5,236 matches
-
ales dacă e una „pe viață și pe moarte”, trebuie să păstreze conștiința sacrificială a acțiunilor ei. Cine a citit scrierile lui Saint-Just despre spiritul Revoluției înțelege foarte clar lucrul acesta. Un text transcris de Alexandru Hasdeu și care se intitulează „Sfaturi celui ce pleacă la război” spune că luptătorul trebuie să fie curat pe dinăuntru și pe dinafară, armele și sufletul lui să nu poarte pata nici unei crime și umbra nici unei pisme, căci el va săvârși jertfe supreme. Același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
op pe care scriitorul citat de mine mai sus îl numește „compendiu” (ceea ce oricâte libertăți ne-am lua față de lexic, n-ar trebui să însemne altceva decât... „prescurtare”). În Essai sur les moeurs se găsește un capitol, al LXXXII-lea, intitulat: „Sciences et beaux-arts au troizième et quatorzième siècles”, în care toată arta și cultura Evului Mediu sunt lichidate ca produse ale barbariei și superstiției. Divina Comedie e tratată totuși cu destulă indulgență, ca un „poème bizarre, mais briliant de beautés
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
are, în alt capitol al aceleiași cărți, cele mai pertinente cuvinte de laudă pentru Voltaire al cărui surâs din statuia pe care i-a făcut-o Houdon îl numește „surâsul rațiunii”, the smile of reason (termeni cu care își și intitulează acel capitol). A crede, așa cum face scriitorul pe care l-am citat la început, că Evul Mediu este un ev al iraționalismului, e un anacronism din cele mai flagrante și nu e în nici un caz o chestiune de opinie, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pare a se mări considerabil, iar acolo nu mai e vorba despre o sută de cărți, ci despre o Întreagă mulțime de care trebuie să ne ferim. Cel mai important text al lui Wilde despre neîncrederea lui pentru lectură se intitulează „Critica este o artă”. Organizat ca un dialog În două părți, acesta pune În scenă două personaje, Ernest și Gilbert, Însă e posibil ca acesta din urmă să formuleze cu cea mai mare claritate poziția originală a autorului. Prima teză
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lor”, au vrut să citească, punând-o în legătură cu alte indicații conținute în Epistole, o tendință spre pederastie... (Jean Colson, Paolo apostolo martire, Mondadori, 1974; Editions du Seuil, Paris, 1971). În articolul pe care redactorul de la Corriere della Sera l-a intitulat „Eu sunt împotriva avortului” - când, de fapt, ar fi fost mai bine să-l intituleze „Eu sunt împotriva unei lupte triumfaliste pentru legalizarea avortului” -, nu am rezistat tentației de a deschide o scurtă și, implicit, schematică paranteză ecologică. Or, tocmai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spre pederastie... (Jean Colson, Paolo apostolo martire, Mondadori, 1974; Editions du Seuil, Paris, 1971). În articolul pe care redactorul de la Corriere della Sera l-a intitulat „Eu sunt împotriva avortului” - când, de fapt, ar fi fost mai bine să-l intituleze „Eu sunt împotriva unei lupte triumfaliste pentru legalizarea avortului” -, nu am rezistat tentației de a deschide o scurtă și, implicit, schematică paranteză ecologică. Or, tocmai în această paranteză s-a strecurat o observație a mea privind iubirea așa-numită „împotriva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
celebrului Salt devine „religios” de-a binelea, dar trebuie să ținem cont că lumea agricolă în China nu are, se pare, conotații nostalgice, ci progresiste. Al doilea caz este un roman de Pasquale Sciortino, cumnatul lui Salvatore Giuliano 1. Se intitulează O floare albă, portocale și lămâi, titlu total inadecvat, încât te face să te gândești că i-a fost sugerat. Sciortino de-abia a ieșit de la închisoare. Acesta este deci romanul unui încarcerat, un „caz” deja foarte răspândit și amplu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
declaraseră situaționiști (vezi Mischel, 1968) și care, conform postulatelor acestui model, considerau că personalitatea nu este consistentă prin natura ei, acest aspect fiind determinat exclusiv de caracteristicile situaționale, dar care în mod eronat au fost omise, constituind ceea ce s-a intitulat „eroarea fundamentală de atribuire” (Ross, 1977). Cu toate acestea, la o analiză mai profundă, condusă conform modelului interacționist dinamic și celui dispozițional condițional, au apărut o serie de critici care atrag atenția asupra riscurilor privind performarea „mecanică” a unor indici
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Trăind în epoca Internetului, putem beneficia de pe urma tehnologiei de ultima oră pentru a facilita învățarea. Autorul prezintă patru modele de e-learning: T-learning; I-learning; M-learning și N-learning, concepte noi pe care le puteți descoperi citind acest capitol. Ultima parte a cărții, intitulată „Context organizațional”, cuprinde capitole care abordează problema dezvoltării leadership-ului, inovației și diversității în organizații. Cyntia D. McCauley, doctor în psihologie organizațională și economică a Universității Georgia, prezintă procese și strategii prin care dezvoltarea individuală poate să-l ajute pe individ
