2,480 matches
-
ușori cu ghidonări din coate, alternate cu lovituri scurte la trunchi. Mutându-mă mai aproape, i-am văzut cicatricele de la arcade, pe care ar trebui să le ocolesc, ca nu cumva meciul să se oprească din cauza rănirii lui. Asta mă irita, dar o cicatrice lungă de pe partea stângă a cuștii sale toracice părea să fie un loc tocmai bun pentru a-i provoca durere. — Cel puțin arată bine fără cămașă. M-am întors și am dat cu ochii de Kay Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întocmit. Dacă Jack sau Ellis or să afle de chestia asta, îl vor trimite pe Fritzie, iar până mâine dimineață Fritzie îl aduce pe soldatul ăla pe scaunul electric, indiferent dacă-i vinovat sau nu. Remarca legată de Fritzie mă irită. — Nu-i așa de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și care m-a ținut aproape de dosar. Cum ziua eram liber, iar Kay era la muncă, nu aveam nimic mai bun de făcut decât să-l recitesc la nesfârșit. Mapele de la literele R, S și T lipseau, chestie care mă irita, dar, în afară de asta, totul era perfect. Femeia reală din viața mea o împinsese pe Betty Short dincolo de un fel de Linie Maginot, transformând-o într-o curiozitate profesională, iar eu citeam și mă gândeam și formulam ipoteze din punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o individă care să semene cu Dalia / Madeleine, dar de fiecare dată mi-am înăbușit-o - ar fi fost prea în stilul lui Johnny Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam din tură la miezul nopții și de fiecare dată eram iritat și agitat. N-aveam chef să mă duc acasă și să dorm. Uneori mergeam la cinematografele non-stop din centru, alteori la cluburile de jazz din South Central. Bop-ul era în perioada lui de glorie, iar o cură de noapte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sufereau de greață și balonare în timpul sarcinii. Dar când, de exemplu, Inna a văzut cum femeile de pe dealuri pictau corpul viitoarelor mame cu spirale galbene „ca să păcălească demonii”, a strâns din buze și a mormăit că nu făceau decât să irite pielea. A mai fost un lucru important pe care învățătoarele mele l-au aflat de la femeile din valea Salemului. Nu era o plantă sau un instrument, ci un cântec de naștere, cel mai dulce balsam pe care Inna și Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a fost uimită să afle că erau bune pentru vindecarea rănilor. A cumpărat isop și mentă cu rădăcinile intacte care s-au prins de minune în solul negru și iute al Egiptului. Nimeni n-a mai suferit de stomac iritat în casa lui Nakht-re. Așa a devenit Meryt faimoasă pentru leacurile ei „exotice”, iar eu am avut satisfacția că înțelepciunea mamelor mele era folosită în scopuri nobile. Viața mea liniștită s-a terminat în al patrulea an de la plecarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată cerceii, ca să nu-mi mai distragă atenția. N-a vrut. Nu accepta să se despartă de ei. I-am cerut încă o dată același lucru, de data aceasta iritat de refuz, poruncitor. Ea a clătinat, îndărătnică, din cap. În clipa aceea am simțit că iau foc. Ce sculptor eram dacă nici modelele nu mă ascultau? M-am îndreptat furios spre ea și am întins mâna să-i smulg cerceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească nici în dreapta, nici în stânga. Era cufundat în aceeași liniște plictisită care a sfârșit prin a mă irita fiindcă nu mi-a plăcut niciodată să mă simt în inferioritate lângă nimeni și cu atât mai puțin nu-mi plăcea să mă simt așa lângă un om pe care-l consideram slab. „Ai răbdare, domnule Dinu, mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
muritor de rând îți impune unele obligații. Una dintre ele e aceea de a fi cuviincios. Trebuie, deci, să stai de o parte, să nu te uiți prea atent, ca să nu-i vezi cumva ridurile. Asta ar putea să-l irite și de ce ai nevoie să riști? Încât aștepți. Când întoarce, neglijent, capul spre tine, treci printr-o clipă de gheață și foc. Surâzi ca să-ți semnalezi astfel respectul și-ți e groază că acest surâs nu va fi destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: „De ce râdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?” zise în sfârșit Domnul Andrei. „Poate ați stat prea mult la soare”, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sună consemnul. Tu râzi. Așa e, dar în situația ta îți poți permite să treci peste acest mic obstacol. Un fleac. Vecu știe însă și el ceea ce doctorul Dinu ți-a spus discret. Scutură din cap. Nu vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? „La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța”, îi zici lui Vecu, apucându-l de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tratamentul nedrept, dar Își ascunde sentimentele rănite. Continuă să vină zilnic În vizită, interesându-se de sănătatea lui HJ și