2,421 matches
-
prin difuzor. Eram, probabil, destul de naiv, de vreme ce nici nu mă gîndeam la așa ceva. „Deșteptarea” s-a produs după cîțiva ani: de Crăciun 1964, cu ocazia căsătoriei, Eusebiu Camilar mi-a făcut cadou un radio „Delta”, care avea și... unde scurte! Iritat de o vorbă a lui Sporici, Sergiu (care ieri îi imputase o „trădare”: „știu că nu poți să fii bun coleg!”) îmi spune că după plecarea mea de la Biblioteca Județeană, acesta m-a „forfecat” în duet cu Costin. El (Sergiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
face milă (sau silă) mîine va „voma cu condeiul” asupra ta. *Genoiu a început analiza „sectorului Arte”, spunînd: „E unul dintre cele mai importante sectoare ale redacției”. De toate sînt trei, plus secretariatul. Mă rog, nu această clasificare m-a iritat, ci faptul că, mai departe, arătînd cît de dificil e acel „sector”, de care a răspuns el odinioară, a recurs la una din obișnuitele sale diversiuni. „Sectorul de critică și istorie literară - adică cel de care mă ocup - a aruncat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pus întîi vinul de o calitate discutabilă și a lăsat la urmă vinul cel bun, piesa „Bătrîna și Hoțul”. După cum știu cei care au citit-o, una din țintele vizate de ea e reacția primară, agresivă față de cultură. Hoțul e iritat de statutul (care i se pare privilegiat) al Bătrînei, de repunerea ei în drepturi după o perioadă critică. Am văzut în atitudinea lui o manifestare a neobarbariei, care se afirmă nu numai în societatea occidentală (hippioți, punkiști ș.a.), dar și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
linia de sus!” Sergiu a încercat să-i amintească, scuzîndu se în felul unui Moș Ion Roată, că el n-a trimis în tipografie versurile lui Radu Felecan, atît de slabe, încît elogiul devine, involuntar, caricatură. Bineînțeles, G. le trimisese. Iritat și de asta, dar și că a fost împiedicat să treacă la celălalt subiect pe care și-l pregătise, l-a pus la punct în modul cel mai autoritar, zicîndu-i: „Acuma dialog înseamnă: eu vorbesc, tu să taci!” în loc să rîdă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iunie 1986. Ultima zi de liceu a Roxanei! Dimineață: flori, taxi, zăpăceală. La întoarcerea spre casă, întîlnire cu Ghiță Neagu, care mi s-a părut cam abătut. Mă întreabă, oare de ce sînt supărați colegii săi pe el: prin ce îi irită? Nu așteaptă răspunsul, pe care de altfel nici nu-l aveam, ci-mi zice: „Probabil că are ceva vocea mea”. Ultimul cu care a intrat în conflict e Ioan Mitrea. Mă arăt nedumerit. E limpede, Neagu nu-l are la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de „a avea”. Pentru ei, inși ca mine, care nu le pot propune decît un trai în acord cu mijloacele, sobrietate, răbdatul („barem o vreme”), sînt de mirare și antipatici. Decent, în ciuda zvîrcolirilor de nemulțumire, fiul meu mă tolerează totuși. Iritat de bîrfele pretinșilor cunoscători ai „vieții literare” care îmi trec prin camera de la redacție, m-am gîndit să lipesc pe peretele din dreptul biroului meu următorul avertisment: „Aci se discută despre cărți, nu și despre autori!” Cum vor reacționa însă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cum se pun problemele”, dar nu mi-am făcut din ele niciodată un punct de sprijin pentru propriile mele păreri și demersuri sau, cu atît mai puțin, un instrument de combatere a altora. Acum, cuvîntările sale mă obosesc și mă irită. Constat că oratorul a devenit rigid, monoton, incapabil să se înnoiască. Ecart-ul dintre teze și realități măsoară cît o prăpastie. Criza ideilor și lipsa soluțiilor se văd cu ochiul liber. Dar pentru că lucrurile nu merg, a crescut suspiciunea, pînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la opere de un alt rang, unde experiența lor de lectură e, pur și simplu, inoperantă. *N-am prea avut spor la corectură, după ce Sergiu (iar mai apoi și Sp.) mi-a spus că primul-secretar și C.V. Toma ar fi iritați de articolul meu despre Bacău, „Marmura și glodul”, din „Cronica”. Dacă voi fi luat la rost, sînt gata să le replic că eu nu trăiesc în Utopia, că n-am posibilitatea să migrez într-un alt oraș, așa că trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Verman exagerîndu-și criza de conștiință: „A fost o cădere, o (scuturîndu-și umerii) alunecare de moment... N-am mai avut de-atunci nopți liniștite, ci numai nopți albe... Trebuie să-mi atrag atenția mie însumi...” Gestul turnării cenușii în cap îl irită pe Galben, care, vădit