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se zăresc ca niște petice verzi. Râurile sunt niște fire albastre. d. Creativitate: Desenați o imagine: care să ilustreze conținutul unei strofe (la alegere). care să sugereze unde ați vrea să călătoriți. Scrieți un text având ca suport desenul vostru. Intitulați-l. Incitarea la cunoaștere și imaginație se realizează concomitent prin explorarea textului, prin decodarea mesajului literar. Ce e pajura (sau acvila de munte)? - O pasare maiestuoasa... De ce a ales poetul tocmai pajura? - E o pasare mândră, simbolizează curajul... Unde ați
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
1883, cu subtitlul „Ziar politic, literar, comercial, judiciar și social”. Redactorul periodicului a fot ziaristul craiovean Panache Niculescu. Aici debutează Traian Demetrescu: în numărul 12 din 4 aprilie 1883 publică primele versuri, Durerii și Victoriei, după o săptămână melancolicele stihuri intitulate Plânsul, iar o lună mai târziu alte două poezii, Domnișoarei V.S., Poetul, și un mic discurs funebru rostit la mormântul unui coleg de liceu. În A. mai apare o cuvântare electorală a lui B. P. Hasdeu, care, în aprilie 1883
ALARMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285212_a_286541]
-
ADEVĂRUL DE JOI, supliment literar al ziarului „Adevărul”, apărut la București, săptămânal, între 15 octombrie 1898 și 13 mai 1899. Pentru numerele de până în ianuarie 1894, redacția a fost condusă de poetul Artur Stavri. Într-un editorial intitulat Către cititori, el anunță că noua revistă va urmări să difuzeze o informație literară bogată și obiectivă, va discuta evenimentele politice însemnate, se va strădui să facă o critică imparțială a vieții literare și culturale și va publica literatură originală
ADEVARUL DE JOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285185_a_286514]
-
Pe un plan restrâns, mai ales tipologic, scriitorul îl precede pe I. L. Caragiale. În 1868 și 1869, editează la Botoșani revista literară „Steluța”, în care și-a publicat greoaiele povestiri istorice despre Ștefăniță Vodă și Petru Rareș, din ciclul pretențios intitulat Romanele domnilor moldoveni. A tradus din fabulele lui P. Lachambaudie și, sporadic, din Lermontov, Béranger, Th. Gautier. O Romanță, tălmăcită dintr-un autor italian neidentificat, a fost, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, piesă de rezistență în repertoriul lăutăresc
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
moldovenesc, D. Marinescu-Marion încearcă în nuvele, pe care le subintitulează „hazlii”, să descrie viața de mahala. În 1895, Tr. Demetrescu publică mai multe Poeme în proză, povestiri și însemnări cu caracter autobiografic. Al. Macedonski colaborează cu un „pastel în proză” intitulat Soare și grâu și cu alte povestiri. O nuvelă romanțioasă, cu toate însemnele unei scrieri juvenile, Pe terasă, îi aparține lui Gr. Pișculescu (Gala Galaction). Printre scriitorii străini, prezentați în articole ce caută să surprindă o notă caracteristică, se numără
ADEVARUL ILUSTRAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
Virgil Nemoianu se ocupă de Clasicii normalității, Dan Pavel asociază revoluției conceptul de kitsch, Dorin Tudoran analizează, sub titlul Eroarea lui Cioran, rațiunile opțiunii filosofului român pentru personalitatea lui Ion Iliescu. La rubrica „România: ieri, azi, mâine”, Vladimir Tismăneanu își intitulează un articol Frici, fobii, frustrări, Stelian Tănase e interesat de fenomenul violenței în societatea civilă românească, iar Ioan Petru Culianu pune un semn de întrebare culturii noastre (Cultură română?). Sunt însă și articole cu tematică mai generală, ca de exemplu
AGORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
Munții Apuseni, dar a fost distrus la Începutul anului 1949. Precizăm că grupuri de rezistență armată au existat și În alte regiuni, cu preponderență În cele montane sau Împădurite: Bucovina, Neamț, Vrancea, Dobrogea, Oltenia, Banat, Maramureș ș.a. Capitolul 12 este intitulat „De la supunerea față de Uniunea Sovietică la autonomie, 1957-1965” și atinge relațiile tîrzii cu puterea care impusese comunismul În România. În planul raporturilor cu Moscova, Dej avea să facă pasul spre o distanțare treptată, aceasta și În condițiile răcelii față de Hrușciov
