2,833 matches
-
mi-a cam trecut pofta... Nu știam ce să cred despre fantome. Cu tata mi-era rușine să discut, până într-o zi când nu mai puteam de frică și-am părăsit prundul în goană. Ca din senin s-a iscat o furtună de rupea crengi din luncă și frunzele zdrențuite zburau rotindu-se în vârtejuri. Ziceai că natura s-a înfuriat după așa o zi senină și se răzbună pe cineva. M-am uitat în jur, toată lumea se pregătea de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu urechea lângă aparat, dând sonorul cât mai încet. Mamei a început să-i fie oarecum teamă, că cineva ne poate denunța la poliție, că facem propagandă anticomunistă. Nu putea însă, să nu primească sătenii, să-i refuze. S-au iscat discuții între părinți, pe această temă. Nu puteam avea încredere în toți dornicii să asculte radioul! Ba mai mult, tata avea unele îndoieli, în ce privește unele persoane. Le bănuia că ar fi informatori. Temerile s-au adeverit. Într-o dimineață de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
primăvara anului 1940, tata fiind și ofițer în rezervă, a fost concentrat, iar noi cei patru copii am rămas în grija mamei. În vara anului 1940, când trupele rusești erau la câțiva km. de sat, în rândurile localnicilor s-a iscat o adevărată panică, mulți s-au baricadat în case, satul devenise parcă pustiu. Nu pot uita nici acum imaginea disperată a mamei, rămasă atunci singură cu copii. Mama atunci a înțeles bine la ce riscuri se expune ea și copii
AM TRECUT PRIN DOUA REFUGII. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
Îngropau pentru a se răcori și a se feri de insecte. Adânciți În noroiul acestor gropi, nu ofereau omului decât greabănul (cocoașa) lor. O altă urmă a lor o constituiau așa numitele „horele zânelor”, care nu erau altceva decât cercuri iscate din bătătorirea pământului de câtre masculii ce se Învârteau În jurul turmelor de femele și viței pentru a le apăra de fiarele sălbatice. Mâncarea bine conservată de indieni o constituie așa numitul pemmican, obținut din fâșii de carne uscată la soare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a lăsat 57 copii. A doua zi 10 Iulie, părăsim Salt Lake City. O bună parte din drum Îl vom face traversând deșertul sărat. La 10 kilometri după ce am ieșit din oraș, un nor imens, neobișnuit Întunecă cerul. E praful iscat de vânturi, de pe toate terenurile arate din far vest. Știm din ziare ce Înseamnă un astfel de nor de praf. Am Închis bine ușile mașinii, am ridicat geamurile și ne-am dosit Într-un loc ferit de circulația automobilelor, așteptând
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
împiedica de la astfel de practici. Pe 26 septembrie 1950, Virgil Ionescu a încercat să se sinucidă, tăindu-și venele. S-a produs o busculadă generală, întrucât un alt deținut a anunțat tentativa lui Ionescu, conflictul care s-ar fi putut isca fiind potolit numai de intervenția gardienilor și a directorului, care i-a trimis în camerele lor. Ionescu i-a mărturisit mai târziu lui Pătrășcanu că fusese bătut în mai, la Pitești, de către Țurcanu. În urma acestui scandal, observă Pătrășcanu, Biroul Inspecții
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de prevederi legale. V.A. : Vreau să vă contrazic într-un punct, și anume să vă spun că restaurația monarhică a fost folosită în cam‑ pania electorală de Emil Constantinescu. Poate vă adu‑ ceți aminte de scandalul care s-a iscat după ce el a fost în America și s-a adresat diasporei promițându-i Restaurația. În Statele Unite deci a făcut declarații : că, în momentul în care va fi ales la Cotroceni, îl va aduce pe regele Mihai. CĂ acolo publicul gândea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
anul 1457 se numește pentru Cernăuți primul staroste. Din acel an el devine oraș districtual. Districtul Cernăuților cuprindea mai multe cercuri și acestea mai multe sate. În fruntea unui cerc sta un „namestnic; în fruntea satului un „vornic”. De se iscau certuri între țărani, intervenea în primă instanță vornicul, în a doua namestnicul, în a treia starostele. În certurile dintre boieri întreolaltă sau cu țăranii decidea întâi starostele, în linia a doua Voievodul, apoi Divanul. Starostele sau pârcălabul era locțiitorul domnitorului
