3,010 matches
-
a construi un oraș, s-aconvins că e o himeră, acum repară și clădește orice. Câștigă foarte bine. . - Dar Gaittany ce mai face? . - Are două mașini superbe, una de zi și una de seară. - E un om pe care l-am invidiat adesea. N-are nici o veleitate de a face vreo faptă neobișnuită, se consumă liniștit ca om de lume. (Aici Pomponescu se înșela. Gaittany avea ferma convingere interioară că toți ceilalți sunt niște simpli meseriași, "puși în valoare" de perspicacitatea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nouă universitate. Doamnele se îndrăgosteau de obicei de el, deși unele mai necivilizate ajungeau să-l urască pentru prietenia lui indiferentă, o indiferență care înveșmînta o mare timiditate. El se simțea aproape de femei doar atunci cînd le salva și-i invidia deseori pe ticăloșii care le puteau umili sau tortura. Din pricina rangului pe care îl avea, era imposibil să-și imagineze că ar putea face asemenea lucruri. Cu toate aceste a, în timp ce se întorcea de la școală sau de la biblioteca publică, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi invidia, pentru că o țigară i-ar fi ocupat mîinile. Ar fi putut deschide o carte șezînd să citească în spatele vreunui obiect, dar se plictisise să fie luat drept un pustnic dedicat cititului și intenționa să-și făurească o figură nouă, încrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l cunoșteai îndeaproape de ani de zile. Drummond era mereu invitat la petreceri și a doua zi se spuneau povestioare despre el printre remarci batjocoritoare și rîsete ușor oripilate. Thaw îl invidia, dar întrebarea „Aș putea veni și eu la petrecere, Kenneth?“ deși îi venea deseori în minte, nu a pus-o niciodată. Era sigur că McAlpin o să-i răspundă prin: „Da, de ce nu?“ cu o răceală jignitoare. Cu toate astea, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
argumentele lui. — Deci tu pictezi, constată McAlpin, pentru a da orașului Glasgow o viață imaginară mai bogată. — Nu. Asta e scuza mea. Pictez pentru că mă simt un ins de nimic și lipsit de scop atunci cînd n-o fac. — îți invidiez scopurile. — Eu îți invidiez încrederea în sine. — De ce? — Te face să fii dorit la petreceri. îți permite să o săruți pe fiica gazdei în spatele unei canapele, atunci cînd ești beat. — Asta n-are nici o valoare, Duncan. Dar numai tu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pictezi, constată McAlpin, pentru a da orașului Glasgow o viață imaginară mai bogată. — Nu. Asta e scuza mea. Pictez pentru că mă simt un ins de nimic și lipsit de scop atunci cînd n-o fac. — îți invidiez scopurile. — Eu îți invidiez încrederea în sine. — De ce? — Te face să fii dorit la petreceri. îți permite să o săruți pe fiica gazdei în spatele unei canapele, atunci cînd ești beat. — Asta n-are nici o valoare, Duncan. Dar numai tu o poți face. — Zece săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
locui într-o mahala și-aș umbla cu o prostituată și nu m-aș îmbrăca decît în piele de leopard, Judy și maică-mea m-ar vizita de patru ori pe săptămînă și mi-ar aduce coșuri cu mîncare. Te invidiez. — Nu-i cazul. în după-amiaza aceea, trupul lui Thaw ajunse la un compromis incomod cu banca de lemn și reuși să ațipească. Mai tîrziu, îl auzi pe profesor spunînd: — ... un fel de bătăuș. De fapt, i-a spart nasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că cei de la Tunc-Quidative și Quantum-Cortexin împărtășesc aceleași sentimente. Presupun că v-au spus deja? Lanark aprobă cu gravitate și se gîndi: „Dac-ar ști cum mă face să mă simt fața ei ciudată, plină de viață, și cum îi invidiez cusăturile din jeanși care o iau în jos, peste stomac și peste mica ridicătură dintre coapse și apoi sus între... dac-ar ști ce lider neînsemnat sînt, aș plictisi-o. Trebuie să-i adresez același zîmbet ca și cheliosului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
