6,649 matches
-
dublu binară, deci binară, ca în cazul gîndirii marxiste chineze care, în chip de neînțeles, l-a fascinat pe Abellio. Așa cum vom vedea, nu e cazul. Ceea ce salvează logica lui Abellio de binaritate este centrul structurii absolute. Abellio însuși are intuiția acestui lucru atunci cînd scrie: "centrul va marca locul conștiinței (naturală cînd se deschide în jos, transcendantală cînd privește în sus)"17. Pentru a limpezi această problemă, trebuie să trecem prin logica lui Lupasco. În 1984, am stabilit un isomorfism
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
întrebarea " Este plăcutul identic cu plăcutul?" sau cu întrebarea " Este binele identic cu binele?"12. Pentru intuiționiști, cum sunt Moore, Prichard sau Ross, conceptele etice fundamentale pot fi definite doar prin proprietăți non-naturale, care pot fi sesizate printr-o presupusă "intuiție morală" sau datorită unor convingeri generale larg împărtășite. G. E. Moore susține că binele "nu este definibil" în sensul că este "nonanalizabil", adică binele nu este identic cu nicio proprietate naturală sau metafizică 13. David Ross înțelege prin proprietăți non-naturale
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
dreptate. Atunci când ni se prezintă un impuls în calitatea de candidat pentru a fi un motiv, noi trebuie să vedem dacă este în realitate un motiv, dacă pretenția sa la normativitate este adevărată. Dar acesta nu este un exercițiu de intuiție sau o descoperire a ceva ce se găsește în lume. Testul pentru a determina dacă un impuls este un motiv pentru acțiune este dacă noi ne putem dori să acționăm din acel impuls ca la o lege. Deci testul este
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
eșuat" ,,starea de incapacitate sintetică" (3-4 ani: copilul nu este atent și nu manifestă îndemânare manuală); ,,realism intelectual" ,,stadiul desenului ideo-plastic" (5-6 ani: copilul reflectă în desen, într-o manieră aglutinată, ceea ce vede/știe); ,,realism vizual" la 7-8 ani apar ,,intuiții proiective" în desenele copilului, iar la 8-9 ani perspectiva vizuală este una particulară 75. Primului stadiu (nivelul 1, al ,,mâzgăliturii"), Osterrieth (1976) îi adaugă alte trei niveluri, dintre care doar cel de-al doilea este avut în vedere în capitolul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
pretext/premisă pentru interrelaționare; funcția didactică 236 ca formă de răspuns la întrebarea ,,cu ce scop alegem să folosim un anumit mijloc de învățământ într-un anumit moment al activității instructiv-educative?" și ca reflectare a actualității principiilor didactice vizând valorificarea intuiției, asocierea teorie practică, simplu complex, adaptarea demersului la particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor etc. Avantajelor utilizării mijloacelor de învățământ (prezentate implicit prin înseși funcțiile acestora vezi supra) le sunt opuse, în literatura de specialitate, și o serie de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de către copil sau de către un coleg a acestuia (cum altfel am mai putea răspunde?); o etapa finală vizând sistematizarea/sintetizarea ideilor. Ca demers alternativ, valorificat frecvent în cadrul activităților de educare a limbajului în grădiniță tocmai prin prisma reflectării importanței principiului intuiției în etapa preșcolarității, convorbirea după ilustrații/imagini se constituie într-o coroborare a convorbirii și observării prin valorificarea unor planșe asociate anumitor teme. Etapizarea acestei activități implică, din perspectiva acestei valențe specifice, anumite nuanțări concretizate în: etapa introductivă prezentarea ilustrațiilor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
și să o comunice semenilor. Apare Critică rațiunii pure de Immanuel Kant, în care se respinge ideea empirista conform căreia oamenii se nasc cu potențiale egale și sînt produsul educației și mediului. Kant adopta ineismul și nativismul: trăsăturile ereditare și intuițiile înnăscute compun experiență umană, dar nu sînt dependente de aceasta. Spațiul euclidian este declarat ca fiind rezultatul gîndirii. Deoarece nu putem gîndi decît într-un singur mod, se trage concluzia că geometria euclidiana este singurul tip de geometrie posibil. ¶ Apare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care arată realitatea doar că aparentă, iar nu că "lucru în sine". Singură realitate ar fi astfel voința (conștiința de sine) că "lucru în sine" unitar, insondabil, imuabil, non-autotelic, non-cauzal, dincolo de spațiu și timp la care avem acces direct prin intuiție. Voința s-ar manifestă de la nivelul anorganic (că instinct orb) al materiei, la nivelul organic al plantelor și animalelor, și pînă la nivelul intelectului uman că rațiune. Prin ascetism și compasiune (că negare a voinței [de a trăi]) omul ajunge
