2,606 matches
-
mine, zise Bez pe un ton sec. —A, Marie a făcut de toate, zise Sally. Trapez, circ, școală, acrobații. E floare la ureche pentru ea. Uneori, engleza fluentă a lui Sally, combinată cu accentul lui, dădeau naștere unor efecte comice involuntare. Bez și cu mine izbucnirăm în râs în același timp, în timp ce Sally se uita la noi cu dispreț. Am zis-o corect, nu? spuse el supărat. Continuând să râdem, Bez și cu mine dădurăm din cap în același timp. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni buni, zise MM, bătând din palme. Zumzăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era străfulgerarea de durere adânc înăuntrul ei. Vedea scena ca și cum ar fi privit din afară. Și-o putea imagina: trupul ei gol expus sub ochii grupului de bărbați mascați, cu fundul în sus și orificiul deschis pentru inspecție. Un spasm involuntar de protest îi făcu mușchii să se contracte. Dar nu putea să se miște. Obiectul se retrase cu asprime și Maggie țipă în căluș. Dar durerea era amestecată cu ușurare. Cu siguranță acum avea să se termine. Simți mâinile întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și care Încearcă să acrediteze cu seriozitate existența, prin deceniul opt, a unei mișcări secrete extrem de puternice, având drept scop restaurația merovingiană În Franța. Printre argumentele la care recurg acești autori pentru a-și susține convingerile, se strecoară și referința involuntară la România și istoria ei, pe care am enunțat-o. Despre ce e vorba? La Începutul anilor `70, apare sub pseudonim lucrarea unui ziarist din Țara Cantoanelor dedicată subiectului comoară-restaurație-Stăreția Sionului. Mult mai interesant decât cartea este Însă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
duce cu gândul, că autoarea, având în vedere mărturisita-i credință, săvârșește în aceste pagini o amplă și smerită spovedanie, căutând, parcă, o împăcare cu trecutul și o liniștire interioară a conștiinței încărcată de anumite neajunsuri și neîmpliniri, conjuncturale, nedorite, involuntare dar de netrecut, de nedepășit, de neocolit, în planul existării. De aceea, încă, dintru început, poemul „Rugăciune”, smerită rugă, ne face atenți, ne pregătește pentru ceea ce va urma, adică pentru spovada, care nu se poate face decât „La lumina candelei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doctor în suspiciuni sau să ai diplomă în bănuieli ca să percepi ceva deosebit în ultimele două fraze, cea a dimineții care părea să fie intenționată și, în special, a doua, că într-o zi trebuia să se întâmple, ambiguități întâmplător involuntare, întâmplător inconștiente, dar, tocmai de aceea, potențial mai periculoase, căci era bine să contrasteze cu analiza minuțioasă a tonului cu care amintitele cuvinte fuseseră proferate și, mai ales cu gama de rezonanțe generate de ele, ne referim la subtonuri, fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta lui, pus în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie pe care tocmai ne-au făcut-o. Oamenii care așteptau iminenta demonstrație oratorică a șefului statului nu puteau, nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alte motive, și în ziua de astăzi. Pe de altă parte, ar fi cazul să ne uităm la aceste date nu numai prin ochelarii unui eco nomism care se vrea de piață, dar cade adesea într-un marxism vulgar și involuntar. Fundamentul economic este important, fără doar și poate, repartiția resurselor este determinantă în multe privințe, dar contează și acea „stare de spirit” pe care o disecă anchetele sociologice. Satisfacția cu viața, optimismul, orizontul așteptărilor sînt sarea și piperul vieții sociale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
progress, o devenire, și nu o stare de moment ; pe de altă parte, deoarece este... mai multe : cele două trotuare de la Piața Universității, de pildă, sînt diferite. Sau, cu o altă ilustrare metaforică, diferențierile pot fi aproximate prin următorul experiment involuntar : distribuind o duzină de stickere protestatare cu diverse mesaje, niște „organizatori” au constatat că per soanele mai în vîrstă au ales mai degrabă stickerul cu „Jos guvernul !”, în timp ce printre tineri a avut mai multă trecere „Disprețul vostru/Revolta noastră”. Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