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care adaugă unele amănunte despre tratativele de la Moscova cu inflexibilul Molotov, și biografia monumentală a lui Churchill de Martin Gilbert. A fost utilizată ediția Kimball a corespondenței Churchill-Roosevelt, din care vol. III, care cuprinde perioada februarie 1944 - aprilie 1945, se intitulează Alliance Declining. Reproducem aici textul original (În publicația românească, documentele sînt retraduse după o primă traducere În limba franceză), Întrucît e vorba de piesa fundamentală a dosarului, cea care reflectă cea mai timpurie atestare a soluției propuse de Churchill, la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la București, de trei ori pe săptămână, între 19 iulie 1884 și 30 noiembrie 1895. A fost întemeiat de G. Panu, director al publicației până la 15 ianuarie 1892, când se retrage de la conducere, rămânând în continuare proprietar și îndrumător politic. Intitulându-se la început „ziar liberal-opoziționist”, L. a devenit ulterior organ al Partidului Radical înființat de Panu, în dezacord cu principiile de guvernare ale lui I.C. Brătianu. În paginile ziarului directorul a tipărit numeroase articole antidinastice, acuzându-l pe rege de
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
altul decât Soliman Magnificul, care „s-a sculat urlând cumplit ca leul”, aducând cu sine mulțime de fiare „păgânești” (funcționează în continuare antica cristalizare „creștini-păgâni”), ce îi dau prilej lui M. să construiască niște (foarte europene) povestiri care pot fi intitulate „Decrementa atque incrementa Domini Petri” și să facă din domnul Moldovei un personaj tragic, părăsit de prieteni, nevoit să se refugieze. Astfel, repliindu-se către Ardeal, Petru Rareș străbate un peisaj alpestru, a cărui descriere e împrumutată de la Manasses, și
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
Timișoara, 1857; Unitatea latină sau Cauza română în procesul naționalităților din punctul de vedere istoric, juridic și politic, București, 1867; Misiunea occidentului latin în oriintele Europei, București, 1869; Monumentul de la Călugăreni, București, 1871; Studii asupra scrierei profesorului dr. I. Jung intitulată „Romanii și românii din Țările Dunărene”, București, 1878; Proscrisul, București, 1880; Mișcarea literaturei istorice în România și în străinătate cu referință la români în anul 1879, București, 1880; Românii în literatura străină, București, 1883; Șapte scrisori deschise cătră Majestatea Sa
MANIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
europeni cu spațiul cultural românesc. În sfârșit, deși revista este consacrată documentului, un spațiu aparte este rezervat textului beletristic, cu condiția ca acesta să fie inedit. Și după 1990 M. își păstrează cu strictețe profilul. În editorialul lui Petru Creția, intitulat În pragul altei vremi (1/1990), se reafirmă linia care a consacrat revista, „întoarsă spre trecut” și restituind prezentului relicve documentare, când acestea sunt inedite. Rubrici: „Scriitori români în arhive străine”, „Scriitori străini în arhive românești”, „Cronica edițiilor”, „Curier”, „Restituiri
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în spațiul închis din scrierile anterioare, făcând posibilă evadarea. Narațiunea este în aceeași măsură una a seriilor catastrofice, a actelor ratate și a dezastrelor latente, dar și a grotesc-derizoriului izvorât din imaginația crudă
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
sunt prezentate articole din presa vremii, „voci” ale unor personaje de jurnal) ș.a. Pe contur (1984) reunește eseuri repartizate în mai multe secvențe. Colegiale e dedicată unor scriitori ca Paul Georgescu, Gabriela Adameșteanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosașu, altele se intitulează Dialoguri și Interferențe, aceasta din urmă eseizând despre Robert Musil, Elias Canetti, filmele lui Ingmar Bergman ș.a. Despre Octombrie, ora opt (1981) s-a spus că este cartea cea mai reprezentativă pentru proza lui M., pentru faptul că „mizează... pe
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
MASCA, revista apărută la București, săptămânal, la 7 august și la 14 august 1916, având subtitlul „Teatru, literatura și arte”. Director: D. Karnabatt; prim-redactor: Emanoil Cerbu. Articolul-program este intitulat Teatrele noastre și vorbește despre starea instituțiilor teatrale și nevoia de repertoriu teatral. Se publică poezii de Al. Macedonski (Romanța frunzei de chiparos), Al. Obedenaru, D. Karnabatt, articole de N. Davidescu (rubrică „Culise”), N.I. Porfiriu și Ion Foți. Ioan Peretz
MASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288051_a_289380]
-
a rămas în stadiul de schiță. Plecând de la operă (product folcloric sau izvodire cultă), și nu de la preconcept, emite, cu o superbie în care intră o bună doză de prezumțiozitate, o seamă de considerații asupra „sufletului românesc”. Un articol se intitulează Sufletul românesc în poezie. În lirica autohtonă, a cărei evoluție o delimitează în cinci etape, trăsăturile caracteristice i se par a fi predispoziția pentru contemplație (cu un balans spre „transcendent”), un sentiment aparte al naturii, discreția, pornirea spre joc, umorul
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]