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sarcină electrică pozitivă, populate nu de electroni, ci de pozitroni). Ecuația lui Blake: (Ființă♂-Ființă emanata♀)-[Ființă androginică]-Spectru este astfel echivalentă cu ecuația materie-[Energie]-antimaterie și lege-[libertate]-antilege. Este astfel de remarcat că Blake a avut o intuiție cel putin genială; după cunoștințele noastre există un singur antecedent al acestei idei de antimaterie/antiființă, oarecum apropiat: faimosul filosof pitagorician Philolaos, cu aproape două milenii în urmă, afirmă, împreună cu ceilalți pitagoricieni, că dincolo de Pămînt există un Anti-pămînt (Anti-hthon), care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
339 (IX, 853) armura cea de aur a științei: Blake arată astfel că nu era împotriva cunoașterii științifice, dar era împotriva folosirii sale în alt scop decît acela spiritual ("de aur" intelectual). "Dulcea Știință" este Știința integrală, "filosofala", dobîndită prin intuiție, imaginație și rațiune, toate laolaltă: în A Șaptea Epistola, Platon vorbea de un proces de intuiție fulgerătoare ce se petrece după "îndelunga comunicare cu lucrul însuși și după ce ai trăit cu el/cînd ai învățat să îl accepți, deodată, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cunoașterii științifice, dar era împotriva folosirii sale în alt scop decît acela spiritual ("de aur" intelectual). "Dulcea Știință" este Știința integrală, "filosofala", dobîndită prin intuiție, imaginație și rațiune, toate laolaltă: în A Șaptea Epistola, Platon vorbea de un proces de intuiție fulgerătoare ce se petrece după "îndelunga comunicare cu lucrul însuși și după ce ai trăit cu el/cînd ai învățat să îl accepți, deodată, ca atunci cînd izbucnește focul în sus și se aprinde lumină, acesta este găsit în suflet și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
constituită și nici nu are, încă, o problematică recunoscut proprie, bine orânduită și larg consensuală. E vorba, deocamdată, mai mult de un spirit relativ comun și de o arie de preocupări oarecum convergente, în care dospesc laolaltă varii concepte, motive, intuiții, atitudini și considerente apreciate ca purtătoare de făgăduințe sau, chiar, drept hotărâtoare pentru edificarea în noi direcții și într-un stil filosofic înnoit a ontologiei"43. Dat fiind statutul nedefinit încă, parțial convențional, al ontologiei umanului, ne îngăduim să-i
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de la problema posibilității acestui tip de judecăți, prin probleme vizând facultatea de cunoaștere și formele ei a priori, apoi prin cercetarea subiectul cunoașterii, către problema privind însăși ființa rațională (omul), adică unitatea de existență a omului. Cunoașterea, raportată totdeauna la intuiții posibile și alcătuită din elemente a priori (non-empirice) și din elemente a posteriori (empirice), se referă la un "fenomen", nu la "lucrul în sine"; ea este condiționată prin această referință fenomenală. Ansamblul fenomenelor formează natura; aceasta nu reprezintă o ordine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
îmi condiționează experiența, cea prin care eu însumi sunt, cumva, ceva, în timp, adică nu în forma persistentă a unei "substanțe", ci doar ca unitate a experienței, angajat fiind acest "eu sunt" de fiecare dată când "eu ajung" la o "intuiție" (intuiția posibilă potrivit lui Kant, adică una empirică, nu intelectuală). Desigur, "eu sunt" dă seama de unitatea omului ca subiect al cunoașterii, întâi, apoi, dată fiind originaritatea acestei aprehensiuni, de unitatea de "existență" umană ca atare. De altfel, omul poate fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiționează experiența, cea prin care eu însumi sunt, cumva, ceva, în timp, adică nu în forma persistentă a unei "substanțe", ci doar ca unitate a experienței, angajat fiind acest "eu sunt" de fiecare dată când "eu ajung" la o "intuiție" (intuiția posibilă potrivit lui Kant, adică una empirică, nu intelectuală). Desigur, "eu sunt" dă seama de unitatea omului ca subiect al cunoașterii, întâi, apoi, dată fiind originaritatea acestei aprehensiuni, de unitatea de "existență" umană ca atare. De altfel, omul poate fi totodată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
recunoscut statutul, dar care, totodată, îngăduie și înaintarea discursului. Toate aprecierile lui Kant despre "eu sunt" apar înconjurate de o aură a certitudinii incerte, adică a unui fapt necesar care nu poate primi nici o probă asemenea celor care conferă siguranța intuiției (empirice) sau a judecății sintetice a priori. Luată în sine, această aporie încă nu ne asigură în privința posibilității cu atât mai puțin a "necesității" sau "realității" unității de existență a omului. Putem însă aduce în sprijin anumite enunțări pe această