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o permanentă nevoie de Maiorescu. Mai ales că "s-au găsit oameni de cultură ca Edgar Papu, ca Nicolae Balotă, ca să nu mai pomenim de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, care să ne anunțe că momentul Maiorescu nu mai e actual". În scandalul iscat de plagiatul nerușinat al lui Eugen Barbu, din Incognito III, este citat Marian Popa cu o frază bombastică și, nu-i exclus, scrisă cu o subțire și subliminală ironie: "Un mare scriitor nu va plagia niciodată, nici chiar atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dîrdîind pînă și-n priviri, este prezentă o nobilă atmosferă de sfidare a realității una cu totul distrugătoare pentru ființe dintr-o altă plămadă. "De pretutindeni ca norii de pe munte se iscă și se condensează în celula 34 atmosfera aceea inefabilă și fără de seamăn pe care numai închisoarea o poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles ori a unei court
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Timișoara a învins comunismul. Iosif Costinaș, ziarist mort în condiții la fel de neelucidate ca și luptătorii din munți, scria: "Să nu uităm, în decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lui ’71, drept care a fost debarcat cu brutalitate din conducerea de partid și trimis secretar doi la Timișoara. Ne mai Întâlniserăm și cu ocazia lansării romanului meu Bunavestire - publicat de secretarul C. Burtică și care se știe ce furtună a iscat până la vârfurile unei plenare c.c., fapt unic În cincizeci de ani de comunism, ca un roman și un autor să fie atacați la acest nivel, atac răspândit a doua zi de Scânteia și de Întreaga presă de partid, ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care, de vreo jumătate de mileniu, poate și mai puțin, poartă numele de națiuni. Feudalitatea, lunga și pitoreasca, faimoasa perioadă a istoriei numită feudalitate - ne gândim mai ales la cea europeană, În sânul căreia și cu „energia” aceleiași Europa, a iscat unul din cele mai formidabile curente culturale, moment al reintegrării valorilor antichității, Renașterea -, s-a ocupat mai ales de destinul familiei, al marilor familii În jurul cărora s-au concentrat clasele suprapuse, aristocrația, magistrații, clerul și militarii. Noi, În modernitate și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să ne „convingă” că, În fapt, noi nu avem dreptul de a „crede În ceva”, ci trebuie, pur și simplu, să „cântăm” la orice comandă și să ne aruncăm trupurile tinere În prima linie a unui front, a unor războaie iscate de alții, de vechile imperii arogante, dar și de cele noi, apărute În „modernitate”, cum au fost cel englez și cel german. Or, ha, ha, ca să glumim puțin și amar, cum am Învățat să o facem, În acest sens „războiul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
datorii am”! Era Încă directorul acestei bănci a scriitorilor, cum fusese și În ultimul deceniu al dictaturii, ocupând un loc extrem de privilegiat În ierarhia Uniunii, imediat după președintele D.R. Popescu. Aceasta cred eu că explică și „scandalul” care s-a iscat În jurul numelui lui când s-a aflat că În dosarul de securitate al lui Adrian Păunescu se află denunțuri semnate de marele poet și cărturar. Pe Doinaș, probabil, partidul, Încredințîndu-i funcția extrem de „influentă” de a „da bani scriitorilor”, l-ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comunist, a nomenclaturii de vârf, care acum, după căderea lui, probabil se răzbuna Într-un fel sau altul, hărțuindu-l și ținându-l „sub observație”. Toate acestea Încă nu sunt deplin clare, eu abia În anul trecut, 2005, după scandalul iscat În jurul președintelui Uniunii, Eugen Uricariu, m-am dus la C.N.S.A.S. să-mi consult dosarul și, e adevărat, am găsit eu Însumi semnătura unor colegi, mai puțin importanți decât Doinaș, nume pe care Însă mă voi feri să le fac
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intelectuale a anilor treizeci - Nae Ionescu. „Fascistul” Nae Ionescu, deoarece „boala sa”, fascismul, de care a Încercat să-i contamineze și pe mai tinerii și, uneori, genialozii săi emuli, a fost tocmai această boală politică și morală a secolului XX, iscată În Italia În anii douăzeci de turbulentul Mussolini și preluată de nazismul german, de Goebbels și Hitler, care au Încercat să facă din această „boală a omului modern”, resentimentul, o ideologie, răscolind straturi umane de zeci și zeci de milioane
