19,025 matches
-
Brașov, 1900; Istoria lui Filerot cu Antusa, CPL, II, 89-122. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 129-131; Vasile Grecu, „Erotocritul” lui Cornaros în literatura românească, Cluj, 1920; Cartojan, Cărțile pop., II, 360-363; Ist. lit., I, 679-680; I. C. Chițimia, Dan Simonescu, Studiu introductiv, CPL, I, V-XXXVI; Dan Simonescu, Introducere la „Istoria lui Filerot cu Antusa”, CPL, II, 87-88; Moraru- Velculescu, Bibliografia, I, partea I, 233-241; Dicț. lit. 1900, 351; Ursu, Contribuții, 416-430. M.A.
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
M. Gaster și de Margareta D. Mociorniță. Din păcate, atât în manuscrisul Berheceanu (editat de M. Gaster), cât și în cel mai vechi manuscris păstrat, cel al lui Costea Dascălul (editat de Margareta D. Mociorniță și republicat cu un studiu introductiv de V. Guruianu), se păstrează texte cu o foarte mică audiență în limba română. Cealaltă formă, cea din manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
încât diferențierea e fenomen normal. În viziunea lovinesciană, prin sincronism se înțelege ceva analog cu germanul Zeitgeist, un spirit al timpului. Puncte de vedere și idei din Istoria civilizației... aveau să fie reluate în Istoria literaturii române contemporane. În volumul introductiv (Evoluția ideologiei literare) se luau în dezbatere principalele tendințe (sămănătorism, poporanism, mișcarea modernistă), operația implicând redefinirea conceptelor de tradiționalism și modernism, încorporând polemici cu N. Iorga și G. Ibrăileanu, precizări vizând statutul romanului și observații despre influențe străine. Strâns legate
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
operibus: J. Pegon - G. Madec); BA 17, 1961 (De duabus animabus; Contra Fortunatum; Contra Adimantum...: R. Jolivet - M. Jourjon; 6, 3, 1976 (De magistro, De libero arbitrio: G. Madec); F. De Capitani, Il „De libero arbitrio” di S. Agostino, Studiu introductiv, text, trad. și comentariu, Vita e pensiero, Milano 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici și de aceea Augustin începe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unii drept cel mai faimos poet creștin din secolul al cincilea, Sedulius, la fel ca Oriențiu, îi este însă total necunoscut lui Ghenadie care nu vorbește despre el în catalogul său dedicat Bărbaților iluștri. El însuși ne spune, în scrisoarea introductivă de la începutul poemului său adresată prietenului său, preotul Macedonius (o epistolă într-un stil foarte convențional, specific epistolografiei târzii), că în tinerețe fusese literat și laic și dusese o viață de plăceri, apoi se dedicase însă preoției; potrivit unor autori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Cristos. Foarte prezent e diavolul, instigator al ereticilor; este subliniat și raportul acestuia cu iudeii, în special prin exploatarea și dezvoltarea unor motive existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema - P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr. SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven 1987. Cele două omilii pascale cu un amplu studiu introductiv sunt editate de M. Aubineau, Hésichyus de Jérusalem (și alții) Homélies paschales (cinq homélies
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema - P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr. SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven 1987. Cele două omilii pascale cu un amplu studiu introductiv sunt editate de M. Aubineau, Hésichyus de Jérusalem (și alții) Homélies paschales (cinq homélies inédites) (SChr. 187), Cerf, Paris 1972. Cf. totodată M. Sachot, L’homélie pseudo-chrysostomienne sur la Transfiguration CPG 4724, BHG 1975. Contextes liturgiques, restitution à Léonce, prêtre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
CPG III, n. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu J.-C. Guy, Les apophtegmes des Pères. Collection systématique. Chapitres I-IX (SChr 387), Cerf, Paris 1993 (cu un important studiu introductiv; din nefericire, autorul a decedat în 1986). Foarte utile sunt traducerile integrale în franceză ale diverselor culegeri, editate la Abbaye St-Pierre de Solesmes: L. Regnault - J. Dion - G. Oury, Les sentences des Pères du désert. Les apophtegmes des Pères (Récension