polemic, spune despre sine că el nu-i dintre „cei ce dau mărunt din buze cînd au remușcări” și repudiază încercarea „antevorbitorului” de a proiecta asupra lui însuși „o lumină proaspătă”. Dialogul se iuțește. Atunci, parcă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are niciun rost să încerc să o reconstitui. Vreau însă să se știe că și de această dată nu este vorba despre un bine colectiv, așa cum se va încerca să se demonstreze, ci de un capriciu al Elenei Ceaușescu. O irită să vadă, ori de câte ori trece spre și dinspre Snagov, casele și grădinile oamenilor de artă și cultură. O supără tot ceea ce nu este al ei și tot ce a reușit altcineva să agonisească. Pe noi ne supără alte lucruri pe care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
argumentând (convingător, de altfel) că nu durata „Însoțirii” de o noapte sau un deceniu are importanță, ci faptul În sine. Doamna mai În vârstă, am aflat, era mama fericitei care juca rolul de dactilografă a Poetului. Acesta se arăta foarte iritat de gardianul cu care se prezentase partenera. Brunetă foarte, nu mi se părea În nici un fel atrăgătoare și, după puținele replici, nici măcar interesantă. Iritarea nu s-a domolit nici la hotel, unde distribuția camerelor În bizarul trio devenise foarte disputată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
privire-pumnal. La străfulgerarea ei, se revela adevăratul Paul Georgescu. Lamă de Toledo.” Nu mai știu dacă i-am trimis cartea, dar când ne-am cunoscut peste mulți ani, o știa, știa și ce am publicat Între timp. Nuvela Nunțile Îl iritase, prin egalizarea ororii lagărului nazist cu grotesca demagogie comunistă. „Aici nu există decât roșu și negru, Sir. Dumneata, prin biografie, ar trebui să fii cu noi.” Știa că nu eram. Știam, la rândul meu, că rămăsese „roșu”. Ne-am plăcut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-o pe mama soției mele. S-a interesat cum mă descurc, a rugat-o să-mi transmită urările sale de bine. Un soi de Împăcare finală, dinaintea finalului. * Comunismul lui Paul, În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile sale, despre care și scrisesem elogios. Admiram eroismul cu care Își scria Îndârjit opera, În pofida bolilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
compensații solitare, nu prea poți să te bazezi În acțiunea colectivă. Nedreptatea, teroarea și minciuna nu mă lăsau Însă impasibil. Puteau, oare, obsesiile etice, de care nu scăpam, evita la nesfârșit politicul? Aroganța celor care se credeau deasupra „vulgului” mă irita la fel ca ipocrizia celor care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai avea dreptul? „Sfidarea” istoriei, promulgată de unii „elitiști” de dreapta, după ce le eșuase proiectul totalitar, Îmi părea, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
clișee de reprezentare și reduși, ulterior, de unii dintre retorii pătimași ai eliminatoriilor „reevaluări” la alte clișee, de sens invers. Nu eram printre aceștia, mă interesau cu adevărat dilemele celor care mă precedaseră, deși serveam cu destulă aroganță, pentru a irita interlocutorii din vechea gardă, incluzând-o pe Nina, argumentația elementară că nu există decât două explicații ale bolii comuniste: prostia sau carierismul. „Idealul” pe care Îl invocau atâția nu putea fi luat În considerare, susțineam, decât În categoria prostiei inițiale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asta, când a citit romanul. «Nu spui adevărul despre Alexandra.» Avea dreptate, nu spuneam adevărul despre ea și nici despre maică-sa, care nu mă Înghițea... Considera că fiica s-a măritat cu mine doar cu scopul ca s-o irite pe ea, pe maică-sa. Ceea ce este posibil, pentru că mă tot Întreb de ce s-ar fi măritat cu unul ca mine.” Ne putem Întreba și noi, desigur, de câtă obiectivitate dispune un soț părăsit și care nu izbutește să-și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
construiască viitorul fericit al lumii și, În momentul când Tito s-a opus lui Stalin, „disidenții”, credincioși până la capăt crezului stalinist, fuseseră Încarcerați În două insule ale represiunii titoiste. Ignorați de Kremlin, dar și de anglo-americani, care nu vroiau să irite iugoslavii ostili blocului sovietic, militanții aveau să se reîntoarcă, până la urmă, după decenii, În Italia. Priviți ca niște nebuni și fanatici, respinși de Însuși partidul comunist italian, devenit Între timp antistalinist și stânjenit de acest episod Încă viu al istoriei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