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și organizarea imperială britanică... Da, „se pare” că perioada românească Între al cincilea și al nouălea deceniu al secolului trecut nu se „potrivește” cu istoria și evenimentele noastre din ultimele secole, de care suntem mândri, de când, prin D. Cantemir, am iscat o minte capabilă de concluzii largi, universale și de o viziune asupra lumii Înconjurătoare sau de când un rege neamț, preluând cele „două provincii”, iute unite În persoana unui ofițer inimos, dar fără puterea de a se impune puternicelor partide boierești
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deget! Deoarece ceea ce numim libertate ține nu numai de respectarea persoanei și a drepturilor ei sfinte, dar și de actul conștientizării valorilor care fac și desemnează identitatea națională; dintr-o populație răsfirată pe cei doi versanți ai Carpaților s-a iscat o națiune, după convulsii și forme dramatic confuze, seculare, În primul rând prin această conștientizare a faptului că suntem de fapt o singură națiune, iar această luciditate comunitară s-a datorat celor care au scris și tipărit În acel idiom
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fără Îndoială, care Încearcă, printr-un amalgam grosolan nu rareori, să confunde datele istoriei politice și evenimențiale cu cele culturale, literare, psihologice. Iar dacă În țările vecine nouă care au trăit coșmarul aceluiași comunism importat de la Răsărit, creația și valorile iscate În aproape o jumătate de secol de tiranie sunt respectate și tratate diferențiat, la noi ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
posedă puterea - financiară sau politică! - sunt tratați drept „proști” de cei care și-au făcut din inteligență o carieră. Dar... care inteligență? Nu cumva Dumnezeu, În „jocul său de-a creația” (Heraclit vorbește de Zevs care, aruncând cu zarurile, a iscat lumea și viețuitoarele ei!...Ă, a „permis” să existe mai multe feluri de inteligență, două, În orice caz: cea aparentă, explicită, „deschisă”, noțională, apanajul oamenilor de știință, al creatorilor de artă și litere, al pedagogilor, și cealaltă sau „celelalte”, cele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau vârfurile de piatră ce visează În Înălțimi unde nu au acces nici vulturii, dar... cel mai „atractiv, fascinant, pasionant” a fost pentru mine - omul, gânditorul și romancierul - mereu același și același „lucru”: ființa umană și marile furtuni ce se iscă În ea, de parcă toate bătăliile și probleme lumii se duc, Înainte de orice și „după”, când totul pare a se fi terminat, epuizat, acolo, În temnițele și coridoarele minții și sufletului uman, loc secret și incitant care i-a interesat și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a reacționa prompt și cu justețe nu numai la anumiți stimuli, dar și față cu perspectiva enormă a unei vieții, aflată „Îndărătul” meu, ca și În mine, precum și În miile de pagini În care au Înghețat figuri, evenimente, parabole, iscate dintr-o febră a „mărturisirii”, a „expresiei”; de fapt - din febra, din „neliniștea” de a dobândi o „dovadă” reală, „palpabilă” a propriei existențe. A fi „viu”, În sensul umanului, nu Înseamnă și a te Îndoi că ești? Un poet, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contrafăcute, dar care asigurase ani de zile o parte Însemnată a comerțului bucureștean și locuri de muncă pentru zeci de mii de angajați). Primăria a acționat În forță, cu buldozere și macarale, comercianții au Încercat să reziste și s-au iscat lupte de stradă. Victoria — previzibilă — a fost a primarului, care a avut de partea lui atât legea, cât și forța. Majoritatea „buticurilor“ instalate pe trotuare au dispărut. A urmat curățirea orașului de „câinii vagabonzi“. Nici câinii nu aveau legea de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
prin pădure. Am mers în excursii pe munte. Nici nu-mi vine să cred că am vizitat o fermă și o fabrică de ciocolată și am mângâiat o girafă (ucisă mai târziu de un trăsnet în timpul unei furtuni de vară iscată din senin) la grădina zoologică din localitate. M-am refamiliarizat cu Snuffleupagus. A fost o vară de umbre și culori și învățând să numărăm, cu Sarah, care putea zice „Hola“, apoi au mai fost câinele albastru și dragonul prietenos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]