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Schoinas, Volos 1962. Important este R. Draguet, Les cinq recensions de l’Ascéticon syriaque d’Abba Isaïe, 4 vol. (CSCO 289, 290, 293, 294), Secrétariat du CSCO, Louvain 1968 (ediție și trad. a textelor siriene, a textelor paralele grecești, studii introductive cu confruntarea sinoptică a diferitelor variante). Pentru ediții ale diferitelor variante, cf. CPG III, n. 5555. Trad. franc.: Abbé Isaïe. Recueil ascétique, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles en Mauges, 2082-2095. b) Varsanufie și Ioan din Gaza Un compilator necunoscut - în orice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a renunțat pentru că pentru primele secole existau deja operele lui Clement (probabil nu Alexandrinul, ci autorul Pseudo-clementinelor), Hegesip, Iulius Africanul și Eusebiu. După ce a renunțat la acest proiect, el a vrut, oricum, să pună înaintea istoriei sale „contemporane” un rezumat introductiv; acesta era format din două cărți, dar nu s-a păstrat. Istoria bisericească ajunsă până la noi e divizată în nouă cărți și se întinde de la al treilea consulat al Cezarilor Crispus și Constantin (324) până la al șaptesprezecelea consulat al împăratului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conflictele religioase din vremea lui”. Și totuși, Sozomen era un scriitor profund creștin așa cum o dovedește subtila apărare construită pentru a respinge anumite critici adresate lui Constantin de către păgânii lui Socrate, dimpotrivă, acestea nu-i trezesc aproape nici un interes. Partea introductivă a operei a fost considerată una din cele mai importante dovezi de conștiință metodologică rămasă de la un istoric din acea epocă, mai ales din cauza interesului autorului pentru documentele de arhivă și pentru valorificarea lor. Într-adevăr, Sozomen nu declară doar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
strict, precum Titus Popovici și I. Dodu Bălan, N. Tertulian și Georgeta Horodincă, Petre Sălcudeanu și Z. Ornea sau Marcel Petrișor și Paul Goma”. După 1970 a publicat peste douăzeci de volume proprii, traduceri - unele însoțite de prefețe sau studii introductive -, a întocmit antologii, a îngrijit ediții critice. Colaborează frecvent, uneori regulat, la diferite publicații literare sau culturale, „România literară”, „Contemporanul” și, în special „Viața românească”, unde, la începutul anilor ’80, e titularul cronicii literare pentru cartea de critică și eseu
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
pe care analiza farmecelor de dragoste l-ar putea prezenta pentru studiile feministe”. „Create de femei - adaugă G. - farmecele românești de dragoste reflectă un univers semantic feminin centrat în jurul identității ocupațiilor, valorilor și acțiunilor feminine.” Antologia de texte și studiul introductiv nu pun accent pe latura magică a acestor creații, ci pe poezia lor, asupra căreia atrăsese atenția încă N. Iorga, care spusese că un descântec se poate citi și admira că și o doina. Cu devotament filial și cu rigoare
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
lingvistică. În Introduzione alla letteratura romena (1971), la origine curs universitar, încearcă să clarifice și să fixeze coordonatele epocilor mai însemnate ale literaturii române, tendințele ei esențiale, raportate la factorii politici, economici și sociali care le-au condiționat. După capitolele introductive despre formarea poporului român și a limbii (romanizarea Daciei și romanitatea limbii române), urmează capitolele despre literatură, de la origini până la iluminism, care marchează pragul vârstei moderne, apoi sunt tratate sămănătorismul, poporanismul și simbolismul, poezia și proza din perioada interbelică, tradiționalismul
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
1998) este un studiu de imagologie, domeniu care l-a interesat pe H. și atunci când a tradus una din lucrările lui Klaus Heitmann. A mai realizat câteva transpuneri din H. Heine, Thomas Mann ș.a., a redactat numeroase prefețe sau studii introductive referitoare nu numai la scrieri traduse (sau antologate) de el însuși. A întocmit o antologie de articole și pamflete de Ion Vinea (1984). SCRIERI: Heinrich Heine, vestitor al timpurilor noi, București, 1956; Kogălniceanu, București, 1960; Conexiuni cu „Vrăjitorul” (Thomas Mann
HANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287405_a_288734]
-
în limba română, LL, 1963; Lăudat, Ist. lit, II, 44-57; Ist. lit., I, 418-423, 524-530; Dan Simonescu, Poveste de jale asupra uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino (20 decembrie 1663), CPV, 35-37; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222, 224, 233-235; Aurora Ilieș, Studiu introductiv la Radu logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), București, 1970; Paul Cernovodeanu, Radu logofătul Greceanu, „Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714)”, STD, 1970, 5; Eugen Negrici, O variantă a cronicii lui Radu Greceanu, R
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
de filosofie ale lui A. Delavigne (1846) și Wilhelm Traugott Krug (1847), contribuind prin aceasta la formarea terminologiei filosofice în limba română. Împreună cu N. Bălcescu editează în 1845 „Magazin istoric pentru Dacia”, în care publică studii de istorie națională (Discurs introductiv la istoria românilor, Temisiana sau Scurta istorie a Banatului temisian), numeroase colecții de documente, cronici. Colaborează, de asemenea, cu articole de lingvistică și filologie la revista „Universu” (1848). Membru în Asociația Literară a României (1845), L. a participat direct și