brusc lîngă un zid imens din cărămidă și-și încrucișă brațele pe volan. — E groaznic, zise ea. Pe vremea vechii Elite, erai un om hotărît și independent, în felul tău limitat de a fi. îmi inspirai o ușoară teamă. Te invidiam. Eram o nătîngă pe vremea aia, portavoce a cuiva care mă disprețuia. Și acum, de cînd mi-am pierdut frumusețea și am devenit mai rațională, tu te-ai transformat într-un ins slab, făcut din puf. Ți-a supt Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să nu se unească? Credem că nu e. Dar asupra mijloacelor de executare sunt deosebiri? Fie. Le vom discuta și nu ne îndoim că onor. confrați ne cred îndestul de capabili de-a primi pe cele mai bune, fără a invidia sau contesta paternitatea ideilor cuiva. Daca onor. confrați împărtășesc asemenea idei și se intitulează liberali și democrați, am putea s-o facem și noi, deși nu ne-a fost nicicând rușine de-a ne intitula conservatori, de vreme ce voim a păstra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de liceu. Oameni inteligenți fără îndoială, buni advocați, buni doftori, buni corectori de gazetă dar, desigur... răi muzicanți. Asemenea oameni par a avea un destin fatal: nu acela de-a rezuma în ei încrederea unei țări, ci de-a escita invidia tuturor foștilor lor colegi, tuturor egalilor lor. Fiece medic, fiece advocat, fiece gazetar [î]și zice în fundul inimei lui: De ce el și nu eu? Iată un sentiment pe care nimeni nu l-ar concepe față c-un Bismarck, față c-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
articolul foii grecești nu e, precum se poate vedea, decât o denunțare spre a ponegri pe Apostol Mărgărit în fața autorităților otomane. Rolul de denunțător [î]l ia asupră - și corespondentul din Salonic al foii grecești, un rol pentru care nu invidiem pe greci, înclinați îndealmintrelea din natură la asemenea onorabilă ocupație. Denunțarea, voind a fi vicleană, nu e decât absurdă. A trimite băieți la școală militară din București și a crea din ei cadre în contra turcilor pentru a uni Macedonia cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
gâturilor și arătând ca vampele din filme. Serile, ghirlande de becuri împodobeau intrarea în grădinile de vară, în cinematografe și teatre. Fetele treceau cu ochii mari pe lângă minunile astea, care nu erau din lumea lor și pe care nu le invidiau, căci ele se duceau la cinema-urile ieftine de cartier, pline de muncitori care scuipau semințe pe jos și fluierau când băiatu' și fata se sărutau pe ecran, și care uneori așezau, ca din întîmplare, câte o palmă grea, mirosind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
erau rare. Toți făceau colecție de capace de bere turtite cu ciocanul. Puteai să ai Rahova sau Azuga câte vroiai, că nimeni nu dădea doi bani pe ele. Dar un Okocim era deja prețios, iar dacă aveai un Radeberger te invidiau toți. Mimi avea aproape numai de-astea bune, străine, se ducea pe la restaurante și se milogea pe la chelneri să i le dea. Le punea apoi pe șina de tramvai, și tramvaiul când trecea peste ele le-ntindea atât de bine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiul meu într-un dezastru cu dimensiuni galactice. Abația nu e o adunătură de scursori care se prefac religioase, ci o instituție care a reușit să-și impună punctul de vedere politic și să-și câștige o bunăstare economică de invidiat. Reacția unei asemenea forțe confruntate cu dispariția este imprevizibilă. Nu putem ști ce au pregătit călugării augustinieni în cincizeci și nouă de generații. Armele lor pot fi cumplite! Abația e prea veche ca să dispară fiindcă am găsit niște furnici cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mine? ― De multe ori. ― Dar ți-ai dorit vreodată să fii ca mine? Radoslav plecă privirea. Acum îl putea lăsa pe Aloim să citească fără frică în mintea lui. Răspunsul la această întrebare nu era clar nici pentru el. Îl invidiase de multe ori pe Aloim pentru puterea lui de a ști ce simt oamenii cu adevărat. În același timp însă, nu-și putea imagina o lume fără minciună, în care să se confrunte întotdeauna cu ceea ce aveau de spus ceilalți
