră (1996), ca și dialogurile cu Theodor Cazaban din Captiv în lumea liberă (2002) conțin foarte multe
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
formele „canonice”, tutelare ale poeziei. Cu fiecare poem se reia un ritual, ca o nouă tentativă de acces într-un spațiu/timp magic, unificând gama atitudinilor lirice sub semnul unei gestici simbolice. Versul rămâne, esențial, rostire, adică discurs adresat unui interlocutor tăcut. De aici preferința poetului pentru cântec, baladă, psalm, „lied”, „silogism”, toate purtând, cu accente și intensități diferite, un frison metafizic, prezent de la primul poem al cărții de debut, până la Ziua cenușii (2000): „dinspre îngheț te bântuie un vânt,/ fantastici
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
Întoarcerea la viață În fiecare dimineață. Ați auzit de artiști ai instalațiilor? Ei bine, Obiectul era o artistă a exhalațiilor. Avea un repertoriu Întreg. Era Suflul Deviat, În care sufla politicos fumul prin colțul gurii În altă direcție decât spre interlocutor. Mai era Gheizerul, când era furioasă. Mai era Doamna Dragon, când scotea câte-un fuior pe fiecare nară. Și Reciclarea Franceză, când dădea drumul fumului pe gură ca să-l tragă Înapoi pe nas. Și mai era Înghițirea. Înghițirea era rezervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce nu. Luce Îmi punea tot felul de Întrebări. Uneori nu răspunsurile pe care le dădeam erau importante, ci felul În care răspundeam. Îmi urmărea mimica. Lua aminte la stilul meu de argumentare. Femeile au tendința de a zâmbi la interlocutorul lor mai mult decât bărbații. Femeile se opresc și caută semne de Încuviințare Înainte de a continua. Bărbații privesc undeva, la o distanță medie, și perorează. Femeile preferă anecdoticul, bărbații deductivul. Era imposibil să fii În domeniul de lucru al doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Eu sunt singura ta șansă să-ți recapeți fiica. Milton făcu atunci un lucru tipic pentru el. Înghiți În sec, Își Îndreptă umerii și, dând scurt din cap, se pregăti pentru orice-ar fi urmat. ― Bine, spuse. Te ascult. Iar interlocutorul Închise. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Puteam deja s-o recit și În somn. Și chiar eram adormit de la petrecerile noastre din culise, de la Averna care curgea Întruna, de la fumul tranchilizant. Halloweenul venise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de crenvurști. ― N-am atâția bani. ― Poate că aș accepta douăzeci și două de mii. ― Îți dau cincisprezece. ― Mai jos de douăzeci nu merg. ― Șaptesprezece e ultima mea ofertă. ― Ce spui de nouăsprezece? ― Optsprezece. ― Optsprezece cinci sute. ― S-a făcut. Interlocutorul râse. ― Ei, chiar c-a fost distractiv, Milt. Apoi, pe un ton arțăgos: ― Dar vreau douăzeci și cinci. Și Închise. De mult, În 1933, o voce fără trup Îi vorbise bunicii mele printr-o gură de aerisire. Acum, la patruzeci și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
abia fuseseră desfăcute. Aparatul mai avea un receptor? Altfel, probabil că Romanel era În fața ei și o privea Întrebător. — Care telefon? — Cel pe care l-ați primit ieri-seară la hotel. — Nu-mi dau seama ce... — Trebuie să vă amintesc cuvintele interlocutorului? Nu v-a sfătuit să mai rămâneți două-trei zile la Vichy? Nu v-a anunțat că vă va suna din nou și că asta v-ar putea aduce o sumă mare de bani? N-am fost foarte atentă la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
procedat chiar așa, dar rezultatul ar fi fost același. — Știați, ieri, că poliția Îl caută pe asasinul surorii dumneavoastră. Și mai știați că și cel mai mic indiciu putea să fie prețios... — Cred că da. — Și există toate șansele ca interlocutorul invizibil să fie chiar asasinul. V-ați gândit la asta. Ba chiar ați fost convinsă, pentru că v-a fost teamă, deși sunteți o femeie care nu se lasă impresionată cu una, cu două. — Poate că m-am gândit la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
-vă bine Înainte să răspundeți, pentru că avem mijloace să verificăm dacă spuneți adevărul. Când v-ați mutat la La Rochelle, primele fonduri n-au fost vărsate de sora dumneavoastră? Din nou tăcere. Tăcerea e mai impresionantă la telefon decât atunci când interlocutorul e În fața ta. Legătura pare complet Întreruptă! — Trebuie să vă gândiți? — Mi-a Împrumutat ceva bani. — Cât? — Ar trebui să-mi Întreb notarul. — Sora dumneavoastră locuia În acel moment la Nisa? — Posibil... Da... — Înseamnă că erați În legătură cu ea. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
copil vă referiți? — Păi... cel născut de Hélène... Fiul meu... Fără să vrea, rostise acest ultim cuvânt cu mândrie. — Pretindeți că a avut un copil cu dumneavoastră? — Da, Philippe... Lecoeur clocotea. — A reușit să vă facă să credeți că... Dar interlocutorul lui, răbdător, răspunse: — Nu m-a făcut să cred. Am dovada. — Ce dovadă? — Copia actului de naștere. — Emis de primăria din Mesnil-le-Mont? — Bineînțeles. — Și numele mamei este Hélène Lange? — Evident. — Și nu v-ați dus să vedeți acest copil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]