locul meu! Eu tot călătoresc mai mult în picioare, pentru că sunt fumător pasionat! În timp ce vorbea, tânărul Bidaru Costică indică locul neocupat din compartiment. În clipa următoare, mama băiatului, o săteancă deschisă la suflet, îmbrăcată pe jumătate orășenește, făcu un semn involuntar de mulțumire și recunoștință și, după ce își înghesui traista și valiza pe raftul de bagaje, se așeză imediat, luându-și odorul pe genunchi. Se vedea pe fața ei că era obosită și că avea ceva necazuri, însă nimeni nu dorea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a priceput o iotă. Cu încăpăținarea caracteristică unor patrupede cu urechi lungi și cu vocea amplificată de ambiție continuă: "Mi-e foame, dragă mamă Nu e pâine! / Vezi, inima mea bate tot mai rar!" În acea clipă, cu un gest involuntar duse mâna direct spre inimă, așa cum îl îndrumase învățătorul în timpul numeroaselor repetiții, după care urmă răspunsul deznădăjduit al mamei: "Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine ducem grâul la morar!". Părinții și invitații, cu frunțile ude de sudoare, ascultau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
este tare dor!/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem pâinea din cuptor!". Între timp învățătorul s-a strecurat pe scenă și l-a tras de mânecă cu putere. Aceasta s-a descusut de la umăr. Cu o smucitură involuntară, cât ai clipi, a renunțat la ea. Învățătorul fâstâcit de-a binelea, cu mâneca elevului în mână, nu mai știa ce să facă, o arăta la public rușinat și dezorientat, în timp ce micul încăpăținat, zdrențuit precum invalidul ce se întoarce șontâc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi fost amuzamentul lui. Am fost recent în țară și am refăcut, la pas, ca altă dată, traseul acela de vis. Chiar mi-a plăcut să cred că unele dintre zonele în care tencuiala clădirilor era avariată poartă urmele violențelor involuntare ale șevaletului meu, ale cutiei tale de vioară. Îți amintești când ne-am întâlnit lângă Cișmigiu și aveam șevaletul rupt în două, din cauza grabei mele proverbiale? Oho, și cât costa atunci un șevalet bun! Dar nu mi-a părut nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă ea știa ce devenisem, cum evoluasem și ce reușisem să fiu, de ce tocmai ea, care știa cît de importantă fusese, de ce alesese această lipsă de răspuns, de ce alesese să se îndepărteze? De ce tocmai ea? Dacă ar fi fost ceva involuntar, ca un exil sau o deportare, aș fi avut un motiv. Dar așa? Doar să plece, pur și simplu? Fără să se mai intereseze vreodată de mine? De ce să-i fie indiferent prezentul meu? Nedreptatea acestui adevăr era insuportabilă și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
adică nu am obligația să dau explicații de ce îmi place ceva sau altceva, nici măcar față de mine. Alegerea a ceea ce ne place este de cele mai multe ori înscrisă adînc în ființa și personalitatea fiecăruia, încît dacă ne place ceva este un adevăr involuntar și neplanificat, cu drepturi depline și fără explicație. * Adeseori ceea ce există în interior este altfel decît exteriorul... dacă nu chiar întotdeauna! Și cum să ajungi la o echilibrare a acestor contraste? Cum să pui un pod între lumi sau să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căzut cochet pe un versant, ca o pălărioară așezată neglijent, și determină o modă. Cum, grație noului program de asigurări sociale, fiecare femeie poate beneficia de implanturi gratuite, reprezentantele sexului frumos Încep să abordeze un stil pectoral dezordonat, o Întoarcere involuntară la moda vintage, cu look asimetric. Pastila efervescentă pentru mărirea bustului și noua tehnică de psihanaliză care ajută la creșterea sânilor contribuie la popularitatea insulei. 26 iunie. Asociația Mondială a Numerologilor stabilește cu certitudine că pe data de 09.03