datele stabilite de ancheta inițiată de Nicolae Petrașcu în cazul complotului, demonstra complicitatea organelor de securitate antonesciene și cum era un moment în care Hitler avea nevoie de armată, ordinul a fost de mușamalizare a cazului pentru a nu-l irita pe Antonescu. Nicolae Petrașcu a intuit ceea ce urma să i se întâmple în hățișul împrejurărilor în care fusese implicat și pentru ca antipatia, care și-o atrăsese din partea germană, să nu se resfrângă și asupra camarazilor săi, a cumpănit bine și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a ajuns în cele mai îndepărtate colțuri ale țării, evidențiind organizarea perfectă a Mișcării. Acest lucru a fost remarcat și de comuniști, care se vedeau flancați peste tot de legionari, la vremea când ei reprezentau o minoritate infimă. Ceea ce îi irita cel mai mult era faptul că toată armata lor de securiști și informatori nu a putut prinde de veste nimic, nici în timpul redactării, nici al tipăririi, nici chiar al distribuirii. Se vedeau depășiți, și această constatare, care le demonstra forța
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu românii și le strică bunadispoziție, starea de spirit. În acest sens, de exemplu, Marele Stat Major, Secția I, se adresa în martie 1943 lui Ion Antonescu: „Încă din vara anului 1942, s’a constatat că evreii folosiți în spitale irită pe răniții veniți de pe frontul contra bolșevismului susținut de evrei. În afară de aceasta, nu s’au putut uita actele lașe ale evreilor cu ocazia retragerii trupelor din Basarabia și Bucovina. În același spirit, opinia publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
la spitalele militare și de răniți. - Față de dispozițiunea de revocare a acestei măsuri, Marele Stat Major opiniază pentru, excluderea evreilor din spitalele militare și de răniți, întrucât: - Încă din vara anului 1942, s’a constatat că evreii folosiți în spitale irită pe răniții veniți de pe frontul contra bolșevismului susținut de evrei. În afară de aceasta, nu s’au putut uita actele lașe ale evreilor cu ocazia retragerii trupelor din Basarabia și Bucovina. În același spirit, opinia publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
de a comenta literatura, considerând drept repere indiscutabile regulile retoricii, ale bunului-simț, respectarea principiilor morale impuse de practica socială, el a urmărit conformitatea operelor discutate cu ceea ce credea sincer că e adevărat, bine și frumos. Înclinat spre analize formale, e iritat de orice consideră că ar fi abatere de la prozodie, de la convențiile estetice și etice, constatând, de pildă, după o amplă investigație, „lipsa de conștiință artistică la Tudor Arghezi”, cu toate că în general aprecierile sale sunt în consens cu cele „oficializate”. Un
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se cere oprit prin orioce mijloace, fie ele retorice. Cioran, În 1957, În Eseu asupra gîndirii reacționare, scrie despre Joseph de Maistre: „Dacă nu ne-ar irita În fiece moment, am mai avea răbdare să-l citim?” După Particulele elementare, adică de nouă ani Încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, În două asociații
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trei oficiali americani aflați pe drum Între Quito și Bogota, ale căror mutre Îl intrigau. Pentru ca apoi, plictisit, să se Întoarcă la Paris. Prea comode, de astă dată și plictisite, pentru a fi semnificative, sfârșiturile romanelor sale sunt banale și irită cititorul (“ Sfârșitul unei cărți nu este cu-adevărat sfârșitul ei. Nu ești obligat să explici totul”, sunt cuvintele lui Echenoz rostite Într-un interviu luat de Le Figaro În 1997) care, dacă ar putea comunica cu autorul imediat după ce ultima
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de diferiți ca Monica Lovinescu, Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Răzvan Voncu), dar a făcut-o în chip convingător, iar nu din „obligație” ori din „consemn” de grup. Poziția lui privind diferite chestiuni (culturale) controversate e mai degrabă „centristă”, iritându-i deopotrivă pe reprezentanții tuturor „extremelor” spectrului de opinii. Simptomatică a fost, de pildă, poziția lui în „cazul Eminescu”, declanșat de inițiativa violent-demitizatoare a unor colaboratori ai revistei „Dilema”: examinând critic exagerările „demitizării” și riposta dată acesteia de pe poziții naționalist-idolatre
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]