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Augustin cel Nou era proaspătă. Poate că tu știai și de unde provin clonele și ce se va întîmpla o dată cu a doua venire a lui Mesia. Poate că știai chiar și când anume își va atinge Dumnezeu propria-I nemărginire. Te invidiez, Abate! Cuvintele lui Radoslav se stinseră ușor în ecouri depărtate. Nu se întîmplă nimic. ― Ce prost sunt! Moșneag nebun, care umblă noaptea prin tainițe! Oare la ce mă așteptam? La vreo minune? La vreo iluminare? Are oare timp Sfântul Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a spus, iar voi doi ar trebui să fiți primii care să-i respectați învățăturile. Stin dădu și el să spună ceva, dar Maria îi acoperi gura cu aceeași palmă cu care-l oprise cu câteva momente mai devreme. ― O invidiați degeaba pe Xentya, spuse Maria. Viața ei se va scurge într-o singurătate searbădă. Voi ar fi trebuit să aflați de-acum că singura cale adevărată de a pleca din Sat e ca Domnul Dumnezeul nostru să se milostivească de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Europa întărește sentimentul de apartenență la un spațiu comun în momentul în care creează o concurență fructuoasă între națiunile care o alcătuiesc. Mass-media franceză tratează adesea cu dispreț succesele economice ale Marii Britanii, dar fac acest lucru pentru că în realitate le invidiază. Europa exercită o presiune punctuală asupra elitelor naționale pentru a pune în acțiune o politică inspirată de principiile liberale care favorizează dezvoltarea economică și, în același timp pentru a reduce efectele negative ale secularismului statal care caracterizează unele țări europene
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
ș.a.) care și-au început activitatea didactică și științifică într-o perioadă de mari frământări economice, sociale și politice, atât pe plan european cât și național, dar acestea nu l-au împiedicat să muncească asiduu, cu o tenacitate demnă de invidiat. După terminarea, în anul 1929, a Liceului „Cuza Vodă” din Huși, s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din Iași, unde a urmat cursurile Secției de geografie-secundar științe naturale, formându-se profesional pe lângă renumiții profesori de geografie Mihai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în 1957 realizează "Copiatorul cu oglindă perfecționare tehnică" pentru care a primit Certificat de inovator. Deși, plasată pe un plan secundar, vasta producție de articole, conferințe și emisiuni radiofonice destinate marelui public, i-a adus profesorului o popularitate demnă de invidiat. Este cel mai cunoscut geograf atât în Moldova cât și în întreaga țară. ION GUGIUMAN ȘI MODELUL CULTURAL ROMÂNESC Theodor Codreanu Vatra Hușilor ocupă un loc aparte în peisajul etno cultural românesc. Nu încape aici nici un fel de orgoliu local
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
defensivă a bunicii: - Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: - Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. - Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! - Du-te acasă, schimbă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ceva nemulțumiri, însă lucrurile s-au temporizat încet și de la sine. Se pare că tata a repetat episodul și la nașterea fratelui meu, în același circumstanțe, numele Andrei devenind Adrian. Tata a fost un om absolut minunat, o verticalitate de invidiat, extrem de ponderat, mai ales când se impunea să servească ceva, însă din momentul venirii noastre pe lume, slăbiciunile sale am devenit noi, copiii. Am avut o copilărie minunată, ce-i drept riguros organizată de mama, mai cu seamă din momentul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
defensivă a bunicii: Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! Du-te acasă, schimbă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ceva nemulțumiri, însă lucrurile s-au temporizat încet și de la sine. Se pare că tata a repetat episodul și la nașterea fratelui meu, în același circumstanțe, numele Andrei devenind Adrian. Tata a fost un om absolut minunat, o verticalitate de invidiat, extrem de ponderat, mai ales când se impunea să servească ceva, însă din momentul venirii noastre pe lume, slăbiciunile sale am devenit noi, copiii. Am avut o copilărie minunată, ce-i drept riguros organizată de mama, mai cu seamă din momentul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]