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj. Din principiu nu port niciodată bani la mine, spune subomul și‑și duce mâna involuntar la sacou, în dreptul inimii, iar apoi o atinge pe Anna acolo unde, în mod normal, alte femei au sâni, dar Anna nu posedă așa ceva. O să te minunezi de ce sunt în stare, salivează reprezentantul firmei de confecții și‑și îndreaptă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rog, i-aș fi cerut lui Dumnezeu favoruri erotice. Celebrul animal mă pusese În fața unei triste coincidențe: a ateismului și impotenței. Pe lângă jalea neputinței, mă chinuia și teama că aș putea aluneca Într-un fel de satanism numai pe jumătate involuntar. Ca să-mi regăsesc vlaga, experimentam prea mult. Îndrăzneam aproape orice și-n același timp mă căcam pe mine de frică. Fiindcă, dacă de Dumnezeu nu prea Îmi mai păsa, de diavol mă temeam ca de dracul. Nu știu unde, În istoria ateismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
bețivănitul nostru conducător. I-a fost oare suflată (sau delegată) de cel de Sus? Ce înțelegem noi de aici? Vă rog să mă credeți, că dacă nu aș trăi într-o țară atât de înclinată spre umor (în marea majoritate involuntar), nu știu dacă aș putea s-o duc de pe o zi pe alta. La condițiile economice, materiale, sociale puse la dispoziție de o șleahtă de persoane infantile, dar lacome până la dezumanizare, ar fi imposibil de rezistat dacă nu ar sări
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care armonizează influențe distincte, aspecte care i-au înrâurit formarea personalității, de la Ecleziast și până la beat generation, într-o așteptare, aparent fără obiect, în care Godot, pe care îl amintește de câteva ori, devine metaforă a existenței, sinonimă cu amânarea - involuntară - a unei împliniri latente, mergând până la împrăștiere. Mai mult, așteptarea își schimbă direcția: aici nu Godot e cel așteptat, ci el așteaptă. Se remarcă, și în felul acesta, că o prezență constantă în textele care compun volumul este livrescul, vizibil
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
o proză în loc de prolog la o carte de poeme), o scriere fantezistă, despre singurul cititor în limba română din secolul al 33 lea, și continuând cu poemul-invocație, ușor nostalgic, ușor ironic, din incipitul cărții: Maică Literatură Română / iartă-i poetului /involuntara-i neascultare / de-a se fi născut în Basarabia / și nu la București - coroborat cu emoția trăirii, în ansamblu, dar determinată și de manifestări izolate ale firii, spre exemplu, în fața zăpezii, care-i stârnește impulsul aproape irepresibil de a se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
propria solitudine. În ritmul naturii eroina își deschide stările sufletești, reflectându-se reciproc: “Între ea și Fire era o armonie aproape perfectă, fie ca lumea exterioară se răsfrângea în oglinda ei, fie că ea era o oglindă a acesteia” . Memoria involuntară este principalul obiect de referință a eroinei, trecutul devine obiect de analiză, pretext de reconstituiri în amintire. Manuela caută în oglindă “ mereu mai de aproape imaginile chipului ei, care purtau pe ele sufletul, și ale sufletului care-i alcătuiau chipul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
liniară a eroinei este cea de melancolie, chiar și sărbătorile sunt un lung prilej de meditație, o adevărată alchimie a sentimentelor se manifestă sub greutatea trăirilor colective față de momentele semnificative ale unui an: Revelionul, Paștele etc. Cadoul îi trezește memoria involuntară, în care femeia se regăsește în ipostaza de copil care și-a păstrat “așteptarea pasională” și “plăcerea copilarească” de a primi. Această trăire avea să destrame boala acceptată de eroină, monotonia zilelor... Acțiunea este estompată de patosul trăirii, nici nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fi izolat de ei. Aceeși izolare de ceilalți pretinde și Manuela, care nu vede lumea exterioară, nu vrea să comunice cu cei din jurul său, părând mereu surprinsă de aparițiile celorlalți. Ea nu cunoaște nici chipul lui Vâlsan, care prin intermediul memoriei involuntare, alteori voluntare, îi apare ca un clișeu neretușat ce nu alterează imaginea reflectată în oglinda sufletească. El este slab, înalt, cu figura desenată din linii precise iar ce vede ea este suficient. Viziunea unică a eroului ca personaj reflector intermediar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]