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
săptămână, între 22 ianuarie și 19 iunie 1920, în limbile română, germană și maghiară. Director - Camil Petrescu. Cea mai importantă rubrică a publicației este „România de azi” și vizează îndrumarea cititorilor spre „orizonturile și adâncurile” vieții contemporane. Dintr-o notă introductivă rezultă că revista urma să se ocupe „de instituțiile din București, în special de școlile de acolo, de teatre, de muzee, de presă, de reviste literare și de specialitate, de bănci și industrie, de literatură și de muzică, de pictură
LIMBA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287813_a_289142]
-
i se datorează însă cu precădere lui Tudor Arghezi (oprit, ca monah și diacon la Mitropolie, să practice gazetăria), poetul folosind aici pentru prima oară pseudonimul devenit apoi celebru. Sub semnătura Redacțiunea, grifa scrisului arghezian se recunoaște chiar în cuvântul introductiv, A.B.C..., care se referă expres la o conducere colectivă a revistei, vorbind despre „prietenii grupați în direcțiunea ei”, cu privirile înălțate către același ideal. Preambulul nu asumă explicit un program, ci numai crezul autonomiei artei și veghea de „a
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
contribuție critică a lui Pompiliu Constantinescu (Povestirile lui Creangă, 6/1933). Dintre traduceri, merită amintite mai ales câteva versiuni ale unor povestiri de Mark Twain. De notat că revista are și numere tematice, bunăoară unul „închinat cărții” (cu un text introductiv de Ion Marin Sadoveanu) și unul de comemorare a Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Gigi Tomaziu, Traian Șelmaru, Mia Frollo, Mihail Costescu. I.M.
REVISTA TINERIMII-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289268_a_290597]
-
fi citite însă poeme de Camil Baltazar, Horia Stamatu, Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Mihail Celarianu, Cicerone Theodorescu, Virgil Gheorghiu, Emil Gulian, Pericle Martinescu, Ion Pillat ș.a. G. Călinescu, care studia manuscrisele eminesciene, publică aici pentru prima dată (cu o notă introductivă) poemul Memento mori. Fără a fi foarte abundentă, proza se distinge prin calitatea și prin diversitatea ei. Sunt găzduite fragmente din romanele Răscoala de Liviu Rebreanu, Ioana de Anton Holban, Cartea nunții de G. Călinescu, Maitreyi de Mircea Eliade, Ion
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
Baboeanu prim-redactor. Așa cum arată și subtitlul, ziarul, editat în toiul primului război mondial, dorește să participe cu arma cuvântului la bătălia purtată în apărarea țării. În paginile sale se reflectă limpede angajamentul publicistic al unor importanți scriitori. În articolul introductiv Spre biruință, inclus în numărul inaugural, Octavian Goga afirmă orientarea revistei: „Vrem deci să semănăm credința pe tot cuprinsul acestui pământ, [...] să ne facem de-a lungul satelor și orașelor vestitorii cântecului de biruință”. Pus sub interdicție de guvernul Alexandru
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
Rilke, Gide, Valéry, Verlaine. Se publică și câteva tălmăciri din lirica universală, datorate lui Blaga: Laudă femeilor de Ștefan George și Cântecul soartei, Menon plânge după Diotima, Amiază vieții de Hölderlin, cu prilejul centenarului morții poetului, considerat, într-un cuvânt introductiv al traducătorului, „cel mai înalt și mai pur liric al Germaniei de totdeauna”. E.O.
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
și Ștefan Aug. Doinaș la Nichita Stănescu, Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț) și critici contemporani (Ovidiu Cotruș, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu ș.a.). Comentariile despre poeți trec și în cursul universitar Literatura română contemporană, volumul Poezia (2002). În partea introductivă se definește conceptul de literatură contemporană, potrivit autorului aceasta începând cu generația celor ce au debutat în timpul sau imediat după război (generația „amânată”, după pertinenta formulă a lui Lucian Valea), cuprinzând în chip firesc și creația postbelică (antumă sau/și
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
sunt importante în comunicarea sentimentelor și atitudinilor; și aici propunem un exercițiu, de altfel cu o fundamentare operațională asemănătoare cu cel amintit mai înainte. Astfel, le vom cere elevilor/studenților să urmărească acasă un teatru televizat înregistrat; după o perioadă introductivă, vor trebui să dea sonorul la minim și să urmărească piesa interpretând doar mesajele nonverbale; apoi, sonorul va fi dat din nou la un nivel auditiv suficient, și cursanții vor trebui să observe acuratețea descifrării continuității acțiunii. Sintetizând aceste direcții
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]