intrând să Îl vadă dacă se poate, urmărind În toate aceste ocazii semnele tensiunii crescânde din casă. Dna James le irită pe asistente amestecându-se În Îngrijirea acordată pacientului și Îi lipsește lejeritatea În relațiile cu servitorii englezi. Între timp, starea lui HJ continuă să se Înrăutățească, atât din punct de vedere mental, cât și fizic. Din nou se crede la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi sau două, actorii aveau tendința de a lăsa accentul să se lenevească sau de a introduce contribuții proprii, neautorizate. Oricum, era inutil să stea acasă, prefăcându-se că lucrează. Gândurile Îi erau acaparate de piesă. Uneori, Compton se arăta iritat de comentariile și Întreruperile lui, dar actorii le răbdau cu bunăvoință. Și-i făcuse prieteni aducând de-ale gurii. Șocat să constate că repetițiile durau de la zece dimineața până la patru după-amiaza fără nimic de mâncare și simțind el Însuși mușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Lasă, dragul meu, spuse Emma blând. O să ajungem la timp pentru piesa lui Henry James, nu? — Dar mie Îmi plac farsele, protestă Du Maurier gros. După cum știau amândoi, motivul real al nemulțumirii era că, după ce plătise pentru două piese, Îl irita gândul că nu beneficia În totalitate de contravaloarea banilor. Câștigurile Înregistrate brusc În urma succesului lui Trilby nu Îi schimbaseră mai deloc obiceiurile parcimonioase. — Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hotărâseră, În cele din urmă, să Își petreacă vreo câteva săptămâni de vacanță, În care Își exprimau speranța că avea să Îi viziteze acolo. Du Maurier nu părea să se distreze prea grozav: sănătatea Îi era normală, nervii, ușor de iritat și Îl preocupa apropiata montare a lui Trilby de către Tree. Henry Îi răspunse În grabă, promițând să Îi facă o scurtă vizită lui „Carino Kikaccio mio“ Înainte de a se Întoarce “În acest loc plăcut și relaxant, față de care am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vii. Te așteptam. Apoi, privindu-mă, îmi zâmbi și adăugă: Tu trebuie să fii fiica lui Angi, îmi întinse mâna, zâmbind. Eu sunt Amèlie. Îi întinsei mâna, încruntată. Nu numai faptul că îl primi pe Angi așa cum o făcu mă irită, ci și felul în care mă privi și mă dădu în vileag ca pe fiica lui, când ceilalți era limpede că mă considerau frumoasa parteneră a lui Angi. Ei sunt domnii Dubois, Dupuis, Blazon și Aléguis Paul și André. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe mine, știam că sunt doar eu în gândurile sale. Și, deși Amèlie îl trăgea când într-o parte, când în alta, Angi nu era niciodată mai mult decât politicos cu ea. Și simții atunci că Amèlie nu mă mai irită, ci îmi este simpatică. Îl privii de atunci pe Angi cu mult drag, și cu încredere întărită. Mersei să salut și grupul Eduard, Françoise, Hélène și Charles. Felicitările noastre, Irin. Nu numai că ai dovedit un gust extraordinar în organizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tratamentului meu. L-am supraalimentat. L-am înzdrăvenit. Am făcut din el un sac de calorii. Îmi continuam deci binefacerile. Și, dinspre partea aceasta, așadar, totul era bine... Până azi după-amiază, când Răposatul îmi răsare, din nou, înainte. Se fâțâie iritat pe terasă. Și mormăie și plescăie și mi se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
surprinzi. Nu e deloc stilul lui Deborah să spună așa ceva. —Ei, a spus-o, i-a replicat Julia țâfnoasă. Mi-a mai spus și că vrea să fie prietenă cu tine din simplul motiv că știe că treaba asta mă irită pe mine. Ți-a spus Deborah asta? Un câine căruia i s-a luat osul preferat n-ar fi arătat mai amărât. Julia a clătinat din cap și s-a aplecat să-i ia mâna într-a ei. Dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în baie. Da, știi, o chestie din aia rozacee, care se târăște de colo-colo în patru labe, a glumit Susan, sperând să relaxeze ceea ce de-acum bănuia că avea să devină o conversație teribil de negativistă. Da, Susan. Bărbatul era iritat. — Știu ce e ăla un copil. Ce vreau să spun este de ce ți-ai putea dori unul când Milly are încă nevoie de atât de multă atenție din partea ta, are nevoie de o parte atât de importantă din timpul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deci, ăsta e răspunsul tău pentru totdeauna? Vocea i s-a voalat din cauza lacrimilor născute din dezamăgire și frustrare. — N-o să încercăm niciodată să avem un copil al nostru? Nick i-a văzut lacrimile și asta a părut să-l irite. Chiar nu știu, Susan. Ca să te fac pe tine să te simți mai bine, aș putea să-ți spun că e posibil să mă răzgândesc, dar aș minți. De ce nu vrei să lăsăm lucrurile așa și să mai discutăm despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
folosi toporul indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]