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o facă și recunoaște în sine libertatea care, altfel, fără legea morală, i-ar fi rămas necunoscută"70. Legea morală predetermină orice acțiune, pentru că ea trebuie să intervină în "pregătirea" oricărei acțiuni, așa cum formele a apriori ale facultății de cunoaștere (intuițiile pure, categoriile și Ideile) interveneau în constituirea oricărei cunoștințe; ea dă măsura participării subiectului uman la condiționarea (prin sine) a actelor sale, ceea ce reprezintă sensul libertății. În mod direct, ea determină maxima acțiunii, adică forma "rațională" a mobilului unei acțiuni
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
numim destin"158. Există în Timp și destin o anume ambiguitate în privința sensurilor timpului. El reprezintă, pe de o parte, o "construcție teoretică" ieșită din unele experiențe (experiența intuirii duratei, posibilă, la rândul ei, prin sesizarea simțirilor organice interne; experiența intuiției timpului, pe cele trei dimensiuni ale sale, care crează posibilitatea conceperii succesiunii uniforme și unidirecționale a faptelor; experiența intuiției raționale a timpului, ilustrată, spune C. Rădulescu-Motru, prin instrumente de cronometrie); dar, pe de altă parte, timpul desemnează și ritmul real
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
parte, o "construcție teoretică" ieșită din unele experiențe (experiența intuirii duratei, posibilă, la rândul ei, prin sesizarea simțirilor organice interne; experiența intuiției timpului, pe cele trei dimensiuni ale sale, care crează posibilitatea conceperii succesiunii uniforme și unidirecționale a faptelor; experiența intuiției raționale a timpului, ilustrată, spune C. Rădulescu-Motru, prin instrumente de cronometrie); dar, pe de altă parte, timpul desemnează și ritmul real al existențelor unitare: organică, sufletească și culturală. Ordinea temporală, a anomimatului și succesiunii cauzale, cu care lucrează științele fizico-chimice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
eterogenă în raport cu sine, pentru că nu conține momente identice. C. Rădulescu-Motru înțelege prin durată un fapt sufletesc conștientizat, "conștiința reacțiunilor biologice prin care organimul își mijlocește adaptarea"162. Ea se trăiește așa cum este trăită orice simțire organică internă; și este condiția intuiției timpului și a intuiției raționale a acestuia. Diferența dintre ideile celor doi filosofi iese în evidență și atunci când vorbesc despre relația duratei cu timpul fizic. Bergson face din acesta din urmă noțiunea duratei; sau, în cuvintele autorului, spațializare a duratei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu conține momente identice. C. Rădulescu-Motru înțelege prin durată un fapt sufletesc conștientizat, "conștiința reacțiunilor biologice prin care organimul își mijlocește adaptarea"162. Ea se trăiește așa cum este trăită orice simțire organică internă; și este condiția intuiției timpului și a intuiției raționale a acestuia. Diferența dintre ideile celor doi filosofi iese în evidență și atunci când vorbesc despre relația duratei cu timpul fizic. Bergson face din acesta din urmă noțiunea duratei; sau, în cuvintele autorului, spațializare a duratei: "Dacă timpul, în forma
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un moment necesar pe calea către abstracția de timp. Bergson contrapune timpul (spațializat) duratei (timpul veritabil). Timpul ar fi durata-ce-se-neagă-pe-sine prin spațializare. C. Rădulescu-Motru opune timpul destinului. Acesta din urmă reprezintă o "realitate" mai profundă care face posibilă, împreună cu durata, intuiția rațională a timpului. Durata bergsoniană și cea personalist-energetică sunt calități pure, trăiri ele însele, nu fapte sufletești care însoțesc alte trăiri. Prima, ca întrepătrundere a stărilor de conștiință, numai prin negare, prin spațializare, prin trecere în altceva își pierde calitatea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a timpului, apariția vieții omenești este o simplă verigă dintr-un lanț cauzal fără început și fără sfârșit; în destin, apariția vieții omenești este actul suprem al creațiunii"165. Timpul aparține ordinii cauzale; destinul, celei de finalitate. Ele constituie, prin intuiția care, după C. Rădulescu-Motru, le dă viață, condiția fundamentală a prevederii fenomenelor cauzalității mecanice, primul, condiția necesară prevederii fenomenelor vieții, al doilea. Prin urmare, conceptul destinului se află în aria semantică a determinismului prin finalitate, desemnând "legea" de înfăptuire a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
viziune? În mai multe locuri din opera sa, începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de fapt, că geneza lui nu are legătură cu datele experienței individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]